„Sfârşitul Lumii”, schimbările climatice şi „gaura din stratul de ozon”, sau cârdăşia dintre ştiinţă şi politică

de Alexandru Diaconescu

În conştiinţa tradiţională omul de ştiinţă este un geniu rupt de lume, care trăieşte undeva într-un „turn de fildeş”. El este un fel de robot intelectual, care nu-şi face probleme de conştiinţă, pentru că cercetarea ştiinţifică este „amorală” (sau supra-morală) şi deci el nu poate să prevadă consecinţele etice şi la scară umană ale creaţiilor sale. Dar, cu cât este mai inocent, cu atât mai uşor este el de manipulat de către politicieni, mai ales că aceştia decid asupra fondurilor de cercetare, care ating uneori valori astronomice (spre exemplu cheltuielile faraonice făcute de U.E. pentru un fel de accelerator de particule nucleare care ar putea confirma ceva ipoteze în teoria Big Bang-ului!). Între politicieni, oamenii de ştiinţă şi marele public există câteva „curele de transmisie”, unele mai inocente, cum ar fi O.N.G.-urile, altele mai versatile, cum ar fi mass media. Scenariile din ce în ce mai alarmiste despre sfârşitul civilizaţiei occidentale, intoxicată de propria tehnologie şi cataclismele ecologice care-i vor urma, sunt cel mai eclatant exemplu cum poate fi manipulată buna credinţă a unora, naivitatea altora şi ignoranţa celor mai mulţi dintre contemporanii noştri.

În realitate schimbările climatice relativ dramatice sunt fireşti şi s-au petrecut de mai multe ori în istoria de 15.000 de ani a civilizaţiei umane. Ca urmare a cel puţin trei valuri de încălzire au dispărut insule întregi şi spaţii întinse au fost depopulate (de ex. „catastrofa ecologică” de pe la cca. 6.200 a.Chr., după care Sahara a devenit un deşert). La rândul ei răcirea excesivă a produs efecte la fel de devastatoare, ca „oraşele moarte” din nordul Siriei şi fulminanta expansiune arabă, sau – un mileniu mai târziu – încetarea locuirii umane în Groenlanda, reluată abia la începutul sec. XIX (persoanele interesate de subiect pot consulta prelegerea mea „Arheologia şi modificările de mediu”, pe www.alexandrudiaconescu.ro).

Pentru a nu lungi prea mult expunerea despre complicitatea oamenilor de ştiinţă cu politicienii în chestiunile de mediu, să începem cu anul 1969, când omul a păşit pentru prima oară pe Lună, eveniment care a marcat primatul american în cosmonautică. De altfel în acelaşi an satelitul american Nimbus III, plasat pe orbită circumterestră, începea să transmită primele date meteorologice, de mare utilitate practică. Fruntaşii comunişti ai U.R.S.S. au înţeles că pierdeau cursa cu „imperialiştii americani”. Pe de altă parte după mişcările tineretului din 1968 devenise evident că nu se mai puteau baza pe sprijinul intelectualilor idealişti din Occident, care în perioada interbelică îmbrăţişaseră din convingere ideologia de stânga. Aveau nevoie de o nouă „coloană a cincea”, care să orienteze lupta tinereului şi a maselor largi din occident împotriva dezvoltării inexorabile a economiei capitaliste. Prin urmare, chiar în 1969 savantul sovietic Michail Budyko lansa primele scenarii catastrofice despre topirea gheţarilor (M. Budyko, The Effect of Solar Radiation Variations on the Climate of the Earth, în Tellus 21, 1969, p.  611-619). După el emanaţiile de CO2 produse de marea industrie, vor produce efectul de seră care va avea drept consecinţă încălzirea climei (vezi şi M. Budyko, The Future Climate, în Eos, Transactions of the American Geophysical Union 53, 1972, p. 868-74). Americanii au replicat încă din anul următor prin… Bryson care a lansat ideea că aerosolii produşi de industrie şi de aparatura casnică vor contracara efectele de seră ale CO2-ului, împiedicând încălzirea globală. Acelaşi an 1970 a fost declarat de O.N.U. „anul Terrei”, ceea ce a marcat momentul din care mişcarea ecologistă a devenit o forţă. Savantul leningrădean Michail Budyko şi-a continuat prezicerile catastrofice şi, la congresul internaţional privind schimbările climatice de lungă durată de la Norwich din august 1975, şi-a impresionat auditoriul calculând că în ritmul actual calota de gheaţă de la poli s-ar topi complet până prin anul 2050 (M.I. Budyko, I. L. Korol, Man’s Impact on the Global Climate, în Proceedings of the WMO/IAMAP Symposium on Long-Term Climatic Fluctuations, Norwich, Aug. 1975 (WMO Doc. 421), 1975, p. 465-71). Atât le-a trebuit unor colegi occidentali, care s-au întrecut cu mult zel în a crea (inclusiv pe computer) scenarii catstrofice, legate de topirea gheţarilor de la poli. Publicarea acestor ficţiuni cu aură ştiinţifică s-a datorat fostului vicepreşedinte Al. Gore, care în 2007 a şi fost gratulat cu Premiul Nobel pentru lupta împotriva industriei americane (el este fondator al Alianţei pentru Protecţia Climatului). Cât priveşte „încălzirea globală” se poate consulta de exemplu recenta simulare pe computer a unei lumi fără gheţari la M.M. Holland, Marika  et collab, Future Abrupt Reductions in the Summer Arctic Sea Ice, Geophysical Research Letters 33, 2006, L23503.

