Arogant și limitat, dar baron (portretul politicianului de cumetrie)

Cum vă spuneam, noi suntem în Spațiul Șmenghen, nu ne trebuie aderare la Spațiul Schengen. Și cazul Ion Nelu Botiș, ex-ministru al Muncii, vine să ilustreze mai vechea noastră afirmație că principala sursă de corupție din România sunt partidele politice. Totul se reduce la bani. Banii finanțează, în mod netransparent, campanii electorale și, pe cale de consecință, finanțatorii anonimi cer “răscumpărarea” “investiției” prin alți bani, bani din lucrări cuplate la bugetul statului (mai mulți decât cei “investiți”, că trebuie scoasă pârleala), și/sau prin funcții publice (aducătoare de bani și influiență aducătoare de alți bani). Mecanismul de recrutare și formare a cadrelor partidelor politice este viciat chiar de bani – banii care aduc alți bani în teșchereaua partidelor și voturi care aduc politicienii la putere (Primării, președinția Consiliilor județene, Consilii locale și județene, Parlament, Președinție, Guvern).

Motiv pentru care nici un lider al vreunui partid politic din România nu a fost preocupat de profesionalizarea acestui mecanism de recrutare/formare, de aceea cei numiți în funcții publice sunt, de obicei, incompetenți (sub gradul de exigență al funcțiilor în care au fost parașutați). Cazul Ioan Nelu Botiș, despre care aflu că s-a parașutat către bani de la PSD Bistrița-Năsăud, printr-o relație de nerefuzat cu Ioan Oltean, “greul” local (a se citi baronul) al PDL, demonstrează, încă o dată (deși nu mai era necesar), divorțul dintre valorile pe care oamenii politici le clamează în public și ceea ce fac în realitate. Astfel de atitudini: “osificarea” structurii partidelor politice în jurul câte unui lider local care, într-un mod deloc etic/moral, se “împroprietărește” cu structura locală a respectivului partid, numind în funcții interne și externe (în cazul câștigării alegerilor) numai apropiați (de obicei cu gradul de competență profesională depășit de situație, în schimb cu grad ridicat de obediență ierarhică – deh, ce bine i-a mai învățat pe unii stagiul petrecut în PCR, UTC, UASCR!), fac extrem de mult rău României. O persoană incompetentă în funcție face nu numai greșeli contorizabile în dreptul imaginii partidului dar (și cazul lui Ioan Nelu Botiș este concludent, la fel ca și cel al familie Puwak la vremea ei și al altora care se înfruptă sau s-au înfruptat nemeritat din fondurile europene) și distrug imaginea României în lume. Nu numai hoții, violatorii, ucigașii, estorcatorii, cerșetorii șamd pe care i-am exportat în lume ne fac imaginea praf, ci, în primul rând, demnitarii publici. Că vin să arate că am fi toți o apă și un pământ, de la vlădică până la opincă.

Revenind la “baronii locali” ai partidelor politice, constat că există o tendință la nivel de conducere de a li se ierta acestora toate greșelile (de la cele de recomandare pentru funcții, până la cele de natură penală) în numele “performanței politice”. Nu prea știu ce înțeleg liderii partidelor politice din România prin această “performanță”, în schimb știu că situația osificării deciziei la nivel local în jurul câte unui astfel de “baron” (sau “grof”, dacă ne referim la UDMR), nu este de dată recentă. Nu mai departe decât sub guvernarea lui Adrian Năstase (când a și făcut carieră această noțiune), ca în serialele de telenovelă, se perindau prin fața camerelor de luat vederi și intrau în “mitologia” modernă a opiniei publice drept “baroni locali” indivizi ca și „Don” Serac de la Bihor, „Padre” Popa de la Arad, „Nașul” Poenaru de la Timiș și „Il Capo” Bălan de la Caraș. Pe atunci vorbeam despre capii județeni ai PSD. Azi putem vorbi în acești termeni despre fiecare partid în parte. Și fiecare partid ar nega (iaca și unanimitate politică!): nu există „baroni locali”.

Totuși, cum arată un „baron local? Cum arată chipul de care ar trebui să se sperie unii politicieni când se uită dimineața în oglindă? Neapărat este un „soldat disciplinat” al șefilor săi de la București – el are puține opinii personale și are afaceri cu statul. Aproape obligatoriu este vânător în timpul liber rămas între timpul alocat pentru a fi nașul multor concetățeni. Limbajul este limitat, iar orice discurs începe cu „Așa cum a spus și dl. Șeful Partidului”. Deci, recapitulare: “baronul local” este un personaj arogant care a acumulat bogăție după ce a derulat și afaceri cu statul. Au mulți bani, iar cu acești bani câștigă influență, cu care apoi obțin și mai mulți bani. Dacă afacerile sunt făcute cu statul, atunci e vorba doar de un transfer de proprietate. Nu există baron local fără sprijin la București. Ei cred că fac politică, dar nu știu ce înseamnă acest lucru. Provin din mediul rural sau mai exact au origini și educație ruralistă. De regulă, își dau doctoratul după ce acced la putere. Pe unde trec, rad tot, dar se jură că nu fură, chiar când stau cu rața-n gură. Și devin alergici când este să-și declare averile.

