Un sac de bani în buzunare fără fund (Din categoria: frunză, verde, foaie lată, cum mai jefuiam odată)

Povestea Consiliului Local Sibiu ar putea fi povestea oricărui alt Consiliu Local din orice colţ al Patriei. Frumuseţea banului public este, printre altele, că din el poţi să-ţi plăteşti camarila, fără să se vadă foarte bine acest lucru, că, dacă eşti un biet director de regie locală, poţi să ceri o mărire salarială şi ea ţi se poate aproba căci, în fond, se umbla doar prin buzunarele cetăţenilor şi nu în cel al celor care aprobă. Deci, orice asemănare cu realitatea, s-ar putea să nu fi fost (încă să mai fie) întâmplătoare.

Cu aproape un deceniu în urmă, pe când Însuși El Adrian Năstase ne onora cu prezența la guvernare, în cadrul unei şedinţe a CL Sibiu, directorii regiilor autonome locale şi-au prezentat bugetele de venituri şi cheltuieli pentru anul 2002, precum şi ceea ce au prevăzut ei că vor câştiga şi cheltui pe 2003. Fiind vorba despre bani şi cheltuirea lor, pentru a face mai accesibilă această operaţie, în cadrul şedinţei au fost excluşi niţel din structurile CA ale regiilor toţi acei consilieri care nu aparţineau Marelui Partid aflat la Putere. În fond, CL Sibiu era (mai este) acţionarul celor cinci regii de furnizare a serviciilor publice locale şi, dacă acestea deţin monopolul pe domeniile lor, atunci şi CL deţine monopolul pe CA-urile lor; şi dacă CL era (acum și-a schimbat stăpânul) la mâna Marelui Partid, era (mai este?) mai mult decât firesc ca el să fi făcut (să facă) ce vrea muşchii lui cu ceea ce-i aparţine – doar, citez din Constituţia valabilă pe-atunci: „Statul ocroteşte proprietatea”.

Regiile aveau (mai au) câte un director care în plus era (mai este) şi preşedinte al CA şi manager al firmei. În ce priveşte Consiliul de Administraţie, ca orice structură care se respectă, era (nu mai este, s-a schimbat partidul) alcătuit, în proporţie de 99 la sută, din membri ai Marelui Partid, care membri, în mod natural, erau (mai sunt, dar de la alte partide) şi consilieri locali şi, pentru că au fost (ma sunt) cuminţi, ascultători şi devreme acasă la cornuleţ cu lapte, încasau (nu mai încasează, că s-a modificat legea și i-a băgat în foame) un procent de 20 la sută din venitul managerului pe lângă umila indemnizaţie de consilier. Uite aşa, în ceea ce se prevede acestor regii în a încasa şi a cheltui (a cheltui bugetul şi a încasa consilierii) pe anul 2003, pentru investiţii zero şi profituri minime (să nu le impoziteze statul, nu?), au fost cuprinse creşteri importante în ceea ce priveşte salariile. Uau!

Bun, am vrea să începem să răsfoim state de plată. Numai că, în afară de un director care şi-a prezentat în mod explicit salariul de 30 de milioane de lei pe lună, ceilalţi şi-au mascat prin buget sumele pe care le încasează din bani publici, lucru absolut ilegal din punctul de vedere al modului de întocmire al unui buget. Aşa că a trebuit să punem la lucru întregul Departament de Socotitori pe Degete şi Previziuni Artistice al blogului pentru a ajunge la vreun rezultat. Astfel, pentru directorul de la Centrale Termice SA, de exemplu, a rezultat un venit mediu lunar de aproximativ 39 de milioane de lei. Şi nu ne-am folosit decât de valoarea totală a sporurilor, adaosurilor şi premiilor. Inacceptabil de puţin, motiv pentru care, în 2003, sporurile şi premiile sale au crescut cu 22 de procente, iar salariul de încadrare cu 18 procente. Deci la o scădere a profitului firmei pe care o conducea de 66,6 la sută, este absolut corect ca acest director să fi obţinut un venit mediu brut de 56,5 milioane de lei pe lună. Şi, normal, membri CA să-şi fi luat şi ei procentul. Şi aşa mai departe, cam la fel a fost la toate regiile.

Oricum, este îmbucurător faptul că, grijulii cu banii contribuabililor, regiile locale nu prea au făcut investiţii în 2003, cu toate că acestea o vreme s-au gândit că ar putea reduce costurile cu personalul şi cele cu activitatea curentă. Apoi le-a trecut – se apropiau alegerile. Oricum, lipsa lor, a investițiilor, nu a făcut altceva decât să crească preţurile pe care le-au plătit sibienii pentru utilităţi, dar, vorba aceea: erau banii lor, au făcut ce au vrut cu ei.

Şi povestea putea continua… Dar, văzând cum toate cele cinci firme au prevăzute cheltuieli de reclamă, protocol şi publicitate în valoare de mai multe miliarde, asta deşi ele dețineau (mai deţin) monopolul utilităţilor publice – aşa că, pentru cine şi de ce se face publicitate Mitică? -, nu mă mir că, la vremea ei, întreaga presă tăcu.

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Un sac de bani în buzunare fără fund (Din categoria: frunză, verde, foaie lată, cum mai jefuiam odată)

  1. baricada zice:

    He, he… poveste veche şi plagă ultrageneralizată… Şi în Bărăgan a fost la fel… Drama a început odată cu dispariţie regiilor… S-a mai închis un post de radio, s-a mai pensionat un săptămânal…

    • Asta se numeşte libertatea de expresie şi libertatea presei! Au fost vicleni şi cred că noi, mă refer strict la mine şi la cei ca mine care nu eram şi nu suntem în sistem, am fost uşor, uşor, păcăliţi.

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 drama continua. vezi ca ia amploare scandalul de la Realitatea TV. poate faci desenul acela cu razboiul dintre Vantu si Ghita. ai putea porni de la „Rondul de noapte” – il extinzi in oglinda (sa fie „taberele” fata in fata) si bagi chipuri…

  2. Presa a tăcut şi de frică dar şi pentru că primea reclamă de la stat. Presa are şi ea partea ei de vină .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.