Procurorul cu toporul

„Nastasiu l-a arestat preventiv pe tata. Când l-a trimis în judecată, rechizitoriul era copiat cuvânt cu cuvânt din plângerea partenerilor de afaceri. Acum Nastasiu e avocat în Baroul Arad şi îl reprezintă pe cel care a făcut plângerea. Tata a fost nevinovat", a declarat Tinel Urcan. Acesta a mai spus că arestul preventiv de un an şi jumătate l-a ucis pe tatăl lui. „S-a îmbolnăvit şi l-a băgat în pământ. Procesul şi expertizele au dovedit că tatăl meu nu a furat nimic. A fost o victimă", a mai spus Tinel Urcan.

Vi s-a mai povestit de către puterea discreţionară pe care o avea (încă se mai agață/profită de ea) un procuror în România, chiar și după 20 ani de la aşa-zisa cădere a comunismului (a statului totalitar instaurat cu ajutorul tancurilor sovietice). „Dă-mi un nume la întâmplare din cartea de telefon” – se lăuda, nu demult, un procuror – „şi cel puţin 30 de zile pot să-mi bat joc de el, aşa nevinovat cum este”.
Să vă dau un exemplu, relativ proaspăt: Ciprian Nastasiu, procurorul care a ajuns celebru după ce l-a eliberat în mod ciudat pe Omar Hayssam, a dispus, în 2001, arestarea preventivă a fostului ospătar al lui Ceauşescu, Cornel Urcan. Justiţia l-a achitat pe Urcan, însă post-mortem pentru că acesta s-a îmbolnăvit şi a murit. Acum rudele vor merge la CEDO. Încă o demonstrație a faptului că puterea unui procuror, în ceea ce priveşte „habeas corpus” (percept definit încă din Evul Mediu) este discreţionară. Iar în ce priveşte educaţia acestora cu privire la nişte aşa-zise drepturi ale omului, ei n-au ajuns încă la capitolul „prezumţia de nevinovăţie” şi nici nu vor ajunge atâta vreme cât orice procuror „bun”, în accepţiunea puterii (indiferent de cine s-a perindat pe la putere), mai întâi „leagă” („bagă jos la pivniţă”) şi abia apoi începe să producă probe pentru a-şi justifica acţiunea. În România, la 20 ani de la o Revoluţie care trebuia să dea de pământ cu astfel de mentalităţi bolşevice/staliniste/kaghebiste, orice cetăţean poate fi pus în situaţia de a trebui să-şi probeze nevinovăţia că poate aşa doreşte, prin intermediul procurorilor, orice individ care pentru interese absconse comite un denunț penal. Doar Justiţia, în România se aplică doar cu scop demolator şi nicidecum în interesul Adevărului. Deşi tancurile sovietice au plecat de prin anii ’50, procurorii au rămas. Au rămas cu mentalitate, cu educaţie (dacă pot spune aşa) şi manevrabilitate de tanc sovietic. Pe lângă multiplele servicii secrete cu mentalitate securistă, precum şi poliţişti cu mentalitate de miliţieni, n-am scăpat nici de procurorii care încă mai acţionează ca o veritabilă „poliţie politică”.
Ce-ar mai fi de spus? Că doar prostia şi slugărnicia îşi dau mâna atunci când, în inters personal, se comit abuzuri împotriva cetăţeanului. Şi că, oricât de veşnici şi intangibili (sau, mai grav, de neînlocuit) s-ar crede unii, dreptatea îi va ajunge şi pe ei.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Procurorul cu toporul și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Procurorul cu toporul

  1. Marean zice:

    Gunoiul acesta uman de Nastasiu este cel care le citea americanilor din propriile sale dosare. Apoi s-a dus pe la Antenele lui Felix si Nush sa manance cu polonicul cel mare ca „eliberarea lui Hayssan s-a facut cu stiinta lui Basescu”. Apoi a scris, impreuna cu latraul pesedist Gaetan o carte numita „Pradarea Romanie” in care au uitat sa se treaca pe ei si toata sandramaua penala pesedisto-uslasa.

    • Never More zice:

      Nastasiu a fost procurorul care a cerut eliberarea lui Omar Hayssam pe motive de sanatate, tot era o tumora si un cancer sirianul! Dupa care, acelasi procuror, desi era datoria sa conform legii, „a uitat sa ii impuna restrictii” privind parasirea teritoriului Romaniei. Acesta este si motivul pentru care Nastasiu a fost anchetat si sanctionat de CSM in 2008. Motiv pentru care, in acelasi an, a demisionat din magistratura. De atunci se tot plimba pe la Antene si Realitatea TV sa improaste cu rahat. Locul lui este, in continuare, la parnaie.