Revenind la Ioan Nelu Botiș (după cum scrie Nora Damian pe blogul personal):, orice consultant angajat la una din numeroasele oengeuri ori firme de consultanţă deschise, după 2007 mai cu seamă, în toată ţara, află cine are acces la grosul banilor europeni repartizaţi de UE pentru şanse egale la demnitate. Află că banii europeni, mai toţi, iau calea demnitarilor din lumea financiar-politică. Desigur, printre ei se mai strecoară şi câte un mic întreprinzător, din afara castei, câte un norocos urgent mediatizat, excepţie necesară pentru a se asigura regula. Mai sunt şi altfel de excepţii, prostovanul de Nelu, de pildă, care, omiţând să ia pastile de protecţie, a ajuns cu conflictul de interese şi cu nevastă-sa cu tot, la DNA.

Ultima oră: Proiectul „Şansă la demnitate”, verificat de OIRPOSDRU; plăţile au fost suspendate.

Acest articol a fost publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Arogant și limitat, dar baron (portretul politicianului de cumetrie)

  1. ErRon zice:

    Exemple din urbea noastra??
    Ca pe astia nu-i stiu!

    • Sare'n Ochi zice:

      portretul este comun. pune ce chip se potriveste dupa tine acolo si ai sa obtii ceea ce nu-ti doresti: un baron local.
      ii gasesti, identici – clone bine incubate in UTC si UASCR sub directa grija/ingrijire a PCR.
      sa nu cumva sa crezi ca baronul portocaliu este mai bun/mai rau decat cel galben cu sageata, rosu cu trandafiri, verde cu tulipan samd – toti sunt egal odiosi si produc Romaniei aceleasi deservicii. iar ca termen/notiune, baron a fost implementat sub vajnica obladuire a PSD (Adrian Nastase).

      • ErRon zice:

        Macar sa ramana si Bombonel cu ceva in istorie: porecla si notiunea de „baron local”!

      • nelucraciun zice:

        Chiar dacă sunt sigur că se vor gasi sustinători ai fanarioţilor, cum că aceştia ar fi fost factor de progres în istoria Valahiei şi a Moldovei, chiar dacă onorabilul Sare’n Ochi caută rădăcinile corupţiei româneşti doar în vremurile recent încheiate odată cu evenimentele din 1989, nu mă pot abţine să nu repet că societatea românească de astăzi nu este una capitalistă, nici măcar una a capitalismului sălbatic, nici măcar (pseudo) socialistă ci una care descinde direct din negura secolului 18 fanariot. Iar mentalitatea fanariotă, care a însemnat un regres faţă de feudalismul autohton, s-a întins, după „unire”, precum o râie, asupra întregului spaţiu al ţării.
        În continuare voi reproduce câteva propoziţii din gândirea bănăţeanului Traian Vuia, cel cu avionul, român get-beget, militant pentru unire:
        „În 1918 am atras atenţiunea dlor. Sever Bocu, Octavian Goga şi Vasile Lucaciu asupra chestiunei Unirei, le-am expus cã Unirei trebuie sã-i dãm o bazã juridicã şi conformã dreptului internaţional.(…) N-am fost înţeles şi am fost suspiţionat, cã voiesc independenţa Transilvaniei. Dar pentru ca sã ne putem uni cu Regatul Român, trebuia mai întîi sã rupem cu Ungaria, adicã sã ne declarãm independenţi şi apoi ca popor liber, printr-un act bilateral, luînd angajamente reciproce, sã ne unim cu Vechiul Regat spre a forma Noua Românie. Cînd am vãzut în ce mîini necompetente, peşti politici ai fanarioţilor, este depusã soarta poporului român aici, m-am retras scîrbit. (…)
        N-am nici o nevoie de a fi profet, pentru ca sã ştiu ce curs vor lua evenimentele şi care va fi atitudinea noastrã şi în special a Partidului Naţional Român. N-am crezut niciodatã cã ungurii ne vor maghiariza.
        Pînã în timpurile mai recente am avut credinţa cã (cei din Vechiul Regat, n. n. ) nu ne vor fanariotiza, acum mã tem cã nu vom putea scãpa de acest virus bizantin, pentru cã fanarioţii dispun de mijloace, cari lipseau ungurilor.
        De altcum ei nu par prea grãbiţi a ne ciocoi. Ei au probe istorice despre blîndeţea, rãbdarea noastrã fãrã margini, resemnarea cu care am purtat atîtea juguri în decurs de atîtea secole. Ei nu ignoreazã nici teama noastrã de rezistenţa violentã. Ne vor lãsa sã strigãm şi sã ne lamentãm pînã ce vom obosi şi ne vom calma.(…)
        Dacã guvernul din Bucureşti nu comite greşeli prea mari, nu se duce sã danseze pe ghiaţã, ca mãgarul, şi dacã o nouã comoţiune europeanã nu zguduie din temelii România Nouã, de acum 20-30 de ani ne vom trezi balcanizaţi. Dupã ce am avut frumosul vis de a debalcaniza pe fraţii noştri de dincolo de Carpaţi. De altcum, dacã amestecãm fructe sãnãtoase cu fructe stricate, este evident cã nu cele stricate se vor însãnãtoşi prin contactul lor cu cele sãnãtoase, ci şi cele bune vor putrezi.”
        Am extras propoziţiile acestea profetice dintr-o scrisoare adresatã de Traian VUIA avocatului George DOBRIN, acum 89 de ani. Mai ceva decât în Nostradamus. Nu vi se pare?
        Contrarevoluţia care a învins în ianuarie 1990 a făcut-o alianţa nomenclaturiştilor / securiştilor cu şmecheraşii dâmboviţeni, urmaşi ai slugilor fanarioţilor, cei daţi deoparte şi puşi la muncă de Ceauşescu.
        Iar poporul român, negăsind antidotul care să-i anihileze pe aceştia, a adoptat unica soluţie la îndemână: exodul.