Dar în lumea ştiinţifică a existat şi reacţia inversă: extinderea zonelor acoperite de zăpadă ar putea reflecta atât de intens lumina solară, încât ar produce o răcire a climei. Vorba poetului, „unii spun că Lumea va sfârşi prin foc, alţii prin gheaţă; din cât am gustat în astă viţă din dorinţe, i-aş prefera pe cei care susţin focul. Dar dacă ar fi să mă gîndesc mai bine, am resimţit şi atâta ură, încât aş zice că şi o morte lentă prin îngheţ ar fi măreaţă” (Am învăţat-o la liceu, dar nu mai ştiu autorul. Traducerea aproximativă din engleză îmi aparţine). Imboldul a plecat tot din lagărul socialist. Doi savanţi cehoslovaci, soţii George şi Helena Kukla, examinând fotografiile din satelit ale calotei arctice începând cu anul 1971, au ajuns la concluzia că zăpada şi gheaţa poate reflecta lumina solară ca pe vremea erei glaciare, ceea ce ar putea duce la schimbări climatice dramatice (G. J. şi H. J. Kukla, Increased Surface Albedo in the Northern Hemisphere, în Science 183, 1974, p. 709-14; pentru tribulaţiile acestei teorii în ultimele trei decenii v. T.C. Peterson et collab, The Myth of the 1970s Global Cooling Scientific Consensus, în  Bulletin of the American Meteorological Society 89, 2008, p.  1325-37).

În lumea ştiinţifică de la mijlocul anilor ’70 circulau deci două teorii contradictorii: ceea a efectului de seră al gazelor, care va duce la încălzirea climei şi cea a aerosolilor, care ne împing spre o nouă eră glacială. Cea de a doua „criză mondială a petrolului” din 1979 (prima a fost în 1973) a indus ideea surselor alternative de energie şi a dat un nou impuls mişcării ecologiste. Academia Naţională de Ştiinţe a S.U.A., în raportul său anual, admitea pentru prima oară că o dublare a concentraţiei de CO2 ar putea duce la o creştere cu 1,5 – până la 4 grade a temperaturilor medii anuale de pe glob, declaraţie care a fost un adevărat triumf al ecologiştilor.

Dar în 1981 Ronald Regan este ales preşedinte al S.U.A. şi confruntarea cu U.R.S.S. intră în faza sa finală, cea a „războiului stelelor”, care va duce până la urmă la dezmembrarea lagărului comunist. Ecologiştii trec şi ei prin clipe grele, dar vor supravieţui. În 1985 conferinţa de la Villah face un apel la măsuri energice, căci se anunţă o încălzire inevitabilă a vremii. În acelaşi an Wallace Broecker afirmă că o modificare a curenţilor nord-atlantici este absolut posibilă şi că ea ar afecta profund clima Europei şi Americii (W.S. Broecker et collab, Does the Ocean-Atmosphere System Have More Than One Stable Mode of Operation? în Nature 315, 1985, p.21-25). În 1987 conferinţa de la Montreal emite un protocol referitor la Convenţia de la Viena, prin care se impun restricţii ale emanaţiilor de gaze ce pot afecta stratul protector de ozon al atmosferei, iar în anul următor conferinţa de la Montreal recomandă o reducere a emisiunilor de gaze de seră. Administraţia S.U.A. rămâne impasibilă, căci simte apropiindu-se colapsul „cortinei de fier” şi destrămarea U.R.S.S., aşa încât îşi permite să ignore cu serenitate demersurile unei părţi a lumii ştiinţifice.

