Premiul pentru cel mai bun violator

de Ion Mureşan
Multă vreme am avut impresia că numitul Consiliu Naţional al Audiovizualului priveşte radioul şi ascultă televizorul. Numai aşa îmi puteam explica faptul că sub ochii organului colectiv se derulau pe micul ecran tot felul de monstruozităţi. Reporterii păreau că ajung la locul violului înaintea violatorului, iar camermanii că stau la taifas cu victimele, îşi fixează trepiedul, şterg cu piele de căprioară obiectivul camerei de luat vederi în aşteptarea criminalilor întârziaţi, mereu nepunctuali.
De altfel şi acum după jurnalele de ştiri specializate pe crime, sinucideri, mutilări, bătăi etc. simt fiori de gheaţă pe şira spinării, sunt tentat să verific dacă am închis bine uşa, iar dacă ies pe stradă mă uit cu atenţie sporită la trecători, bănuindu-i că au cuţite în buzunar şi topoare în geantă. Am mai scris, de altfel, că România pare prin această prismă un mare şi foarte productiv abator uman. Redactorii posturilor de televiziune sunt angrenaţi, tacit, într-un fel de concurs pentru cine transmite cea mai incredibilă monstruozitate.
Să zicem că telecomanda te ajută să alegi şi te scuteşte de a fi îndopat cu mizerii. Nu te obligă nimeni să te uiţi la ce nu-ţi place. Însă, dacă telespectatorul se poate proteja singur, cei care nimeresc în faţa camerei nu au nici o scăpare. Chiar dacă nu te uiţi tu la televizor, se uită vecinul şi te vede. Şi te ţine minte. Ba, poate şi înregistrează emisiunea, ca să te poată şantaja peste vreo opt, zece sau douăzeci de ani. Cum mama dracului poate fi justificată difuzarea pe un canal de televiziune a imaginii unei fetiţe violate din nu mai ştiu ce sat din Moldova, a mamei sale şi a tatălui său care plâng, spunându-le numele lor, numele localităţii şi al judeţului? Lipsea doar strada şi numărul de la casă. Cum altfel decât josnicie poate fi numită transmiterea unor interviuri cu fetiţe violate de fraţi ori de propriul tată, dându-le numele, chipul blurat, fotografiile de album neblurate şi domiciliul pe micul ecran, ori portretele unor minori căzuţi pradă unor pedofili? Şi mai josnic este că aceşti hoitari îşi aleg victimele din mediul rural, unde bieţii oameni stau paralizaţi în faţa domului reporter ca vrăbiuţele hipnotizate de privirea şarpelui. După o astfel de publicitate, biata fată nu mai are şanse să se mărite, să aibă o viaţă normală, nici în comuna ei, nici în trei-patru judeţe din jur. Eventual, trebuie să-şi schimbe numele şi să plece în alt colţ de ţară ca să-şi piardă urma. În schimb, chipurile violatorilor şi ale criminalilor nu se dau pe post, ca să nu le fie afectată imaginea. Ori pentru că bruta, tâlharul, jigodia protestează, ameninţă cu legea, îşi acoperă faţa. El nu vrea să-i fie afectată cariera de viitor cetăţean onorabil, poate chiar de viitor parlamentar. Aici, dând drepturi egale la protejarea propriei imagini şi violatei şi violatorului, şi hoţului şi păgubitului, şi criminalului şi celui ucis, noile reglementările CNA par un premiu dat celui mai performant violator. Aici ar trebui ca reglementările să devină mai precise. Căci, în fond, victima e cea care va purta toată viaţa în spate teama că imaginile televizate se vor întoarce. Atunci compasiunea de azi va deveni, manevrată de javre, oprobiu. Să nu ne facem iluzii, întotdeauna, dacă nu se va instaura o necesară şi necruţătoare nuanţare, întotdeauna se va găsi o scuză pentru „haznale în direct”. Se pare că nu am învăţat nimic din filmul „Reconstituirea” a lui Lucian Pintilie, căci, ca un blestem, victima nu are nici azi şanse de scăpare. Dacă, printr-o minune, Dumnezeu a scăpat-o cu viaţă, o omoară reporterul. Cred că filmul lui Pintilie ar trebui să fie tema unui examen eliminatoriu la toate facultăţile de jurnalism din ţară.
PS: Treceam, acum câțiva ani, în drum spre redacția cotidianului la care lucram, pe la un post de televiziune, pentru revista presei. Într-o zi, un redactor discuta la telefon cu un corespondent din teritoriu. Corespondentul îl anunţa că un om s-a urcat pe clădirea unei primării şi că ameninţă să se arunce de acolo. „Spune-i să se grăbească cu sinuciderea, că altfel nu mai prinde ediţia de ştiri de la cinci !”– a spus redactorul şi a închis.

Acest articol a fost publicat în Ghinion 100%. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Premiul pentru cel mai bun violator

  1. Dan zice:

    Excelent material. Ca de obicei!

  2. Foarte frumos scris! Interesant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.