Am scris acest material: Opera de trei tromboane:”Ucigașii de-bătrâni” pe Realitatea TV și Antenele lui Voiculescu (băi aceștia, mai ușor cu genocidul pe scări). Materialul a fost recepționat emoțional, la limita acuzelor de rea intenție din partea mea, propagandă și “colaboraționism” “portocaliu” – de parcă a-ți asuma o opinie și a-ți face publice simpatiile este ceva de care ar trebui să te rușinezi (dar aceasta este o altă boală de caracter, în fond la fel de veche și de umană încă din vremurile în care până și pe Petru l-au făcut să se rușineze și să se lepede de ceea ce era și cu cine era). De aceea revin și îi rog pe cititorii acestui blog să intervină și altfel în discuția pe această temă. M-ar interesa o dezbatere pe tema închiderii acestor spitale “nerentabile”, o dezbatere care să nu includă atacul la persoană, ci logica și faptele (este necesară reforma sau nu? Ce anume este greșit, cum ar trebui să se facă, unde trebuie intervenit să nu se mai ajungă și la alte decese). Știu este grea o astfel de dezbatere raportată la modul în care noi, cu educația noastră “multilateral-dezvoltată” vedem doar socialul/asistența/”grija-față-de-om””/”dreptul la viață” și dezavuăm imoralul/crudul management, chiar dacă pierdem, într-o hemoragie perpetuă, bani – fără să avem parte de calitate nici în actul medical, nici în modul în care ar trebui să plătim acest act medical (corect, cu bani mulți pentru a nu mai fi necesară „atenția”). Am postat acest material-opinie și de atunci o tot încasez: că sunt portocaliu, că sunt oportunist, lipsit de suflet șamd, fără să văd decât reacții emoționale, nu și soluții/descriere de soluții. Am avut ezitări în a scrie acest material („încă suntem prea tributari” “grijii față de om”, fără să gândim ce naiba mai înseamnă această grijă raportată la risipa inutilă din sistem – se citește inclusiv că și eu sunt tributar acestei educații, chiar dacă mă străduiesc să mă schimb. Deci mi-am pus problema ce anume se vor face acei oameni – abandonați/lăsați de izbeliște – așa cum pare la prima vedere, mai ales raportat la zgomotul de fond și lamentația la nivel național produse de către mass media numai din interese politicianiste. Dar, m-am gândit: de undeva trebuia ruptă pisica – altfel și peste 10 ani tot în lamentație vom eșua. Că așa-i obișnuința pe la noi: orice dezbatere să fie omorâtă/sufocată într-o mare de lamentații, într-un ocean de nu așa se face, trebuia altfel judecat (apoi vin alții și afirmă senin: de ce n-au făcut nimic, au avut suficient timp la dispoziție). În revoluții mor/sunt omorâți oameni – îți ceri scuze și speri să nu te numeri printre cei declarați victime. Este cinic, e fumat, dar nu faci omletă fără să spargi ouă. Eu îmi cer scuze acelor oameni cărora le-am jignit sentimentele, le-am zdruncinat convingerile, dar nu retractez nimic din ceea ce am scris și afirmat. Sunt și banii mei în sistem – și cum, de multe ori trec pe lângă anumiți cerșetori fără să le dau nimic (cu riscul de-a auzi găunos-apocaliptic din spate „așa să-ți ajute Dumnezeu”), vreau să nu se mai risipească nimic până nu se ajunge la calitate. Și nu vorbesc numai despre calitatea actului medical, cum am scris și mai sus, cât și despre calitatea modului în care-i răsplătim pe cei care ne acordă actul medical, în așa fel încât să nu mai fie nevoie de „atenții” pentru a te bucura de sistemul de sănătate din România.
Cine ce-a avut de comentat
1 imagine = 1000 cuvinte
Asociația cititorilor de presă
Crizel al Căcărăului
Comentați coerent. Nu înjurați. Rămâneți pe subiect și nu folosiți spam. Dezbateți, descărcați-vă nervii, luați de la alții. Mulțumim!
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Se pot face policlinici care sa asigure servicii de garda in locul acelor spitale desfiintate.Ma mir ca toti care isi dau cu parerea despre aceste spitale desfiintate fac confuzia intre primul ajutor si internarea bolnavilor. La nivel local primariile pot face aceste policlinici,dar un spital modern este greu de intretinut la nivel de comuna sau orasel. Acele spitale nu erau clinici de neurologie sau cardiologie,nu salvau vieti in caz de infarct sau atac cerebral,iar ce dotari aveau exista si pe ambulantele moderne.Policlinica este mai ieftina decat un spital,iar din punct de vedere al actului medical poate fi o solutie chiar mai buna.Nu stiu daca cei care sar astazi cu gura ar avea curajul sa-si duca o ruda grav acccidentata la Baneasa nu la Constanta.Sa fie clar,acele spitale nu aveau dotari si competente de spitale de urgenta.Internarile pot fi facute si e preferabil sa fie facute la spitalele mai mari si mai bine dotate de la centrele de judet,primul ajutor se poate acorda oriunde.