Căderea comunismului în anii 1989-1990 i-a lăsat pe mulţi debusolaţi, dar unii şi-au regăsit incredibil de rapid suflul. În 1992 conferinţa de la Rio de Janeiro elaborează o Convenţie a Naţiunilor Unite privind Încălzirea Globală, la care evident S.U.A. nu aderă, căci în definitiv teoria nu era încă dovedită. Astăzi falimentul acestei teorii este cert. Astfel în anul 1998 s-a înregistat un maximum de căldură, dar deceniul următor indică cu cetitudine stabilizarea temperaturilor medii şi – după 2006 – chiar o uşoară răcire a climei pe tot Globul. Pe drept cuvânt încă din 2002 un raport al Academiei Naţionale de Ştiinţă a S.U.A. a admis că ideea schimbărilor abrupte de climă a devenit astăzi o „paradigmă ştiinţifică”, dar nu a putut indica cu precizie direcţia în care ne îndreptăm, răcire sau încălzire (National Academy of Sciences. Committee on Abrupt Climate Change, Abrupt Climate Change: Inevitable Surprises, Washington DC, 2002,  p. 16, 119, 121).

După prăbuşirea U.R.S.S. concurenţa a început să se manifeste tot mai acut între americani şi Uniunea Europeană, aflată în plină expansiune (ruşii s-au retras cu discreţie, preferând să-şi concentreze energia intelectuală şi resursele financiare asupra surselor de energie. Mai vedem noi!). În 1997 este elaborat Protocolul de la Kyoto, care prevede reducerea efectului de seră a emisiilor de gaze, dacă suficient de multe ţări sunt dispuse să-l semneze. În 2001 are loc întâlnirea de la Bonn, cu scopul implementării protocolului de la Kyoto, dar abia în 2005 acesta a fost efectiv aplicat în Japonia şi Uniunea Europeană. Marea industrie americană însă continuă a se opune la luarea unor măsuri costisitoare de reducere a noxelor. În schimb, de decenii americanii luptă acerb împotriva industriei tutunului, ceea ce aduce o sporire considerabilă a profitului producătorilor de dulciuri şi de sucuri, dar şi o creştere alarmantă a îmbolnăvirilor de diabet. Europenii au răspuns prin condamnarea producerii şi consumului organismelor modificate genetic şi al produselor tip „Fast Food” (Coca-Cola şi industria farmaceutică se situează deasupra acestor hârjoneli). Cine are timp să se uite la televizor va fi copleşit de obstinaţia cu care la unele posturi tot felul de nutriţionişti ne explică cât de fericiţi am fi dacă ne-am hrăni numai cu aer şi apă. Dar şi astrologii, prezicătorii de cataclisme, ca şi unii specialişti în fenomene meteorologice catastrofale, fac în continuare reiting bun!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la „Sfârşitul Lumii”, schimbările climatice şi „gaura din stratul de ozon”, sau cârdăşia dintre ştiinţă şi politică

  1. apellamemorie zice:

    Sint perfect de acord cu o mare parte dintre cele scrise mai sus. In marea mea prostie m-am lasat pacalit de mascaricii din Clubul de la Roma in legatura cu „previziunile” lor. Dar iata ca anii au trecut si nu s-au ispravit nici resursele de Co, Ni, Cr, Ur, Au, Ag, etc…, pina nici cele de carbune sau petrol!

    Gaura din stratul de ozon nu este ceva ce poate fi cuantificat de prostovanul de rind. Prin urmare n-am cum sa-mi formez o parere, raminind sa le acord incredere specialistilor in domeniu. Acelasi lucru e valabil si in topirea ghetarilor, schimbul de apa dulce/sarata dintre Mediterana si Oceanul Atlantic, chestiunea legata de intrarea intr-o noua era glaciara, etc.
    Tot ceea ce eu (ca un profan/prostan) pot sesiza este prostia crasa a celor ce sustin teoriile abracadabrante ale schimbarii frecventei planetei (inaintarea in virsta a individului!) si cursul curgerii timpului, schimbarea polilor magnetici si dramaticile modificari ale scoartei terestre(polul magnetic al Pamantului si-a schimbat continuu pozitia fara dezastre planetare), alinierea Sistemului nostru Solar in cadrul Galaxiei (asa se spunea si cu alinierea planetelor!), Apocalipsele ce n-au lipsit de fiecare data la inceputul fiecarui mileniu, etc.

