2000 de ani de istorie obosesc națiunea (despre nevoia de vacanţe, sărbători și concedii)

Sursa: Hopa.ro!

Noi știm din cartea de istorie că „… dacii, cei mai drepți și mai viteji dintre traci”, cu ajutorul bădiei Traian, s-au transformat în “românii, cei harnici și ospitalieri”… O știm cu toții: în România se munceşte de zor. Numai că raportul dintre muncă şi odihnă, apleacă balanța în favoarea celei din urmă. La noi anul nu înseamnă muncă susținută, întreruptă de perioade de refacere, ci odihnă pe deșelate întreruptă de câteva zile de muncă.

Dacă calendarul religios ar fi fost mai bogat cu niște sfinţi care să pretindă să fie omagiaţi prin repaos strict, eu cred că nici nu s-ar mai munci – în fond avem, ca națiune, o tradiţie a sărbătorii. Cât a durat Evul Mediu (și am înțeles de la Neagu Djuvara că pe aici a ţinut mult mai mult decât în alte părţi), Dieta transilvană a tot încercat să-i convingă pe credincioşii români să-şi mai rărească sărbătorile, cu precădere pe acelea care cădeau în lunile agricole, căci românii, pioși din fire, nu puneau mâna pe sapă și seceră în zi de sărbătoare… Ori, ghinion: taman românii erau pe-atunci mâna de lucru a naţionalităţilor reprezentate în Dietă – este de înțeles interesul de a li se cere ceva mai puţină relaxare divină. Numai că, ai noștri, sindicaliști din fire, s-au folosit de calendar sabotând perioadele de muncă.

În plus, degeaba se iau unii după etnogeneză pentru a ne defini drept un popor tânăr și plin de vigoare. Așa eram pe vremea când scriam tăblițele de la Tărtăria și pe vremea lui Burebista, când scoteam via din rădăcini de-atâta vigoare. Și-atunci este normal să ne gândim că mai mult de 2000 de ani de istorie sunt extrem de obositori și să acceptăm faptul că suntem la apogeul oboselii noastre – în mod cert avem nevoie de cât mai multe vacanțe, sărbători și concedii. Orice guvern, suficient de binevoitor cu alegătorii săi, ar avea numai de profitat dacă ar pune de-o continuitate între sărbătorile creștine și cele laice: ar rezulta niște binemeritate și binefăcătoare vacanțe. În mod cert, la cum este construit bugetul de cheltuieli al României (peste 70% se duce pe salariile din sectorul public și pe asistența socială), pentru ţară sunt mai productive (măcar mai economicoase) zilele libere decât cele lucrătoare.

Cred că România este mai productivă cu cetățenii în vacanţe decât cu ei la muncă.

Știre la rupere (de pe blogul lui Turoofftheglory): Cristian Orgonas ne aduce o veste excelentă, s-au încheiat 42 000 de noi contracte de muncă, în doar două zile, ca un efect al intrării noii legi a muncii în vigoare. Știu, Emil Boc e un premier nasol și dictatura ne apasă, dar o astfel de veste nu mă face decât să îmi scot pălăria și să zic bravo. (no, s-o strâcat vacanța cea mare! – n.S’O.)

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la 2000 de ani de istorie obosesc națiunea (despre nevoia de vacanţe, sărbători și concedii)

  1. Voi scrie și eu ceva în legătură cu subiectul acesta. Mă bucur că în privința lui avem aceeași părere 100% identică. Ceea ce îmi place este însă umorul cu care ai scris. Felicitări!

    PS Bănuiesc că nu ești bugetar ca și mine.

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 nu, nu sunt bugetar. de 20 de ani. m-am lasat si m-am facut jurnalist. si nu am mai acceptat niciodata nici o slujba platita din bugetul Patriei (desi mi s-au oferit). imi place sa-mi apar prietenii ca ii cred (cred in ei) nu pentru ca ma platesc. mai ales ca politicianul roman daca ti-a dat un ban considera ca te-a cumparat cu totul (am avut aceasta neplacuta experienta lucrand ca si consilier al unui eurodeputat).

  2. ribelalu zice:

    Un turist roman prin Miercurea Ciuc intreaba doi cetateni pe strada:
    – Nu va suparati…unde este gara?
    – Nem tu dom, raspunde unul dintre acestia.
    Dupa ce pleaca romanul, celalalt localnic intreaba pe primul:
    – De ce nu spus tu la el unde e gara?
    – Da-l la dracu…e de 2000 de ani aici si nu stie unde e gara?