corect – despre asta nu dicuta nimeni, despre puterea comunitatilor locale de a tine un spital din banii proprii, ca tot vorbim despre autonomie locala. de ce ar trebui sa sponsorizam noi un spital in Cucuietii de Deal, spital care sa se transforme in hotel pentru asistati? de bani mai putini putem sa sponsorizam o ambulanta, un dispensar, o policlinica (centru de triaj).
excelenta postarea pe tema nefunctionarii serviciului de ambulanta din Balcesti pe Romanicablues:
http://romanicablues.wordpress.com/2011/04/09/verdict-noi-toti-l-am-ucis-la-balcesti-pe-ion-sanda-din-comuna-valceana-lalosu-%E2%80%A6/
am şi eu o întrebare: dacă medicamente nu erau nici în spitalele mari şi personalul nici în spitalele mari nu te bagă în seamă fără bani, ce se întâmpla în spitalele mici?
da, e simplu să vorbesc pentru că trăiesc în Bucureşti şi am spitale pe unde mă întorc… dar în câteva dintre ele parcă s-a şi murit din cauza incompetenţei, indiferent ce vârstă ai – infantilă sau matură… aşa că nu m-am văzut cu sacii în căruţă şi acum vreau să aibă de suferit pisica altuia.
am observat că pe vremuri s-au construit multe şi nu într-un mod simplu, ci cu sacrificiul multor oameni. acum nu mai ştim să ne sacrificăm pentru binele celor care vin după noi. nu am soluţii pentru cei care sunt la ţară şi de-acum nu vor mai avea spitale (dacă aveam, mă făceam politician!), dar poate că dacă s-ar pune accentul pe programe de prevenţie şi dacă oamenii de la ţară ar avea grijă şi de sănătatea lor nu doar de ALTELE (ca să nu le numesc, jignindu-i pe cei care nu se ocupă cu aşa ceva)… s-ar putea rezista până la spitalele mari sau n-ar mai fi nevoie decât de vizite de curtoazie la spital.
nu glumesc deloc, dar după ce citeşti toate statisticile – 70% dintre boli ar putea fi evitate printr-un regim sănătos alimentar, prin îndepărtarea drogurilor (ne)legale şi printr-o igienă corectă a minţii (că pe-asta nu o bagă nimeni în seamă şi de aceea s-a ajuns să spună OMS că jumătate din populaţia lumii trăieşte cu o formă de boală psihică – nu e prea mult, mă întreb cu disperare?)…
cu alte cuvinte, hai să ne străduim puţin, cum s-au străduit cei de dinaintea noastră, să strângem cureaua ca să aibă cei ce vor veni după noi. dacă o vom face, având grijă de noi, respectându-ne printr-un mod de viaţă sănătos, nu vom mai avea de ce să ne plângem! şi chiar dacă ne vom plânge măcar ştim că suntem şi noi nişte persoane care pot aduce după ele o civilizaţie – nu ne-am săturat de cât de mari sunt diferenţele dintre noi şi japonezi? de unde vin ele dacă nu din modul de-a ne raporta şi la responsabilităţi – ei le acordă importanţă, pe când noi vedem doar drepturi, nevoi, întins mâna şi gratuităţi.
nimic nu se face preventiv in Romania. foarte multi bani s-ar economisi daca s-ar face preventie. dar atunci industria farmaceutica ar da faliment. si cand vorbim despre industria farmaceutica vorbim despre o cifra de afaceri mai mare decat cea petroliera si cea provenita din vanzare de armament.
salvarea vietii a devenit o afacere, nu o vocatie – juramantul lui Hipocrit, se rosteste Ipocrit… tu te duci cu incredere sa primesti un medicament despre care afli ulterior fie ca nu te-a ajutat mai mult decat un pahar cu apa, fie ca te-a nenorocit.
inca un material de exceptie pe Turnofftheglory:
http://turnofftheglory.com/blog/2011/04/09/arafat-un-roman-exemplar/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=arafat-un-roman-exemplar
Eu cred ca marea problema a oricarui spital este managementul, adicatelea lipsa lui!
Atata vreme cat fondurile se aloca de la buget pentru anumite lucruri si destinatia banilor nu poate fi modificata la nivelul spitalului in functie de nevoile reale si urgente ale acestuia, nu exista un management eficient. De exemplu, se aloca bani pentru reparatii. Bine, se repara ce e de reparat, dar mai raman bani. In loc ca directorul de spital sa foloseasca acesti bani la ceea ce e nevoie (medicamente, paturi, chiar prime, de ce nu!), daca nu-i foloseste, ii pierde. A pierde, referindu-se la re-alocarea lor altor institutii. Ei bine, trebuie sau nu, directorul schimba faianta din baie (faianta schimbata in urma cu 2 ani), schimba niste usi chiar daca nu e neaparat necesar, doar „sa nu piarda banii”!
