de Ion Mureşan

Nu există Raport cu privire la corupţie şi a politicilor de combatere a acesteia, indiferent de cine l-a realizat și în ce an al istoriei noastre post-Decembriste, care să nu ne avertizeze că fenomenul a devenit la noi endemic. Şansele noastre de integrare în Uniunea Europeană au stat întotdeauna sub semnul fragilității luptei împotriva corupției. Acum integrarea în Spațiul Schengen este dependentă tot de corupţie. Asta ne e steaua.

Toate rapoartele ne-au dat mură în gură rădăcina corupţiei: sistemul politic e cel care o generează – parlamentul e un refugiu cu taxă pentru potenţialii criminali, administraţia controlează bugetele instituţiilor publice, taxele şi impozitele, sistemul de imunităţi opreşte procurorii şi poliţia la poarta demnitarului, nu există incompatibilităţi clare între rangul de demnitar şi încălcarea legii, sau ele nu funcţionează, controlul averilor e vorbă în vânt etc. Tot necazul e că raportorii la care fac referire fac munca de monitorizare a României pentru Uniunea Europeană, altfel aş fi de acord cu tagma politicienilor care afirmă că ceea ce fac (raportorii), fac cu lipsă de profesionalism, cu rea credință şi cam după ureche. Ca atare după datele lor se întocmesc statisticile privind corupţia în ţările Europei, statistici în care ocupăm o poziţie deloc onorabilă. Eu nu am nimic împotrivă să fim declaraţi ţara în care flagelul a fost cu desăvârşire stârpit. Numai să mă creadă cineva. Toate criticile la adresa muncii acestor raportori le-a sintetizat odată ex-premierul Adrian Năstase într-o observaţie năucitoare, la care, ulterior, au achiesat și alți politicieni (indiferent de coloratura lor politică): nu există, în fond, o unitate de măsură a corupţiei, nu există un etalon universal acceptat, cum este metrul, litrul, kilogramul.

Corect. Corect? Dacă pentru apa caldă şi apa rece avem contoare, dacă avem contoare pentru gaz şi termometre pentru gigacalorie, şi suntem în plină şi eficientă activitate de contorizare a blocurilor, pentru corupţie mai putem să facem urechea şută, cel puţin până când se vor inventa contoare adecvate. Până atunci ne raportează televiziunile care mai sunt muncile procurorilor. Probabil pentru ca și hoţii să afle cum sunt vânaţi şi prin ce subtile metode de ei nici nu-şi dau seama.