Manuscrisele lui Cioran mai valoroase decât certificatele verzi

de Ștefan Ciocan

Care este legătura între George Brăiloiu şi Omar Haisam? Cam aceeaşi care ar putea fi şi între Emil Cioran şi Marie Jeanne Ion. Aparent personajele „împerecheate” nu au nici un element în comun. Cu toate astea, există ceva ce le face aproape identice, un interes şi un mod de operare, eşuat în cazul lui Omar Haisam şi  reuşit în ceea ce-l priveşte pe Brăiloiu. Am lăsat intenţionat să se stingă ecourile, scandalului iscat de vânzarea şi revânzarea manuscriselor lui Emil Cioran. Pentru că pe lângă faptele discutabile ale cumnatei marelui nostru gânditor, în spatele „afacerii Cioran”cred că se află alte interese mult mai ascunse şi mai valoroase decât cele cîteva hârtii pe care şi-a aşternut slova filozoful din Răşinari.

Pentru că de la început am făcut o comparaţie între George Brăiloiu şi Omar Haisam voi continua pe acelaşi drum şi voi analiza în paralel repatrierea jurnaliştilor răpiţi în Irak şi repatrierea manuscriselor lui Cioran.

Eroii principali ai celor două evenimente sunt doi oameni de afaceri. Ambii cunoscuţi ca făcând parte din  sfera „băieţilor deştepţi” care şi-au construit averile numai din afaceri cu statul român. În momentul în care s-a aflat despre răpirea jurnaliştilor, Omar Haisam s-a oferit să se deplaseze în Irak şi să negocieze repatrierea acestora. Nu ştim şi nici nu vom afla prea curând, dacă întreaga acţiune teroristă a fost pusă la cale de afaceristul arab, cert este că odată rezolvată problema jurnaliştilor, Haisam devenea erou naţional. Şi cine se mai putea lega de un erou naţional, chiar dacă acesta era un infractor din categoria celor cu „gulere albe” și încă de talie internaţională? La şase ani de la încercarea nereuşită a lui Omar Haisam de a deveni erou naţional, un alt „băiat deştept” care acţionează în special pe piaţa de energie, reuşeşte de această dată, să ajungă în centrul atenţiei şi, mai mult decât atât, să dea o palmă statului român prin achiziţionarea manuscriselor lui Cioran.

Toată povestea aceasta mi se pare cusută cu aţă albă. Un om de afaceri aude într-o dimineaţă la radio că nişte manuscrise sunt vândute la licitaţie şi se hotărăşte brusc să scoată câteva sute de mii de euro de la ciorap şi să le cumpere pentru statul român. Ce frumos începe povestea. Atâta doar că la respectiva licitaţie au participat şi câteva instituţii ale statului român, care ar fi vrut să achiziţionete ele obiectele scoase la vânzare, dar nu au putut pentru că binefăcătorul Brăiloiu a urcat preţul atât de sus încât nimeni nu s-a mai arătat interesat. Şi aşa, absolut din întâmplare, Brăiloiu devine erou naţional reuşind să-l reducă în ţară pe Cioran.

Ce s-ar fi întâmplat dacă în aceea dimineaţă Brăiloiu ar fi ascultat alt post de radio? Probabil că manuscrisele lui Cioran ar fi fost cumpărate de Televiziunea Română sau de Biblioteca Centrală Universitară şi magnatul energiei s-ar fi distrat cu una dintre farsele atât de ascultate în emisiunile matinale de radio. Dar nu a fost să fie. Farsa de această dată a făcut-o Brăiloiu. Păcălitul încă nu se cunoaşte dar poate fi identificat dintr-o analiză a activităţii noului erou al culturii româneşti.