Acest mod de gandire mi se pare profund daunator.
De asemenea, ori ii dau directorului si consiliului director (sau cum s-o fi numind!) dreptul sa foloseasca cum crede mai bine banii (si dupa un interval de timp, sase luni, un an, se controleaza cum s-au folosit banii), ori atunci sa desfiintam aceste functii de conducere si sa fie conduse spitalele de la minister, daca tot nu au dreptul sa-si cumpere ceea ce au nevoie!
aici este o problema de lege. daca schimbi destinatia banilor publici primiti pentru faianta si vopsea si te apuci sa-i cheltuiesti pe altceva, se cheama deturnare de fonduri si/sau abuz in serviciu. orice control al Curtii de Conturi te poate transforma intr-un puscarias cu notorietate (ca intervin, cu drag, sa informeze, jurnalistii).
asa ca, intr-adevar, o solutie ar cea spusa de tine: autonomie in cheltuirea banilor si control ulterior al existentei/sau nu a abuzurilor/deturnarilor.
Si ar mai fi ceva: cei ce conduc spitalele ar trebui sa fie neimplicati politic. Buni manageri, fara tenta politica.
De asemenea, licitatiile trebuie facute corect. Pot sa-ti dau cateva exemple de investitii aiurea si/sau partial corespunzatoare. La Chirurgie infantila, locul pe unde trebuie sa intre targa cu urgentele este atat de stramt, incat nenorocitii aia ce duc targa fac adevarate acrobatii sa nu rastoarne copilul grav bolnav. Rampa e de lemn, destul de inclinata. Si cand te gandesti ca uneori e vorba de minute, secunde, in care copilul tre sa ajunga in sala de operatie! Si acest lucru se intampla in Cluj, unde vin copii din tot Ardealul la specialistii foarte buni care sunt aici.
Salile de operatii arata exemplar, camera unde sunt anesteziati copiii e dotata si perfect utilata, chiar ca te simti acolo in siguranta. Copiii sunt adusi in salon doar in momentul in care dau semne ca se trezesc din anestezie, pana atunci sunt monitorizati in saloane post-operatorii. dar saloanele de sus, de la etaj, unde stau copiii pana se externeaza arata cumplit. Baia, grupurile sanitare, cimentul de pe jos, lipsa unei salite cu jucarii ,a unui televizor, pun copiii, mamicile si personalul medical la grea incercare!
La spitalul condus de Miu (nu stiu niciodata Pediatrie cat!), s-a construit aripa noua cu 5 etaje si nu s-a pus lift!
Mi se par investitii neaparat necesare, dar facute pripit, fara o analiza seriosa, fara a se gandi in profunzime si la toate aspectele.
Cum sa nu fie receptionat emotional cand, legat de asemenea tragedii, ati „reusit” sa puneti – in Postul Mare – un asemenea titlu? La ce va asteptati, la felicitari? Nici nu vreau sa ma gandesc cam cati pumni ati fi incasat de la o ruda a decedatilor daca ati fi avut ghinionul s-o intalniti si sa stie ce ati fost capabil sa debitati.
Privitor la nemultumirea dvs privitoare la felul in care va sunt receptate opiniile – „de parcă a-ți asuma o opinie și a-ți face publice simpatiile este ceva de care ar trebui să te rușinezi” – va spun ca aceasta mai depinde si de ce fel de opinii vehiculati. Intrebati-i pe evrei, de exemplu, ce pareri si practici au ei privitor la anumite opinii si simpatii (si ce legislatie au impus)!
Spuneti ca doriti ca „cititorii acestui blog să intervină și altfel în discuția pe această temă”, promovand „o dezbatere care să nu includă atacul la persoană, ci logica și faptele”, dar constat ca tocmai dumneavoastra va abateti de la rigorile pe care ni le cereti, vorbind despre (citat): educația noastră “multilateral-dezvoltată” vedem doar socialul/asistența/”grija-față-de-om”/“dreptul la viață” și dezavuăm imoralul/crudul management”. Cand cineva relativizeaza nu numai un drept fundamental al omului, dar si unul vital, dreptul la viata, emitand expresia „așa-zisul “drept la viață””, despre ce „dezbatere care să nu includă atacul la persoană, ci logica și faptele”” mai putem vorbi – cand ne calcati in picioare nu numai primul drept, ci inclusiv demnitatea. Va mai mirati ca o tot incasati? E insuficient. Eu astept sa evoluati spre starea de rusine de care aminteam in comenariul de acum o zi. Spre deosebire de cruzime, rusinea e un sentiment uman pozitiv.
Infine… Apreciez la dumneavoastra faptul ca macar nu ati reactionat ca dl Talmacean, dansand sfidator in fata natiunii in asemenea momente triste si intru in discutia tehnica.