        • Sare'n Ochi zice:

          multumesc pentru comentariul cu care sunt total de acord (minus 🙂 faptul ca ceva-ceva au incercat si fanariotii sa faca: macar niste drumuri sa ajunga mai usor la banii poporenilor).
          eu sunt convins ca statul modern roman a pornit de pe pozitii gresite – un fel de hei-rupism ce ne caracterizeaza din vremuri mai stravechi decat fanariotii. noi am ramas incremeniti in formele fara fond inca de la Eteria si pas’opt. iar ca societatea noastra nu este capitalista am scris aici:
          https://sareinochi.wordpress.com/2011/04/15/ce-lipseste-unui-partid-de-dreapta-ii/
          si mai este postat pe 1 decembrie anul trecut un foarte frumos material al unui colaborator al blogului cu privire la frumosul vis de debalcanizare a fratilor nostri de peste Balcani.

  2. Greva_fiscala zice:

    … „smen”, „spaga”, „mita’, „atentii”, „foloase necu…vantatoare”, „cadouri”, „imprumuturi”, „datorii”, „redevente”, „accize”, „surprize, s…, ma abtin”, „comisioane”, „etcetera”, „s.a.m.d.”. Frumoasa limba, multe „definitii”! Sunt termenii cei mai bine conturati in justitia noastra! Fiecare, prin legi DIFERITE Fiecare cu trimitere la dreacu-n praznic! „Ala bala portocala, iesi „afara” dumneata, ca pe coada ta scria…!”

  3. baricada zice:

    Nu degeaba se zice că ar trebui să o lăsăm baltă cu spaţiul Schengen, şi mai degrabă ar trebui să-i păcălim pe alţii să intre în al nostru Spaţiu Şmenghen… Bravos, tizule, o radiografie edificatoare…

