Victimele nesimţirii

de Victor Lungu

Grup de politicieni la căpătâiul Sistemului de Sănătate din România

Dacă vreun ministru al Sănătății ar demisiona, nu poate să o facă pentru că, citez aproximativ (din sinteza tuturor declarațiilor post-decembriste): „nu se va găsi altcineva mai bun care să ducă reforma mai departe”. Deci, sănătatea nu poate exista în afara existenţei ministrului X al Sănătăţii, indiferent de guvernare, indiferent de câți muribunzi vor fi fiind abandonați din Ambulanțe cu perfuzia în vene, indiferent de câți români au de suferit din lipsă de medicamente, că sistemul de sănătate din România a fost jefuit până la secătuire… Indispensabilitatea este o afirmaţie nerușinată având în vedere faptul că “sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit”. Și, mai ales având în vedere că, după cum arată sistemul sanitar din România post-decembristă, oricare dintre miniștri X ai Sănătății ar putea să spună doar: „sănătos/sănătoasă sunt eu?”. Sănătoasă a fost vreodată guvernarea?

Mi-aduc aminte de o propunere a lui Dan Ielciu, din vremea când lucram la Evenimentul Zilei – Ediția de Transilvania, care se mulează pe sloganul populist al oricărei guvernări, „mai aproape de oameni, alături de ei”, şi anume: să se pună bolnavii câte doi în paturile de spital, tot unul cu febră alături de unul fără febră – aşa se va rezolva problema încălzirii în spitale şi vor putea fi disponibilizaţi nişte fochişti, încheindu-se astfel şi reforma sanitară. Banii rezultaţi din disponibilizări se vor putea regăsi în scumpirea medicamentelor care se importă – acelea pe care ni le tot recomandă medicii după ce parcurg distanțele dintre simpozioanele sponsorizate de către distribuitorii de medicamente. Poate n-aţi ştiut, dar medicamentele din import reprezintă doar vreo 20 la sută din ceea ce se consumă în România, în schimb, valoarea acestor medicamente reprezintă 70 la sută din ceea ce se cheltuie pe medicamente la noi.

De ce, dacă văd că nu au spor cu banii pentru „compensate” şi „gratuite”, guvernanţii nu introduc cartele? În fond, călit în lupta cu cozile, încă de pe vremea lui Ceauşescu, şi obişnuit cu cartela, pensionarul român va şti să-şi lase plasa (luată ori de câte ori a votat numai după chilipiruri și promisiuni) în faţa farmaciilor, la rând. Mai bine plasa decât zilele. Căci mi-aduc aminte, din experiența de jurnalist, de situații de-a dreptul hilare din păcate, că este vorba despre viaţa unor oameni. Acum câțiva ani, în Alba, farmaciştii au fost nevoiţi să ţină secrete adresele farmaciilor care mai dădeau gratuităţi şi compensări, ca să nu fie nevoiţi precum confraţii lor din Cluj, Sibiu, Mureş şi alte judeţe să apeleze la serviciile jandarmilor pentru a  împrăştia ceata de bolnavi furioşi. S-ar fi putut organiza şi un concurs „Detectivul iscusit – faza pentru diabetici”. Dacă tot nu sunt / n-au fost niciodată bani pentru Sănătate (decât pentru acoperirea găurilor din buget și a comisioanelor), se puteau (încă se mai poate) debloca câteva milioane de euro pentru ca o firmă agreată să poată tipări diplome cu textul: „Se acordă titlul de mort în timpul crizei din sistemul sanitar domnului… Ștampila şi semnătura: ministrul X al Sănătății, Premierul Z al Guvernării Y”.

Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Victimele nesimţirii

  1. Alina RAUS zice:

    Dacă tot veni vorba despre omul indispensabil, iată ce spunea Peter Drucker in „Despre decizie si eficacitate” despre „necesitatea” lor: „Ei (n. factorii de decizie) au invatat ca exista numai trei explicatii pentru caracterul „indispensabil” al unui om: acesta este de fapt incompetent si nu poate supravietui decat daca este protejat cu grija de sarcinile solicitante; punctele sale forte sunt gresit folosite pentru a sustine un superior care nu poate sta pe picioarele sale; sau punctele sale forte sunt gresit folosite pentru a intarzia abordarea unei probleme grave, daca nu pentru a ascunde existenta ei. In fiecare dintre aceste situatii, „omul indispensabil” ar trebui mutat ORICUM – SI REPEDE.”

  2. Dă-mi voie să-ţi spun, nu că i-aş lua vreunui ministru al sănătăţii apărarea, dar indiferent de guvernare, comunistă sau post comunistă, pesedistă, cederistă , liberală sau pedelistă , sistemul sanitar a fost execrabil. Vorbesc din experienţe. Speriată de sistemul sanitar am devenit adepta postului negru atunci când sunt bolnavă. Costă cel mai puţin. Din păcate nu dă rezultate totdeauna.

    • Sare' n Ochi zice:

      Da. Lipsesc Ceausescu si ministrii Sanatatii comuniste din poza. Dar vorbeam doar despre ceea ce s-a intamplat dupa 1989 – si cu atat mai mare este nesimtirea cu cat au murit oameni in strda pentru a se schimba inclusiv ceva si in Sanatate.

  3. Pingback: Blogosfera Săptămânii 3/4 – 9/4 « Politeía

  4. skorpion zice:

    nu vreau sa iau apararea sistemului de sanatate din Ro.

    am vazut la TV5 -> sanatatea dintr-o tara nordica (norvegia sau suedia).

    daca o femeie naste in aceeasi zi pleaca acasa. I se pare firesc.
    daca vrea sa stea mai multe zile merge la un spital privat.

    am vazut tot in aceasta emisiune o femeie operata timp de 4 ore la genunchi.
    seara pleca acasa si i se parea firesc.

    in schimb in Ro sint mii de pacienti carora chiar le place sa leneveasca intr-un spital intre 5 pina la 20 de zile, fara ca cineva sa-i faca vreo analiza, sa stabileasca vreun diagnostic…. si omului ii place, leneveste, socializeaza cu ceilalti pacienti si „pacienti” si mai figureaza si in concediu de boala evident platit de noi toti.

    si latura asta este un aspect al sistemului de sanatate din RO.

    • Sare'n Ochi zice:

      cata dreptate aveti: „si omului ii place, leneveste, socializeaza cu ceilalti pacienti si “pacienti” si mai figureaza si in concediu de boala evident platit de noi toti”. anul trecut, pe vremea aceasta, mi s-a spus un banc intr-un bar din Brixelles, chiar de catre patronul barului. cica trei insi beau la el in bar :), un englez, un francez si un roman. la un moment dat, englezul zice: nu vi se pare ca flacaul acela care bea la capatul tejghelei este Iisus Christos? ba da, confirma, francezul. hai sa stam de vorba cu el, zice si romanul. isi iau bauturile si se baga in vorba. nu va suparati, dar noi credem ca sunteti Iisus Christos. da, zice acesta. extraordinar, exclama englezul – mai faceti minuni? uite, am o problema cu cotul acesta, ma tine si nu-mi pot folosi mana de vreo 10 ani indiferent ce-as face. nici o problema, zice Iisus si pune mana pe cotul englezului si, minune! – acesta isi revine. francezul si el, ca are o problema cu o durere de cap – i-o rezolva si lui Iisus. romanul se trage de-o parte. Iisuse, zice, stai departe de mine, eu mai am o saptamana de concediu medical!

  5. skorpion zice:

    grozav bancul

    🙂

    daca este banc!
    😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.