Punctul 0, de plecare, demisia ministrului incapabil sau criminal al sanatatii. Fara acest pas, n-are sens sa pornim la drum, pentru ca totul ar fi compromis din start.
Prima solutie: sa nu se mai fure. Cat timp medicamentele sunt mai scumpe in Romania decat in tarile din jur, se fura, chiar daca hotii stiu sa creeze iluzia legalitatii.
A doua: sa inceteze sabotarea industriei autohtone de medicamente. Medicina din Romania are o traditie, s-o respectam.
A treia: sa se analizeze si furturile istorice din sistem, vinovatii sa fie deferi justitiei si pedepsiti exemplar. Urmatorii amatori (sau profesionisti) se vor gandi de doua ori inainte de a mai marsa la asemenea practici.
Urmatoarele sunt sistemice si nu ma aventurez in discutarea lor pentru ca, pe de o parte, nu am datele sau cunostintele necesare si, pe de alta, cat timp hotii conduc tara nu exista nici solutii sistemice.
Totusi, per ansamblu, trebuie sa inceteze sabotarea sistemului sanitar romanesc. Acest sabotaj exista, se face de persoane si organizatii (firme) interesate si are ca obiectiv eliminarea lui in favoarea unuia privat, facut – daca se poate – pe banii romanilor, dar numai pentru o parte dintre ei, pentru cei bogati.
Pe langa cele insalubre si pline de neimpliniri, intre spitalele inchise existau unele bine dotate, in care s-au facut investitii sau erau in desfasurare investitii, unele importante. De asemenea, trebuie eliminat afacerismul mafiot al pliticienilor-medici sau al medicilor cu priza la politicieni corupti. Cum va explicati ca o Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie din Iasi a fost „asimilat” de Spitalul „Sf Spiridon”? Iata un fragment edificator dintr-un articol publicat la http://www.iasiplus.ro/news/5/41108/Deputatul+Anghel+Stanciu+cere+renuntarea+la+comasarea+spitalelor+iesene.html:
Totodata, Anghel Stanciu a facut o referire aparte la Institutul de Gstroenterologie, la a carui creare a ajutat si el: „In scurta sa perioada de funcţionare, IGH Iaşi a devenit o unitate de elită recunoscută in intreaga ţară dar şi in străinătate. Instituţia ieşeană, de strictă specialitate, cu bolnavi din toată ţara, in prezent, fără nici o problemă financiară, este anexată intempestiv Spitalului . Acest fapt� este de neinţeles atata timp cat IGH Iaşi, ca primă instituţie infiinţată in Romania, a servit ca model recentului Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Cluj care a luat fiinţă numai din octombrie 2010. Spre a se elucida misterul desfiinţării, practic, a acestei instituţii de excelenţă cu medici ultraspecializaţi, cu rezultate deosebite atat in actul medical propriu-zis, cat şi in cercetarea ştiinţifică din domeniu, cu multe lucrări de specialitate publicate in reviste cotate ICI, vă adresăm cateva rugăminţi. Mai intai, punerea la dispoziţia noastră evaluările de specialitate bazate pe analize profesionale, respectiv financiare, care au stat la fundamentarea deciziei de comasare in fapt de dispariţie a Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi. Pe de alta parte, cum explică experţii Ministerului Sănătăţii faptul că in octombrie 2010 ia naştere la Cluj Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie după modelul celui ieşean, iar acesta este propus pentru desfiinţare prin comasare şi anexare? Cum se poate explica, in pofida prevederilor legale, apariţia pe site-ul Ministerului Sănătăţii, a comasării IGH-Iaşi cu Spitalul şi imediat a doua zi incheierea dezbaterii publice şi apariţia Hotărarii de Guvern. Desfiinţarea ambulatoriului de gastroenterologie din cadrul IGH, in care sunt evaluaţi anual 20.000 de pacienţi, va reduce drastic accesul pacientului cu boli digestive la medicul specialist, ceea va afecta starea de sănătate a populaţiei. Si scăderea semnificativa a bugetului alocat pacienţilor cu patologie digestiva va reduce drastic calitatea actului medical in acest domeniu prin scăderea numărului si complexităţii investigaţiilor. In IGH, se efectuează explorări moderne, ceea ce asigură o acurateţe diagnostică similară Europei Occidentale. In Spitalul, aceste explorări fie nu se efectuează, fie se efectuează din cand in cand in momentul in care sunt kituri si nu cand are nevoie pacientul. Menţionam ca, frecvent, medici din Spitalul solicita internarea pacientilor lor in IGH pentru a-l investiga corect, deoarece in Spitalul nu se pot efectua sau nu se aproba efectuarea investigaţiilor necesare pacientului. In plus, asistenţa medicală de urgenţă este asigurată permanent de IGH prin menţinerea a două linii de gardă – o gardă de clinică care acoperă şi evaluează toţi pacienţii din UPU şi o gardă de endoscopie digestivă care deserveşte toate spitalele din Iaşi şi din Moldova. Desfiinţarea IGH nu va aduce nici un beneficiu pacientului evaluat in urgenţă, cum fals se afirmă, deoarece IGH este situat in imediata vecinătate a UPU şi pentru că protocolul de colaborare cu UPU nu s-a schimbat in ultimii 10 ani şi nici nu se va schimba prin comasare. Pe de altă parte, există un risc destul de ridicat de a reduce calitatea actului medical acordat urgenţelor prin desfiinţarea probabilă a gărzii de endoscopie, gardă pe care Spitalul nu va avea bani să o susţină in condiţiile in care fondul de salarii al spitalului este deja supraincărcat, spre deosebire de IGH, unde acesta este procentual la jumătate comparativ cu Spitalul ”.
