Elisabeta Rizea – un munte de om (Securiștii, turnătorii și susținătorii actuali ai acestora – un munte de prostie)

Trebuie să citiți pe blogul lui Ribelalu despre Elisabeta Rizea. Eu am preluat de acolo doar una dintre mărturisirile acesteia, simplă și cutremurătoare în descrierea bestiilor cu chip de om care alcătuiau Securitatea “poporului” acelor ani – identici în apucături și lipsă de gândire cu, din păcate, mult prea mulți admiratori/susținători și profitori ai socialismului cu față “umană” emanat de către Ion Iliescu după 1989. Și mă refer la profitorii și slugile capitalismului de cumetrie întrupat de către stânga cu Mercedes și frac (Victor Ponta, Adrian “Mătușa Tamara” Năstase șamd) înfrățită cu așa-zisa dreaptă petro-liberală (Crin “Chiulangiul” Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu șamd), sudată în formațiunea numită Uniunea Social Democrată cu banii furați din conturile Crescent de către securistul-turnător Dan Voiculescu. Și aici intră la grămadă postacii de pe net, analiști politici ce foșgăie contra cost pe la talk-showuri și pe platforme mediatice, politicienii de cumetrie ce trag chiulul prin Parlament, moderatori tv, ziariști, capitaliști de cumetrie șamd.

Mărturisea Elisabeta Rizea: “De când m-au adus din pușcărie, eu am mers târâș. (…) Căpitanu’ Cârnu era din Bacău. El m-a schingiuit. Eu trăiesc încârligată, cum sunt, și cu genunchii scoși, și el nu mai e! (…) Și uite în fotografie ce păr bogat am avut, și salbă de aur. Mi-au luat tot comuniștii. Ginerele, cuscru, toți au făcut pușcărie pentru că eu am dat de mâncare la partizani. Mă aducea lumea cu țoala acasă. Ultima dată, a venit Cârnu cu ăla de cauciuc și o curea pe mână. “Spune!” N-am spus. M-a legat de mâini cu unu care-a murit și el pe șoseaua spre București. “Îți dăm 300 de lei!” “Domnule căpitan, eu nu sunt Iuda, să-i vânz pe 30 de arginți…” M-a trântit pe jos. M-a legat și m-a bătut cu cauciucu’, de la ceafă la călcâi, și pe stânga, și pe dreapta. A dat Domnu’ de-a murit și eu trăiesc, na! Da’ n-am luat banii lui. Apoi, m-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masă, pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. “Spune!” Purtam coadă cu funtă. Mi-au aruncat fota și am rămas în iie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampă din casa boierului. Coada era groasă. Eram și eu altfel la 38 de ani… Cârnu mi-a tras scaunu’. Ălalalt mi-a tras și masa. Coada mi-a rămas în cârlig și eu am căzut la pământ. Așa mi-au smuls păru’. Am făcut tratament și nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vândut…”

Întreb – dacă acest pumn de femeie a rezistat torturii fără să-și vândă sufletul și, mai ales, fără să vândă pe nimeni, ceilalți, turnătorii (deconspirați au ba), mai ales cei care luau și “arginți” ca Iuda, pentru turnătoriile lor (Sorin Roșca Stănescu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu șamd), ei cum își justifică existența: în ochii lor, în ochii lumii, în fața Judecătorului suprem? Dar cei care sprijină, cu votul, cu scrisul, cu vorbitul, mitingul, urletul – ei cum își justifică adulația/adorația în stare de prostratie față de astfel de indivizi – unii odioși (ion Iliescu), unii deconspirați (ca în paranteza de mai sus), alții încă nu?

Cât de mărunți erau turnătorii, securiștii ce-i racolau și tovarășii de partid și de stat care-i păpușăreau (manevrau în interes personal) o demonstrează și prin faptul că încadrau umorul la infracțiune împotriva “orânduirii” – arestau, prin consemnare la dosar, bancurile. Nici măcar în perioada „deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renunțat la obiceiul de a consemna bancurile raportate de către turnătorii cei zeloși. Unul informa că un amic obișnuiește să spună: „Pământul este al aceluia care îl muncește – dar recolta nu!”. Altul își pâra organelor o colegă de cancelarie care ar fi spus în septembrie 1975: “Va trebui să învățăm să înotăm pe spate fiindcă, dacă vin alte inundații, vom fi nevoiți să facem pluta, iar cu mâinile să aplaudăm elicopterul prezidențial”. Tot o profesoară face obiectul unui alt denunț: „Permiteți-mi să raportez, în legătură cu glumele tendențioase, profesoara M.A. mai scapă din când în când câte o astfel de glumă. În ziua de 22.10.1976 i-a  explicat profesorului de muzică I. cum cântă un surdo-mut melodia “M-am născut în România”. Își dă cu pumnii în cap”. Într-un alt document de arhivă citim: „S. informează că A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile: Aș citi, dar n-am lumină / Aș pleca, dar n-am benzină / Aș mânca, dar n-am mâncare / Aș muri, n-am lumânare”.