Cine este, totuși, George Brăiloiu, cel care a vândut, în ultimii doi ani, aer de peste 100 de milioane de euro. […] Întâi a ajuns la Facultatea de Drept din Bucureşti. La Revoluţie avea 20 de ani şi spune că a intrat în consultanţă. Apoi i-a fost încredinţată conducerea unei firme – mică, ce-i drept. “Nu sunt relevante”, spune George Brailoiu când este întrebat despre numele firmelor în care a lucrat. Din punctul de vedere al evoluţiei sale, George Brăiloiu consideră însă că alţi doi paşi sunt cu adevărat relevanţi: prima lui trazacţie la bursă, în 1997, şi plecarea din ţară, în Asia Centrală, în 2003. […] George Brăiloiu are 12 angajaţi cu totul la firmă, incluzând aici pe cei din România, Bulgaria, Grecia şi Lituania. În sine, tradingul cu certificate de carbon nu e un business care are nevoie de mulţi oameni sau, după cum sintetizeaza omul care deţine 100% din KDF: “Trebuie puţini, extraordinar de buni şi foarte bine plătiţi”. Oamenii nu au fost chiar greu de găsit atunci cand Brăiloiu a văzut oportunitatea. S-a întâmplat undeva prin 2007. Omul de afaceri îşi terminase de curând mandatul din Turkmenistan: a lucrat acolo aproape trei ani şi a condus o firmă de consultanţă care presta servicii pentru Turkmengaz (a doua companie de profil din lume, după Gazprom). […] “Acolo m-am format ca om de afaceri”. Odată întors în Europa, George Brăiloiu a adus cu el nu numai experienţa, ci şi o agendă de telefon bogată, pe care o consideră şi acum cel mai important asset al său. “Cele mai importante deţineri ale unui om de afaceri sunt agenda lui de telefon, cercul lui de prieteni şi agresivitatea”, consideră Brăiloiu, care recunoaşte că a face afaceri într-un domeniu atât de restrâns este imposibil dacă nu eşti foarte bine conectat. De altfel, Brăiloiu crede că a ajuns să facă business în acest domeniu doar pentru ca a simţit piaţa, nu pentru ca s-ar pricepe: “Eu nu ştiu să fac nimic; am angajat oameni care se pricep”. În 2007, principalele activităţi ale lui Brăiloiu erau iahtingul şi bursa. Se înscrisese în cluburi precum cele din Sardinia sau din New York, participa la cupe de iahting celebre şi dădea mâna acolo cu cei mai importanţi bancheri şi oameni de afaceri ai lumii. Intrarea în afacerile cu aer nu l-a împiedicat să îşi vadă în continuare de bărcile lui: are două, iar cu una dintre ele a câştigat locul al treilea la competiţia Rolex Swan din acest an (pe locul întâi fiind Enrico Scerni, iar pe al doilea echipajul condus de Leonardo, fiul lui Salvatore Ferragamo). Vorbind cu oameni şi jucând la bursele externe (“am portofolii bune la marile burse europene, în special acţiuni din domeniul energetic”), George Brăiloiu şi-a dat seama că aderarea României la UE va însemna şi naşterea unui nou business pe plan local, cel al certificatelor de emisii – care reprezintă dreptul companiilor de a polua. A înfiinţat KDF Energy şi a intrat pe piaţă în 2008, începând să cumpere direct certificate din schema de emisii 2008-2012. […] George Brăiloiu a înfiinţat pe rând firma din România, apoi filiala din Bulgaria, cea din Grecia şi in cele din urmă pe cea din Lituania (aceasta din urmă s-a dorit a fi centrul pentru controlul pieţei din ţările baltice, însă traderii vestici au luat-o înaintea KDF, aşa că Brăiloiu a decis să o închidă). 2009 a fost un an în care cifra de afaceri a companiei a pornit de la zero şi a atins 100 de milioane de euro, cea mai mare parte a volumului de certificate vândut provenind din România. În afară de cei mai mari poluatori – precum ArcelorMittal, complexele energetice sau jucătorii din ciment -, Brăiloiu spune că are drept clienţi “pe cei mai mulţi poluatori din România”. […] George Brăiloiu spune că acum KDF este lider pe piaţa din Bulgaria, având drept clienţi pe cei mai mari producători de energie. După numărul de tranzacţii, KDF este lider şi pe piaţa din România, care a fost în 2010 în valoare de 100 de milioane de euro. Pe piaţa din Grecia, unde KDF şi-a deschis birou tot în 2009, la Atena, compania are deocamdată cam 30% din piaţă. “Doar”, pentru că George Brăiloiu ţinteşte mai mult şi participă în acest sens la o serie de licitaţii care l-ar putea duce la mai mult de jumătate din piaţă. În iulie 2009, CET Bacău a vândut către o firma bucureşteană – KDF Energy – 150 de mii de certificate de carbon. Pentru fiecare certificat vândut, CET a primit 15,05 euro, totalul tranzacţiei ridicându-se la suma de 2,25 milioane de euro. […] Tranzacţia convenită în iulie de CET şi KDF Energy intră sub incidenţa prevederilor instituite de Codul Fiscal. Taxa pe valoare adaugată (TVA) care este suportata de CET Bacău în urma înţelegerii din vară ajunge la aproximativ 400 de mii de euro. Chestionat pe această temă, Marius Stănilă a afirmat că legislaţia română nu-l obligă să vândă certificatele pe bursă, chiar dacă tranzacţia ar fi fost lipsită de TVA. […] Jucătorii de pe piaţa certificatelor de carbon îşi extrag profitul din tranzacţionarea pe bursele speciale de carbon a certificatelor de emisii. În urma achiziţiei celor 150 de mii de certificate, KDF Energy îşi va recupera TVA-ul de la statul român, ceea ce reprezinta peste 400 de mii de euro. Pe de altă parte, CET Bacău se alege cu o datorie faţă de bugetul de stat, rezultată din valoarea TVA. […]