  2. Domnul Goe zice:

    Din pacate nici Daniel Morar nu este mai breaz decat acest Nastasiu. Sa nu uitam cazul lui Liviu Ciupe „agatat” de catre procurorul Morar numai sa-si faca un nume, sa se evidentieze. Ciupe a fost arestat intr-un exces de zel si a fost trimis direct la Gherla. Unde a stat inclusiv cand i-a murit mama, ca asa au dorit muschii lui Morar. Apoi justitia l-a gasit nevinovat si l-a despagubit pentru suferinta cu bani din buzunarul nostru, nu al nemernicului de procuror. Declaratia lui Ciupe: „In iunie 1998 am fost numit in functia de director al DRDP Cluj, iar in 14 septembrie am fost arestat de procurorul Morar sub acuzatia de delapidare in forma agravanta. Mi-a spus atunci, plin de el, sa imi aleg singur pedeapsa: 15 sau 20 de ani. La baza arestarii mele au stat niste rapoarte facute la comanda de catre 3 angajati ai Directiei Finantelor Publice Cluj Paul Tusa, Teodor Vlaic si Mircea Pavaluca. Practic au fost niste verificari care vizau activitatea mea in fruntea DRDP Cluj. A fost vorba de o lucrare facuta de ARL la Bistrita. Mai precis era vorba de o parcare pentru Hotelul Phoenix si Agentia pentru Protectia Mediului. Am fost acuzat ca am cheltuit abuziv banii publici, dar, ulterior, s-a vazut ca nu a fost vorba de asa ceva. Am fost eliberat in 11 ianuarie 2000. In noiembrie 1999, mama mea a decedat din cauza supararii. Tribunalul Cluj m-a pus in libertate pentru a merge la inmormantare. Procurorul Morar a contestat hotararea instantei si nu mi s-a dat voie sa parasesc Penitenciarul Gherla. Am trecut prin 4 procese si am fost gasit nevinovat. Am actionat statul roman in judecata si am cerut despagubiri morate si materiale de 20 de miliarde. Am primit 1,4 miliarde. Alexandru Slavita urmeaza sa primeasca si el 800 de milioane. Stefan Csillag a considerat ca nu are nevoie de asa ceva.”
    Conform Constitutiei si Codului Penal, statul roman este obligat sa se intoarca impotriva celor care au abuzat de functiile lor.

  3. Dacă s-ar fi putut aş fi umplut pagina cu votul meu pentru acest articol.
    După experienţa pe care am căpătat-o în ultimii ani şi informaţiile pe care nu le pot proba, pentru că au fost destăinuri făcute de cunoştiinţe, procurorii au şi ei, acolo, un interes material adică le iese ceva când acuză sau când disculpă. Întrebarea mea este cine a avut de câştigat în fiecare dintre cazurile de mai sus, cel din articol dar şi celelate. Despre Omar Hayssam, nu mai este nevoie să mi se explice, am înţeles de la început. Deci cine a avut interesul şi cine a fost finanţatorul?

    • Sare' n Ochi zice:

      procurorul a fost arma acuzarii intotdeauna. in primul rand s-au folosit de procurori toti cei care au fost la putere si au dorit sa-si desfiinteze/intimideze/jefuiasca adversarii politici/economici. mafia politico-economica s-a folosit de mafia procurorilor – vezi ca pe undeva pe aici este un material scris de Dan Ielciu despre „suveica” legislativa politist-procuror-judecator facuta in scopul de a jefui si intimida.

  4. Never More zice:

    Sa nu uitam si de activitatea de colaborator al serviciilor a nenumarati procurori. Va dau eu un exemplu, poate mai gasitti. Sistemul este putred rau si asta pentru ca inca se bazeaza pe slugoii si stapanii vechiului regim. Dar slugoii sunt mai periculosi:
    Procurorul Alexandru Kiss, arestat pentru luare de mita, a fost informator al Securitatii. Procurorul sef al Sectiei Penale a Parchetului Tribunalului Covasna, Alexandru Kiss, retinut dupa ce a fost prins in flagrant delict luand mita, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, sambata noaptea, in baza unui mandat emis de Curtea de Apel Brasov. Potrivit documentelor din arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Statului (CNSAS), Kiss a folosit numele de cod „Antonius”, relateaza Adevarul. In nota de constatare intocmita de catre Directia de Specialitate din cadrul CNSAS, se arata ca procurorul „a fost recrutat in calitate de informator de catre Inspectoratul Judetean de Securitate Cluj in vederea supravegherii informative a anului I de studiu din cadrul Facultatii de Drept, anul universitar 1978-1979”. Procurorul a semnat, la 23 martie 1978, angajamentul olograf de acceptare a colaborarii si apoi a furnizat o lista cu numele a sase colegi si a doua cunostinte. Kiss a furnizat Securitatii doar date generale, precum „un coleg a intarziat o saptamana de la facultate, deoarece a fost in excursie in Ungaria”. Dupa terminarea facultatii, el a refuzat sa mai continue colaborarea. Pentru ca toate datele au fost putine si generale, lui Kiss nu i s-a atribuit calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii.

  5. Sare'n Ochi zice:

    inca un material care trebuie citit (legat de acest subiect, dar in favoarea procurorilor care vor sa-si faca datoria dar nu sunt lasati):
    http://cosminmaricari.blogspot.com/2011/04/avem-achitari-in-fiecare-saptamana.html

  6. Pingback: De ce a devenit Mateuț specie pe cale de dispariție (și de ce avem obligația să nu-l lăsăm pe Ponta să refacă sistemul ticăloșit) | Sare'n Ochi

Lasă un răspuns la Never More Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.