    Nu sint insa de acord cu 2 lucruri. 1)Incalzirea globala (sau macar una ce cuprinde vaste arii geografice), pe care o simtim pe pielea noastra. Este o realitate de necontestat. Si in viitorul apropiat cred ca va trebui schimbata politica agricola, cel putin pentru sudul tarii(daca are cine sa ocupe si de asta!).2) Acceleratorul de particule urmareste in opinia mea(prostan/profan) rezolvarea problemei acute a resurselor energetice si de ce nu, a elemetelor ce au luat nastere odata cu formarea sistemelor solare. Chiar daca azi par de domeniul science-fiction, cum pe vremea lui Verne aparea Nautilius, ori Elefantul cu aburi. Sau mai tirziu satelitii geostationari ai lui Arthur C. Clarke, sau popularea planetei Marte. Sint multe poteci inselatoare pe care omenirea orbecaie in cautarile ei. Unele dintre acestea au dus insa la cele mai mari descoperiri. Poate si azi America ne-ar fi ramas ascunsa daca spiritul omului nu se dovedea unul atit de cutezator.

    • Sare' n Ochi zice:

      pe vremea cand romanii calcau pe meleagurile Daciei cucerite, temperatura medie era cu 4-5 grade mai mare decat in zilele noastre. probabil nu puteau tine sub control populatia de vite sa nu baseasca CO2 in exces, sa nu aiba parte de incalzire globala!

      • apellamemorie zice:

        Extraordinara descoperirea ! Probabil aceasta era cauza pentru care dacii asa cum se sustine,”erau pregatiti sa fie cuceriti” de romani, desi este cunoscuta incapatinarea lor (pe care o mostenim din belsug!), acest exces de CO2, alaturi de cel prea bine cunoscut provocat de vinisor! a condus la romanizarea lor in masa pe parcursul unui sfirsit de mileniu obscur. Nu ca la „fratii” lor din Britannia care s-au lasat mai degraba exterminati decit cuceriti!

  2. Alexandru Diaconescu zice:

    Către apellamemorie.
    Mulţumesc pentru aprecieri, cât despre obiecţii, voi începe cu a doua. Trebuie să admit că nu sunt calificat să apreciez valoarea acceleratorului atomic, l-am menţionat pentru că m-a impresionat suma fabuloasă cheltuită pentru ceva s-ar putea să nu fie decât un moft. Dar şi o mare descoperire. Recunosc.
    În schimb în chestiunea încălzirii globale aş dori să nuanţez lucrurile. Eu nu am negat că nu există o oarecare tendinţă şi că nu suntem serios ameninţaţi cu deşertificarea unor zone până mai ieri fertile. Atâta doar că acest fenomen este firesc! Diagrama evoluţiei temperaturilor arată că astăzi este mult mai rece decât pe vremea când romanii cucereau Dacia, sau când 800 de ani mai târziu vikingii colonizau Groenlanda şi când (în acelaşi an) ungurii se aşezau în Pannonia. În alte perioada a fost mai frig decât astăzi. Puteţi consulta diagrama temperaturilor pe ultimele două milenii în prelegerea mea. Afirm doar că tendinţa actuală de uşoară de încălzire nu este fără precedent în istoria relativ recentă. Pe la anul 100 p.Chr. din cauza căldurii uscate terenurile la sud de Roma (tot Mezzogiorno-ul) erau secătuite şi împăratul Traian s-a văzut silit chiar să instituie un ajutor de stat pentru copii. Debuşeul celor rămaşi fără ferme a fost Dacia, de unde colonizarea masivă la noi cu elemente central şi sud italice. Pe vremea aceea la Sarmizegetusa (în Ţara Heţegului) creştea viţa de vie, azi se coc doar prunii. Perosnal cred că istoria tinde să se repete şi că tot mai mulţi italieni vor achiziţiona pământuri în Banat şi în Hunedoara. Fiţi siguri că se pricep şi la turism şi la agricultură mai bine decât noi. Criza alimentară în Magreb şi în Orientul Apropiat a început deja. Ca de obicei noi românii stăm pe o mină de aur şi nu ne dăm seama: nu aurul sau uraniul din subsol, ci pământul roditor. Numai că ăsta trebuie muncit şi nu numai cu braţele. Mai trebuie şi minte şi asta nouă ne vine numai mai pe urmă.

    • apellamemorie zice:

      Cu aceasta viziune sint perfect de acord. Sa-mi fie iertata neintelegerea, nu sint decit un simplu om constient de imensa necunoastere in care ma aflu. Tot ce ma intriga era doar faptul ca n-ar trebui amestecate atit de usor unele din (posibilele)descoperiri ale omului cu imensa masa a fantasmelor nascute din temerile lui. Ce nu ar face decit sa mareasca delirul in care se afla. Pentru ca deja „Absurdul umple lumea”, cum spunea Goethe. Va multumesc pentru lamuriri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.