KDF Energy este replica economică a lui Făt-Frumos din basme. Compania a luat fiinţă în 2002. Mai multe comunicate plasate în presă în ultimele luni atestă că firma derulează operaţiuni financiare de zeci de milioane de euro. În septembrie 2009, KDF a deschis o reprezentanţă regională la Atena, prilej cu care oficialii companiei au declarat că cifra de afaceri pe anul în curs va depăşi suma de 200 de milioane de euro. Datele consemnate la Registrul Comerţului arata că întreaga afacere este controlată de o persoana fizică, George Brăiloiu. KDF a raportat în 2008 o cifră de afaceri de doar 3,85 de milioane de lei (sub un milion de euro!) şi o pierdere netă de 312 mii lei (peste 3 miliarde de lei vechi). Mai mult, bilanţul aferent anului 2008 arata că firma e înglodată în pasive. Cuantumul datoriilor depăşeşte suma de 2,65 milioane lei, în timp ce cheltuielile sar de 4,32 de milioane lei. Necosmetizat, bilanţul KDF vorbeşte de la sine. Și-atunci, din ce bani au fost “aduse acasă manuscrisele lui Cioran?

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Manuscrisele lui Cioran mai valoroase decât certificatele verzi

  1. Cred că nimeni nu a mai prezentat astfel subiectul. Felicitări!

  2. Vasile Gogea zice:

    Am scris, cred primul despre această „afacere”, exact în aceşti termeni: http://vasilegogea.wordpress.com/2011/04/06/cioran-1oo-un-drum-imaginar-de-la-humulesti-la-paris/.
    E bine că se reia: prea seamănă cu „salvarea” şi „aducerea în ţară” a jurnaliştilor „răpiţi” în Irak. Desigur, pe alt plan, dar – e de presupus – cu aceleaşi „eminenţe” în back-stage!

  3. Sare'n Ochi zice:

    Ca sa vezi nici nu s-au uscat bine bitii pe bloguri in afacerea cu vanzatorul de aer cel generos cu statul roman si aflam cum risca Romania sa piarda 1,5 miliarde de euro pentru ca nu reuseste sa vanda certificatele de emisii de dioxid de carbon. Deci, Romania nu a reusit nici pana in prezent sa vanda surplusul de 300 de milioane de certificate de emisii de dioxid de carbon. Daca ar fi fost valorificate in urma cu doi ani, ar fi putut intra in conturile Romaniei circa 3 miliarde de euro. Dar nu au fost vandute atunci pentru ca nu exista legislatia necesara. Intre timp a fost adoptata legislatia, insa startul era deja pierdut, fiind mult mai greu de gasit state dispuse sa cumpere certificate romanesti. Nici valoarea lor nu mai este aceeasi, reducandu-se la jumatate fata de perioada 2009-2010. Daca vor fi vandute acum, Romania nu ar mai putea obtine decat 1,5 miliarde de euro, a declarat Florentina Manea, director in Ministerul Mediului, cu ocazia unei conferinte Focus Energetic. Mai exista si posibilitatea sa nu obtina niciun ban in cazul in care valorificarea certificatelor nu va fi facuta pana in 2012. Nimeni nu mai zice nimic despre certificatele de dioxid de carbon furate de la Holcim?
    http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-8514939-cum-risca-romnia-piarda-1-5-miliarde-euro-pentru-nu-reuseste-vanda-certificatele-emisii-dioxid-carbon.htm

  4. Pingback: Cum împachetează marmota certificate de poluare în valoare de trei miliarde de euro? | Sareinochi's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.