Rudele decedatilor ar putea reactiona dupa cum presupuneti, mai ales ca sunt nevinovate, fiind indobitocite de catre televiziuni. Cu ce scuza veniti dumneavoastra pentru isteriile pe care le-ati revarsat cu titlu de „comentarii critice” in comunitatea noastra de comentatori? Ma bucur ca proprietarul blogului nu v-a banat. Numai asa putem avea si noi posibilitatea de-a vedea frustrarea manifestandu-se plenar. Din cat v-am citit acel „colocvial” „plin de sine” cu care v-a gratulat Sare’n Ochi se traduce simplu „narcisist”.
vad ca in intelegerea Dumneavoastra dreptul la opiniei, indiferent de aceasta este total ignorat. opinia Dumneavoastra o bate la cur pe opinia mea. la fel cum opiniile fundamentalistilor islamici fac baie de sange printre opiniile tuturor infidelilor din aceasta lume. rar mi-a fost dat sa vad un ins mai obtuz si mai ancorat in betia propriei retorici cum sunteti Dumneavoastra. ma insultati, ma faceti fascistoid samd – apoi aveti neobrazarea sa incercati sa imi demonstrati ca eu fac/practic atac la persoana… !? „dreptul la viata” este o formulare care se refera in primul rand la „respectarea” acestui drept – cereti-i Ebolei sa va respecte dreptul la viata… discutam despre drept la viata in cadrul drepturilor fundamentale ale omului, ca norma juridica, de drept si religioasa (accept si respect sa nu ucid atat ca „porunca”, cat si ca „lege” si ca „morala”). ca opinie am dreptul sa pun sub semnul intrebarii „dreptul la viata” asa cum vad ca si Dumneavoastra il percepeti. probabil in acest drept la viata intra si dreptul de a avea trei mese regulate pe zi, indiferent de aportul fizic si sau psihic depus in intampinarea acestui drept?!
v-ati pus cumva „primul drept” pe jos sa vi-l pot calca in picioare? deja cam faceti spume retorice! daca aveti ceva de comunicat la subiect, comunicati – daca nu, abtineti-va. (v-am dezabonat, sa nu mai fie probleme).
Domnule @Marean, va multumesc pentru interventie, dar nu am nevoie de avocat. va rog sa comentati la subiect.
@tuturor: va cer scuze pentru aceasta „cearta” on-line.
Dreptul meu la opinie nu bate pe nimeni. O asemenea perceptie poate exista doar pe un forum in care s-a obisnuit lumea cu aerul conditionat al consensului opiniilor. Despre narcisism, la varsta si conditia mea, chiar nu are sens sa discutam, dar ca ironie e valabila afirmatia.
Sa revenim la partea „tehnica”, care spuneti ca va intereseaza. Am luat lista spitalelor inchise de ministrul sanatatii, postata de un mambru al forumului care exista pe Portalul Revolutiei in 20 februarie. Daca au aparut modificari intre timp, imi cer scuze.