  4. Sare'n Ochi zice:

    Mama lui Ioan Botiş, asociată în 2005 cu soţia acestuia într-o firmă de recalificare. Sa stea banii in familie, nu? Pe atunci Ioan Nelutu era membru marcant al PSD. De ce l-a cooptat in PDL penalul de Oltean – de bun, sau de prost?
    Mama fostului ministru Ioan Botiş a fost asociată cu soţia acestuia într-o firmă pentru recalificarea forţei de muncă, înfiinţată în anul 2005, când Botiş era de un an director executiv al AJOFM Bistriţa-Năsăud, iar societatea a fost înregistrată tot la domiciliul acestuia, scrie „Q Magazine”. Conform „Q Magazine”, debutul mamei lui Ioan Botiş în activităţile de selecţie şi plasare a forţei de muncă s-a produs în 2005, când fiul său deţinea deja de un an funcţia de director executiv al AJOFM Bistriţa-Năsăud. Mama viitorului ministru, Ana Botiş, s-a asociat cu nora sa, Ligia Botiş, în firma Centrul de angajare şi recalificare Eurotehnologic SRL. Înregistrată ca şi fundaţia ce a generat scandalul recent tot la adresa de domiciliu a lui Nelu Ioan Botiş, firma a funcţionat până în septembrie 2010 în următoarea formulă de acţionariat: Ana Botiş – mama, cu 5% din acţiuni, iar Ligia Botiş – soţia, cu 95% din acţiuni. În imediata apropiere a datei la care Nelu Ioan Botiş a fost nominalizat ca ministru al Muncii, firma Centrul de angajare şi recalificare Eurotehnologic SRL a fuzionat cu o altă firmă a familiei, SC Mobil Construct SRL, ce produce mobilă. După această fuziune, mama ministrului nu şi-a mai menţinut niciun procent în afacere, preferând să se retragă, mai scrie „Q Magazine”. Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie în legătură cu situaţia fostului ministru al Muncii, Ioan Botiş, cerând procurorilor să-l cerceteze pe acesta pentru conflict de interese. Inspectorii ANI susţin că sunt indicii temeinice că fostul ministru al Muncii, Ioan Botiş, ar fi săvârşit infracţiunea de conflict de interese, potrivit art.253 indice 1 Cod penal. ANI s-a sesizat în acest caz în 19 aprilie şi l-a înştiinţat pe Botiş despre acest lucru, fostul ministru prezentându-se la agenţie pentru a depune documente. De asemenea, ANI precizează că şi soţia acestuia, Ligia Adina Botiş, în calitate de expert de tip A în cadrul Proiectului „Șansa la demnitate”, respectiv, în calitatea de asociat unic şi administrator al SC Mobil Construct SRL, ar putea fi cercetată pentru corupţie. Inspectorii de integritate susţin că au indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese de către Ioan Botiş, „constând în îndeplinirea unui act ori participarea la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani, sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură”. Ioan Botiş a anunţat, în 20 aprilie, că a demisonat din funcţia de ministru al Muncii şi că demisia sa este una de onoare, el cerându-şi scuze pentru situaţia creată şi spunând că i-a informat pe premierul Emil Boc şi pe preşedintele Traian Băsescu privind intenţia de a renunţa la funcţie. Cu o zi înainte el anunţase că soţia sa se va retrage din funcţia de consilier în proiectul derulat de Asociaţia EuroActiv din Bistriţa Năsăud şi că niciunul dintre ei nu a avut vreodată calitatea de fondator sau de membru al asociaţiei. Potrivit lui Botiş, „este posibil” să fi fost o greşeală din punct de vedere moral participarea soţiei sale în proiect. „Poate că este o greşeală din punct de vedere moral prezenţa soţiei mele în proiect. Am discutat ca ea să se retragă din calitatea de angajat al acestei societăţii. Ca ministru am datoria de a sta departe de acuze de acest tip, consider că este o greşeală din acest punct de vedere”, a declarat atunci fostul ministru al Muncii. Potrivit acestuia, soţia sa câştiga 8.000 de lei pe lună pentru activitatea de consilier în cadrul proiectului „Şansa la demnitate”, subliniind însă că este doctorand în management şi, prin urmare, are calificarea necesară pentru a lucra în proiecte europene.
    Acum ordinarii de la PSD, care l-au si dat in gat pe fostul tovaras, se prefac ca nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le pute. Botis, ai fi idiot daca nu i-ai da in gat, cat le-ai dat si dece!

  5. apellamemorie zice:

    off topic.
    WANING!

    kangurii de la Rosia Montana au inceput o campanie agresiva pe net disimulata sub forma scrisorilor plingacioase ale unor localnici, care chipurile ar cauta de munca in minerit. Mai au si obraznicia sa faca invizibile comentariile negative, dupa ce sintem obligati sa platim Ungariei peste 120 mil. Euro datorita inconstientei si lacomiei lor.

    Ne paste o mare catastrofa ecologica dupa cea din 2000, fara precedent in istoria Europei!

  6. Vasile Gogea zice:

    „Și cazul Ion Nelu Botiș, ex-ministru al Muncii, vine să ilustreze mai vechea noastră afirmație că principala sursă de corupție din România sunt partidele politice. Totul se reduce la bani. ” Absolut corect! Acolo „se naste” coruptia, dar mai apoi, cum scriam si eu, inca prin 1995, „domiciliul juridic al coruptiei” se stabileste in Parlament. Iar in acest timp, domiciliul civil al tot mai multor romani devine strada sau… cimitirul! Cind nu-si ia lumea in cap la propriu.

  7. Pingback: Vreți bani europeni în România? Desființați agențiile! | Sareinochi's Blog

  8. Pingback: Dacă pentru adoptarea noii Constituții se mizează pe responsabilitatea Parlamentului, cine va “repera” suveranitatea poporului în caz de eșec? | Sareinochi's Blog

  9. Pingback: Dacă pentru adoptarea noii Constituții se mizează pe responsabilitatea Parlamentului, cine va “repera” suveranitatea poporului în caz de eșec?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.