de Ion Mureşan

Fiica mea, cea mică, a avut o perioadă în care a renunţat cu desăvârşire la desenele animate în favoarea filmelor de groază. Restul familiei părăsea cu grăbire camera cu televizorul la prima scenă sângeroasă, doar cea mică părea că se hrăneşte, ca o urmaşă de vampir, cu sângele împrăştiat din belşug pe micul ecran. E drept că noaptea avea coşmaruri, şi că ceea ce îi convenea trează nu îi plăcea în somn. Dar, a doua zi o lua de la început, căci, zicea ea, e vorba de simple închipuiri.

Ca să o dezvăţ de prostul obicei de a gusta „simplele închipuiri”, am stat cu ea la jurnalul de ştiri al Pro Tv de la ora 17. Baia de monstruozităţi pe care am suportat-o două zile nu o s-o uit toată viaţa. Nici fetiţa nu o s-o uite. Exact la ora la care omul a ajuns acasă de la serviciu, la ora la care, după ce a mâncat ceva şi a făcut schimbul de amabilităţi cu cei ai casei, adică şi-a vărsat fierea pentru toate relele de la slujbă, vrea să se destindă stând întins în pat şi să butoneze telecomanda, atunci îi sare în faţă filmul de groază al zilei. Afli de la televizor lucruri minunate: că o mamă şi-a tăiat copilul nou născut în bucăţele şi l-a aruncat în WC; că un bărbat, cu figură de urangutan, căci se dau şi imagini, şi-a violat fetiţa de 10 ani în faţa mamei şi cu consimţământul acesteia, că după ce îşi violase fetiţa mai mare a violat şi ucis două colege de clasă ale fiicei; că un băiat de 17 ani a vârât cuţitul în burta tatălui său pe când se întorceau împreună de la cârciumă; că unchiul, într-un acces de nebunie şi-a prins nepotul şi i-a tăiat cu securea braţele din coate; că un băiat dintr-un sat a urmărit două surori ieşite la plimbare şi sub ameninţarea cuţitului le-a supus la perversiuni sexuale într-o poieniţă; că un recuperator a tăiat degetul cu inel al unui datornic şi l-a trimis celui care l-a plătit în batistă; că un adolescent a violat o femeie de 80 de ani după care a sugrumat-o cu mâinile; că în coşul de gunoi de la un bloc s-a aflat capul unei femei, iar în scara blocului vecin un picior, pentru ca în alt cartier să se dea peste o mînă şi un sân; că din cauză că nu a ascultat de peştele ei, unei adolescente i s-a tăiat o ureche şi i-a fost crăpat nasul în două; că un băieţel de 6 ani a fost prins de către trei ciobani şi sodomizat; că ibovnica geloasă a retezat cu briciul penisul amantului şi l-a înghiţit; că un psihopat şi-a violat mama şi şi-a omorât tata; că o găină a fost agresată sexual; că o capră a fătat un ied cu cap de om în urma unui cumplit viol; că… Mândri, criminalii dădeau declaraţii, făceau fiţe de vedete la o oră de maximă audienţă. O oră la care un câştigător de olimpiadă internaţională nu are acces pe „sticlă”. O oră la care un mare scriitor vorbeşte singur, căci e ora la care VIP-uri sunt criminalii. Iar emisiunea nu are nici măcar cerculeţ sau pătrat roşu ori verde. După două reprize de „Ştirile de la ora 5”, fiică-mea nu se mai uită la filme de groază. „Nu sunt simple închipuiri?” – m-a întrebat şi a fugit din cameră, nu înainte de a mă privi ca pe un posibil violator.

Sigur, am aflat „prin metode specifice”, că ştirile acestea de hingher sunt cele mai bine plătite. Că mizeria asta, că sacul acesta de rahat, are administratorii lui şi profesioniştii lui, corbii şi hienele lui. Că fiecare monstruozitate este plătită cu mii de dolari. Că se mai şi inventează astfel de ştiri, căci cine să ţină socoteala contabilă la componenţa gunoiului, cine să arhiveze găinaţ cu găinaţ.

Dacă acesta este poporul român, morbid în esenţă, după cum rezultă din oglinda vieţii sale de zi cu zi şi din audienţa mare a emisiunii? Chestiunea mi se pare prea umflată. Abia dacă o astfel de emisiune ar fi difuzată după miezul nopţii, am putea lua în calcul factorul audienţă ca fiind semnificativ. Altfel, audienţa e un viol. Destul că astfel de infracţiuni nu intră în vederea CNA. Numai tu, telespectatorule, obosit după o zi de lucru, deschizi televizorul, urechea şi gura şi înghiţi ca o pubelă, ca un tomberon, saci întregi de gunoaie. Ca desert după o masă sărăcăcioasă.