Lista spitalelor propuse pentru reprofilare – cămine de bătrâni
Nr. Crt. Autoritatea adm. publ. Unitatea sanitara
ALBA
1 Consiliul Local Ocna Mureş Spitalul Orăşenesc Ocna Mureş
2 Consiliul Local Zlatna Spitalul Orăşenesc Zlatna
3 Consiliul Local Baia de Arieş Centrul de Sănătate Baia de Arieş
ARAD
4 Consiliul Local Sântana Spitalul Orăşenesc Sântana
5 Consiliul Local Gurahonţ Spitalul Comunal Gurahonţ
6 Consiliul Local Chişineu Criş Centrul de Sănătate Chişineu Criş
ARGEŞ
7 Consiliul Judeţean Argeş Spitalul „Dr. Teja Papahagi” Domneşti
8 Consiliul Judeţean Argeş Spital de Boli Cronice Mozăceni
9 Consiliul Judeţean Argeş Spitalul “Dr. Ion Crăciun” Călineşti
BACĂU
10 Consiliul Local Comăneşti Spitalul Orăşenesc „Ioan Lascar” Comăneşti
BIHOR
11 Consiliul Local Stei Spital Orăşenesc Ştei
12 Consiliul Local Bratca Centrul de Sănătate Bratca
BISTRIŢA-NĂSĂUD
13 Consiliul Local Teaca Centrul de Sănătate Teaca
BOTOŞANI
14 Consiliul Local Săveni Spitalul Orăşenesc Săveni
15 Consiliul Local Truşeşti Spitalul Comunal Truşeşti
BRAŞOV
16 Consiliul Local Săcele Spitalul Municipal Săcele
17 Consiliul Local Codlea Spitalul Municipal Codlea
18 Consiliul Local Victoria Spitalul de Boli Cronice Victoria
BUZĂU
19 Consiliul Local Vintila Vodă Spitalul Comunal Vintila Vodă
20 Consiliul Local Parscov Centrul de Sănătate Pârscov
21 Consiliul Local Patarlagele Spitalul de Boli Cronice Pătârlagele
BUCUREŞTI
22 Primăria Mun. Bucureşti Spitalul Clinic Caritas
CARAŞ SEVERIN
23 Consiliul Local Otelul Rosu Spitalul Orăşenesc Oţelul Roşu
24 Consiliul Local Anina Spitalul Orăşenesc Anina
25 Consiliul Local Bocşa Spitalul Boli Cronice Bocsa
CĂLĂRAŞI
26 Consiliul Local Budeşti Spitalul Orăşenesc Budeşti
CLUJ
27 Consiliul Local Mociu Centrul de Sănătate Mociu
CONSTANŢA
28 Consiliul Local Cernavoda Spitalul Orăşenesc Cernavoda
29 Consiliul Local Baneasa Centrul de Sănătate Băneasa
DÂMBOVIŢA
30 Consiliul Local Titu Spitalul Orăşenesc Titu
DOLJ
31 Consiliul Local Băileşti Spitalul Municipal Băileşti
GALAŢI
32 Consiliul Judeţean Galaţi Spital de Boli Cronice Iveşti
GIURGIU
33 Consiliul Local Ghimpaţi Centrul de Sănătate Ghimpaţi
GORJ
34 Consiliul Local Bumbesti Jiu Spitalul Orăşenesc Bumbeşti Jiu
35 Consiliul Local Rovinari Spitalul Orăşenesc”Sf.Ştefan” Rovinari
HUNEDOARA
36 Consiliul Local Hateg Spitalul Orăşenesc Haţeg
37 Consiliul Local Calan Centrul de Sănătate Călan
IALOMIŢA
38 Consiliul Local Tandarei Spitalul Orăşenesc Tăndărei
IAŞI
39 Consiliul Local Targu Frumos Spitalul Orăşenesc Târgu Frumos
ILFOV
40 Consiliul Judetean Ilfov Spitalul Orăşenesc „Dr.Maria Burghele” Buftea
41 Consiliul Judetean Ilfov Spitalul Comunal Periş
MARAMUREŞ
42 Consiliul Local Baia Sprie Spitalul de Boli Cronice Baia Sprie
43 Consiliul Local Somcuta Mare Centrul de Sănătate Şomcuta Mare
MEHEDINŢI
44 Consiliul Local Strehaia Spitalul Orăşenesc Strehaia
45 Consiliul Local Vanju Mare Spitalul Orăşenesc Vânju Mare
MUREŞ
46 Consiliul Local Sarmasu Spitalul Orăşenesc Sărmaşu
NEAMŢ
47 Consiliul Local Roznov Spitalul Orăşenesc Roznov
48 Consiliul Local Bicaz Spitalul Orăşenesc Bicaz
OLT
49 Consiliul Local Drăgăneşti-Olt Centrul de Sănătate Drăgăneşti-Olt
PRAHOVA
50 Consiliul Local Buşteni Preventoriul TBC Poiana Ţapului
51 Consiliul Local Floreşti Spitalul de Pneumoftiziologie Floreşti
52 Consiliul Local Baltesti Centrul de Sănătate Bălţesti
53 Consiliul Local Urlati Centrul de Sănătate Urlaţi
SĂLAJ
54 Consiliul Local Cehu Silvaniei Centru de Sănătate Cehu Silvaniei
SIBIU
55 Consiliul Local Agnita Spitalul Orăşenesc Agnita
56 Consiliul Local Cisnădie Spitalul Orăşenesc Cisnădie
SUCEAVA
57 Consiliul Local Solca Spitalul de Boli Cronice Solca
TELEORMAN
58 Consiliul Judetean Teleorman Centrul de Sănătate „Regele Carol I” Deparaţi
59 Consiliul Judetean Teleorman Centrul de Sănătate Furculeşti
60 Consiliul Judetean Teleorman Centrul de Sănătate Cervenia
TIMIŞ
61 Consiliul Local Faget Spitalul Orăşenesc Faget
62 Consiliul Local Buziaş Centrul de Sănătate Buziaş
63 Consiliul Local Ciacova Centrul de Sănătate Ciacova
TULCEA
64 Consiliul Local Babadag Spitalul Orăşenesc Babadag
65 Consiliul Local Sulina Centrul de Sănătate Sulina
VASLUI
66 Consiliul Local Negresti Spitalul Orăşenesc Negreşti
67 Consiliul Local Tutova Spitalul de Boli Cronice”Dr.I.T.Nicolăescu” Tutova
VÂLCEA
68 Consiliul Local Brezoi Spitalul Orăşenesc Brezoi
69 Consiliul Local Balcesti Spitalul Orăşenesc Bălceşti
VRANCEA
70 Consiliul Local Mărăşeşti Spitalul Orăşenesc Mărăşeşti
71 Consiliul Local Odobeşti Spitalul Orăşenesc Odobeşti
Persoana respectiva a gresit, pentru ca afectate de „reforma” vor fi 200 de spitale, conform declaratiilor initiale ale domnului presedinte Basescu. Deci va urma episodul doi. Luand totalul si facand o impartire pe judete, rezulta ca se vor vaporiza, in medie, 4,8 spitale pe judet. Despre asta este vorba.