  3. apellamemorie zice:

    HEI, de ce urmariti cu tot dinadinsul sa tulburati somnul linistit al cetateanului roman care este intr-o asemenea letargie de cind l-au transformat in leguma politicienii lui, incit mai mult se aseamana cu ginditorul de la Hamangia, adormit pe vatra lui stramoseasca, sarac, da’ cinstit (ca bratarile dacice si tablourile din colectia personala a Regelui Carol I donate Statului Roman si le-a insusit Nastase, brusc indragostit de artele frumoase, dupa ce si-a admirat indelung in copilarie bojdeuca de la Tartasesti acoperita cu stuf de balta, azi traind in casa din Zambaccian a lui Gabriel Bivolaru, prietenul din copilarie, „donata” in semn de pretuire inainte de a-l insoti la DNA. Tezaurul tarii a ramas pe la Moskba lui Ilici, cel de la Pietroasa asisderea) asa ca ne pregatim sa intram in transa pentru a ne trezi peste vreun mileniu, pina cind preconizam ca politrucii alesi vor sfirsi sa jefuiasca si fondurile Europene si-si vor lua talpasita cautind o clima mai sanatoasa. 🙂

  4. nelucraciun zice:

    1. Cei 42 de mii (care, între timp, s-au mai înmulţit), lucrau şi până acum. Numai că nu prea aveau acte.
    2. O întrebare: oare cei trei milioane care au plecat, sunt şi ei leneşi? Cum de-i acceptă capitalismul cel adevărat? Ba chiar îi caută. Calificaţi, competenţi, harnici. Nu ne referim la excepţiile care confirmă regula şi pe care ezităm să le numim în virtutea „political corectness”.

    • Sare'n Ochi zice:

      cred ca nu ati citit materialul in cheia in care trebuie.
      cei 42 de mii sunt o stire separata, fara mare legatura cu materialul – oricum faptul ca lucrau dar nu aveau contract tine de fiscalitatea excesiva a statului. la fel si cu cei plecati – au plecat nu de lenesi (exceptie cei dusi dincolo pentru a fura, viola, jefui, clona carduri, cersi, curvasari samd), ci tot alungati de catre stat, ma rog, politicieni si lipsa lor de respect fata de munca. de aceea am si pomenit in prima parte a materialului de cheltuielile nesimtite pe care le face statul cu asistatii sociali si cu salariile celor din sistemul public (care sunt mult prea multi in anumite sectoare). despre cei obisnuiti cu „n-am, imi trebuie, da-mi” scriu in material.

      • ErRon zice:

        Nu ca tin neaparat sa polemizez pemanent pe aceasta tema cu tine, dar dupa opinia mea trebuie facute niste delimitari: nu toate salariile din sistemul bugetar sunt rezonabile. Exista bugetari care iau 4000 de Euro lunar, membri in diferite consilii de administratie (bine, am auzit la TV, o sa zici iar ca aia spun doar ce vor, etc, etc!). Atunci, sa venim mai aproape: am o matusa ce lucreaza la primarie si care, niciodata nu ne-a spus ce salariu ia. Acuma, dupa ce le-au mai sarit din perne de sub fund, ne-a zis ca, odata la 3 luni primeau 1000 Ron, sa-si cumpere haine, ca, vezi Doamne, lucreaza cu publicul!!! Aceeasi suma o luau si ingrijitoarele, bucataresele de la gradinite, sa-si innoiasca halatele.
        In acelasi timp, exista asistenti personali ai unor persoane cu dizabilitati care iau 400 Ron. Asistent personal e, de obicei, mama, care face totul pentru copilul handicapat grav, pe tot parcursul vietii lui, deci este un chin!!
        Ca exista persoane care profita de acesta lege, ei bine, aceste persoane sa plateasca, sa returneze banii si sa fie pedepsiti si cei care au aprobat incadrarea incorecta.
        Dar, te rog, nu mai generaliza!!!

        • Sare'n Ochi zice:

          eu ma refer defavorabil la cei obisnuiti numai sa ceara (cei pe care-i folosesc politicienii ca masa de vot – ii mituiesc cu ajutoare in detrimentul nostru, al celor care muncesc) si la acei functionari publici numiti pe sistemul Pile, Cunostinte si Relatii, ca suporta sistemul – mai ales cand „duduia” economia (pentru acestia exista spor de antena, spor de stres, spor de haine, spor de deschis fereastra samd – a venit dictatorul Boc si le-a taiat sporurile si tot n-au parasit sistemul. de ce?). profesorii din invatamantul preuniversitar nu au salariile care le merita. asistentii universitari, sefii de lucrari, conferentiarii, la fel. asistentele, medicii stagiari – si multe alte meserii. daca ar reduce aparatul administrativ – ar desfiinta comune de 4-5 mii de locuitori (cand norma europeana este de 12500 de locutori), ar desfiinta primarii, consilii locale, regii, agentii, consilii judetene (daca s-ar binevoi a se face regionalizarea), atunci bugetul ar putea sustine salarial acele categorii profesionale de care este nevoi – nu paraziti (daca tata a fost functionar, mama functionar, musai si copilul tot functionar trebuie sa fie). locul caldut la stat a existat si pe vremea lui Cargaiale. a existat si pe vremea romanilor, grecilor, imperiilor bizantin, turc, austriac samd. banii fara stapan bine definit ajung sa-si gaseasac stapan printre cei care-i manuiesc. de unde si frumoasele expresii: cine-mparte, parte-si face; cine umbla cu mierea ajunge sa-si linga degetele la final samd.
          deci: nu eu generalizez – eu descriu fenomenul si nu stiu de ce fiecare tine mortis sa faca parte din acesta (sa se integreze lui). exact exceptiile intaresc regula.

      • cum e cu leneșii, de fapt.
        am scris aici un comentariu, dar era prea lung, și în plus de mult tot voiam să scriu pe această temă, încât până la urmă am mutat comentariul pe blogul meu, ca articol distinct.
        scuze pentru reclamă, dar este on-topic 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.