Crezul sindicalistului Petcu: “Lăsați Șpaga să vie la mine!”

Preşedintele CNSLR – Frăţia şi al Sanitas, Marius Petcu, intenţiona să-i dea omului de afaceri Petre Scrieciu un nou contract de execuţie, contra unui „comision” considerabil. Unul dintre cei mai bogaţi sindicalişti români, Marius Petcu, se pregătea, în ziua în care a fost arestat, să mai dea „un tun”. Partea lui: 20% din valoarea contractului. Ura și la gară! – este mișto să fii sindicalist în România post-Decembristă: milionar, deputat sau senator în barca oricărui partid ce s-a perindat pe la putere, prim-ministru, om de afaceri, reprezentatnt în te miri ce comitete și comiții a te miri ce AGA a te miri ce mogul sau patron sau agenție a statului șamd. Cel mai fain lucru este că poți să face toate cele enumerate mai sus plângând de grija zilei de mâine a amărăștenilor care-ți plătesc salariul și pe care te prefaci că-i reprezinți, în timp ce te dai jos din “jipanul patru ori patru”, scobindu-te-n dinți de icrele negre rămase de la masa ultimei tranzacții în care ți-ai negociat șpaga.

Despre liderul căror sindicate facem vorbire – CNSRL Frăția și Sanitas, cumva? Peste un milion și jumătate de membri plătesc circa 2 miloane de lei în fiecare an la aceste sindicate. Pe banii acestor oameni câțiva șefi imbecili și corupți trăiesc ca un nou tip de ciocoi cu vilă, ospețe și mașină de lux la poartă. În România au fost și încă mai sunt foarte multe sindicate (chiar prea multe pentru ceea ce știu să facă sau au făcut) în diferite intreprinderi dintre care multe au dat faliment. Ce-i curios este faptul ăa atât directorii cât și șefii acestor sindicate au ieșit îmbogățiți din falimentarea locurilor de muncă din care duceau o pită acasă angajații-sindicaliști. Directorii și liderii de sindicat s-au mulțumit cu conturile și vilele, iar amărăștenii-sindicaliști cu ajutorul de șomaj. N-am auzit pe nici un lider de sindicat să ridice vocea după vreo “privatizare de succes” făcute pe vremea Mătușii Tamara sau a lui Răzgândeanu -, să acuze prostul management care a dus la falimentarea vreunei intreprinderi.

În schimb îi auzim acum (din înregistrări ambientale) cum știu să-și negocieze tot numai propriul bine. „Trebuie să-mi daţi undeva o lucrare cam la cinci milioane de lei!”, i-a spus Scrieciu. Petcu a clătinat din cap şi a răspuns că nu are un contract aşa de mare, de un milion şi ceva de euro. „Sau îmi da-ţi una mai mică da’ facem, facem exact ca la ăsta! Deci, vorbim înainte: «Dom’le cât e…». «Atât sau 500 de euro pe metru! 400 de euro pe metru, da?». O punem cu 700, diferenţa calculată cât este, da’ să-mi acopere şi mie ăsta un milion”, i-a prezentat planul Scrieciu. „Da, da’ nu ştiu dacă am, mă, una de un milion, f…i mama mă-sii… ar fi de şase (600.000 de euro – n.r.), de şapte (700.000 de euro – n.r.), de eu ştiu ce…”, s-a arătat revoltat Petcu. „Îmi daţi din două, că nu moare nimeni”, a venit prompt răspunsul.

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.