Vreau doar sa atrag atentia asupra unei ciudatenii: cum aceleasi televiziuni care tipau in trecut despre cazurile in care oamenii mureau plimbati de la un spital la altul (pentru ca nici unul dintre spitale nu putea trata singur complexitatea bolilor pacientului) tipa si acum cand se incearca tocmai combinarea specialitatilor mai multor spitale intr-unul singur, dar care sa poata trata orice urgenta. Dar, de fapt, nu este nimic ciudat. Vorbim despre aceasi manipulare din ultimii ani. Trebuie sa se afirme apocalipsa ca romanii sa voteze cu cei care-i sustin pe patronii tembeliziunilor sa nu dea faliment. Chiar cu pretul falimentarii Romanaiei. Iar despre cat de refractari sunt romanii la reforma nu este prima data cand aflam.
Inca un punct de vedere argumentat: Sa jucam mima cu Boc si Cseke, de Vlad Mixich pe HotNews.ro (Luni, 11 aprilie 2011)
Va place sa jucati mima? Premierului Boc si ministrului Cseke le place, caci altfel e greu de inteles cum de se pricep atat de bine la ea. Nu stiu daca am mai vazut o mimare atat de reusita a reformei, ca cea din ultimele luni. Un „succes” la care au contribuit (involuntar) si televiziunile care au vorbit despre victimele reformei sistemului medical. De parca chiar ar exista o astfel de reforma. In realitate, reforma despre care presa spune ca face victime nu este autentica. Inchiderea celor 67 de spitale este o masura corecta – nu atat financiar (economiile realizate fiind modeste), ci mai ales din punctul de vedere al redistribuirii medicilor, o resursa profesionala deja diminuata in Romania. In masurile luate de guvernanti exista insa numeroase alte incongruente care demonstreaza ca, deocamdata, totul se reduce la un exercitiu de retorica politica. (continuarea aici: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8493645-jucam-mima-boc-cseke.htm)
Nu lipsa spitalelor rurale, ci populismul feroce omoară oameni
Autor: Sorin Ioniţă
Indignarea cetăţenească este, poate, o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru a pune autorităţile pe direcţia corectă. Iar asta, prezumând buna-credinţă.
Isteria cu agendă a văicăreţilor profesionişti, pe care îi doare în bască de fapte, manipulând ordinar realitatea după cum le convine şi trăind bine din asta, nu face decât să descurajeze buna guvernare, atâta cât o fi fost ea vreodată prin părţile astea.
Altfel este inexplicabil cum persoanele decedate săptămâna trecută în două comune din sudul României, exemple tragice pledând tocmai în direcţia reformei în sănătate, au fost sucite grosolan de mass-media în exact opusul lor, fiind prezentate ca efecte ale acesteia. Pe fond, ambele cazuri sunt ilustrări de manual ale deficienţelor semnalate de toată lumea care a studiat sistemul nostru de asistenţă medicală (experţii străini; sau cei români din comisia prezidenţială 2008): reţea supradimensionată, dar prost dotată; ţintire proastă a resurselor, prin încurajarea spitalizărilor lungi, din motive mai curând sociale decât medicale; totul în defavoarea prevenţiei şi investiţiilor într-o ambulanţă eficientă, care să ajungă la caz oriunde în teritoriu şi să-l ducă rapid acolo unde poate fi tratat.
Or, tocmai asta e şi direcţia reformei, în linii mari, şi nu numai sub actualul guvern: urgenţa gravă trebuie dusă la un centru specializat, nu la unul din cele din lista de reconversie, de multe ori mai puţin dotat decât o maşină de salvare modernă. S-a mers în direcţia asta în special prin eforturile unor pionieri ca Raed Arafat (care, ca orice modernizator, a fost săpat de 90% din colegi), iar sistemul funcţionează evident mai bine decât în urmă cu zece sau douăzeci de ani, deşi a dat rateu în acest episod tocmai din cauza resurselor insuficiente.