Și exemplele continuă. Trebuie să înțelegeți faptul că aceste anecdote și multe, multe altele, au fost atent culese, notate și îndosariate de către harnicii slujbași ai poliției politice nu pentru hazul lor, ci pentru potențialul incriminant. Cei care le „raportau” aveau întotdeauna grijă să se „distanțeze” de asemenea atitudini „neprincipiale” și să își exprime în clar/limpede dezaprobarea. Tonul scorțos și impersonal al notelor informative nu face decât să sporească efectul comic: „Tot S. informează că același A. a povestit despre înmânarea, tovarașei Elena Ceaușescu, a Premiului pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o țară întreagă cu un singur bou”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Elisabeta Rizea – un munte de om (Securiștii, turnătorii și susținătorii actuali ai acestora – un munte de prostie)

  1. ribelalu` zice:

    Multumesc pentru faptul ca ma ajutati sa readucem in atentia oamenilor adevaratii eroi ai neamului romanesc.

    p.s. am postat si partea a doua si a treia a interviului, urmand ca zilele urmatoare sa postez si ultimele parti.
    Deasemenea, l-am contactat pe domnul Florin Calinescu in speranta ca ma va putea ajuta cu o copie a emisiunii Chestiunea Zilei cu Elisabeta Rizea invitata.

  2. admin zice:

    Romanul, pe carea ți-l aduceai aminte se numea: „Nopțile colonelului Bârsan” de Ion Ochinciuc, Editura Eminescu, 1973
    Acțiuea e tip roman polițist dar cu securiști „luminoși”. Numele sunt schimbate pentru cursivitate (Arnăutu, Arsene, etc.) Bineînțeles că toate semnificațiile sunt complet răsturnate, de fapt sunt prezentate lucrurile exact din punctul de vedere al dosarului (Vezi și cartea de la Editura Vremea, Luptătorii din munți). Plus ceva mistificări, pe linia realuată de exponenții „părții bune a securității” , totul e minimalizat în ceea ce-i privește pe haiduci.
    Nici vorbă de Elisabeta Rizea, apare doar părintele Ion Constantinescu. De asemnea Arsenescu e prezent în tot romanul, dar în realitate nu a fost așa.

    Ce e interesant și hidos este moralitatea afișată. Colonelul Bârsan, eroul romanului (să fi fost Pleșiță? Cârnu?) își propune să facă tot ce poate pentru a o salva pe Maria Plop,pentru ca aceasta să-și poată crește fetița născută în munți. În roman reușește. În realitate, Maria Plop a murit în închisoare, la Miercurea Ciuc, iar fetița a fost dată la orfelinat.

    Aici e problema și minciuna: Același sistem condamnă la închisoare pe viața o mamă și lasă orfan un copil iar apoi pune un scrib să facă literatură (îmi e clar că Autorul a avut acces la dosar) în care mama scapă și își crește fericită copilul în minunata lume comunistă.

    • Sare'n Ochi zice:

      Multumesc. Acum imi aduc aminte – in 78-79 am citit romanul, luat de la un Anticariat.

    • Lupu Dorin Benone zice:

      Da viteji au mai fost.Stăteau in munți , mai jefuiaus si ei. ce puteau! din când in când mai omorau pe cine dădeau peste ei. Pana in 1958 tara a fost ocupata. Nu am auzit de acțiuni de lupta impotriva ocupantului. Așteptau pe americani. Așteptau pe dracu’ care a venit:Securitatea.Monument de prostie erau cei ce credeau ca vor câștiga ceva din asta. S-au nenorocit pe ei si au nenorocit si pe alții. Este clar ca este un roman Pentru ce a făcut Maria Plop o analfabeta din Moldova sluga si mai târziu țiitoarea lui Toma Arnautoiu (doar in filme un ofițer are o astfel de iubita) trebuia executata dar s-a ținut cont ca are un copil minor. Daca ar fi fost in Rusia….

  3. Pingback: Rizea. Elisabeta Rizea. Sa nu incurcam valorile. | Wish of Love. Summer Love

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s