Un al treilea caz aruncat pe ecran, strident, pentru atmosferă, e la fel de paradoxal: un bătrân în cărucior şi lipsit de mijloace, rămas pe drumuri prin închiderea spitalului rural, era găzduit temporar în primărie şi întreţinut de funcţionari. Pasămite, indignarea publică ar trebui să se spargă tot în capul nefericitului ministru Cseke, lua-l-ar dracu cu reforma lui. Dar staţi un pic, ce vedem aici? Nu cumva că, într-adevăr, unele aşezăminte sunt spitale doar cu numele, de fapt, fiind adăposturi sociale cu ceva asistenţă medicală, iar conversia lor în cămine de bătrâni se justifică? Guralivul de primar ce bloca transformarea în azil – exact ce părea să aibă bătrânul nevoie – nu s-a incriminat singur în faţa presei?
Pe o temă explozivă ca sănătatea e uşor să agiţi lumea. Normal că aleşii locali şi angajaţii se opun schimbării, temându-se pentru locurile de muncă, aşa cum s-ar opune închiderii oricărei instituţii, fie ea şcoală, muzeu etc. Şi aşa cum întregul oraş Rm.-Vâlcea, în cap cu primarul şi prefectul, se pun în fruntea gloatei şi vin la Bucureşti dacă vreun guvern are curajul să taie subvenţiile pentru gaura neagră Oltchim, care ne ruinează pe toţi; sau alte exemple asemenea.
Şi atunci, noi ce să facem? Lăsăm lucrurile cum le-am moştenit de la Ceauşescu şi ne mirăm peste nu ştiu câţi ani că ne merge prost? Lăsăm reţeaua spitalicească dintr-un întreg judeţ cu structura de angajaţi constatată de noi în 2010 (vezi raportul aici http:// http://www.sar.org.ro/files/539_Policy%20 memo51.pdf): 8% medici şi 41% personal non-medical (muncitori, TESA, bucătărese, paznici etc.)? Nu e clar că ce făcea această reţea, anume un fel de îngrijire de bază şi triaj, trebuie preluat cu costuri mult mai mici de asistenţa primară care deja există, anume medicii de familie, regrupaţi în centre rurale unde să existe permanenţă? (Ei, dar vezi bine că şi medicii de familie se opun reformei zilele astea, refuzând contractul-cadru, că n-ar vrea să facă asocieri, schimb de noapte sau să fie urcaţi pe salvări).
În toată povestea asta, ministerul nu e fără pată: e unul din cele mai slabe când vine vorba de strategii şi aplicarea lor, după cum costată rapoarte ale Băncii Mondiale. Nu reuşeşte să controleze fraudele din prescrieri şi achiziţii. Anul trecut a descentralizat decizia pe 350 de spitale fără un ghid prealabil, fără să creeze Agenţiile judeţene de management, recomandate de toţi experţii, şi fără să clarifice ce se întâmplă cu deconcentratele. Ca atare, unele judeţe au început să experimenteze raţionalizări după capul lor (poate nici nui aşa rău?). Nu e clar de ce ministerul a descentralizat în trecut spitalele pe care acum le închide, punându-şi primarii în cap, şi n-a procedat invers: le transforma în azile cât le avea în mână şi abia după aceea le dădea primăriilor.
Toate sunt bâlbâieli reproşabile ale dlui Cseke şi ale predecesorilor săi. Însă nu e nicio legătură între poticnelile sistemului (şi reformei) şi absurdităţile retorice de zilele astea: că Cseke are un plan diabolic să închidă doar spitale „româneşti”, nu şi „ungureşti” (fals); că n-am construit spitale noi după 1989 şi atunci de ce le închidem pe astea (poate, dar populaţia a scăzut; şi oricum s-ar fi făcut puţine şi specializate dacă n-am fi prăpădit mereu banii populist în toate sectoarele, nu doar în sănătate, şi am fi reuşit vreo investiţie ca lumea, în afara unor modernizări de secţii; dar cu sau fără spitale de vârf noi, reţeaua rurală tot ineficientă rămânea).
Fabuloasă mi s-a părut propunerea să-i pedepsim pe demnitari – sau pe bogaţi? nu e clar – interzicându-le să se mai trateze în străinătate. Cu alte cuvinte, să-i obligăm pe cei înstăriţi, ce vor să se trateze separat, din buzunar, să stea aici şi să se trateze tot pe banii mei, care şi aşa sunt puţini, că în toate aceste comune date la TV agricultorii nu plătesc contribuţii sociale; în condiţii în care şi aşa sistemul privilegiază în consum categoriile cu venituri mari, după cum o arată statisticile. Cu aşa idei infantile ale unora care vorbesc doar ca să se audă, sau din orgoliul de „a le-o trage ăstora”, să nu ne mirăm dacă şi în aparatul de stat li se selectează cu vremea interlocutori pe măsură.