“FRIPTURISMUL”, ODINIOARĂ ŞI ACUM

de Ion Pop

Recitind de curînd o parte din proza lui Mihail Sebastian, am dat peste un articol al său din 1932, cu un titlu ce-mi părea a suna foarte actual: Explicaţia fripturismului. Publicistul de acum optezeci de ani înregistra, nu fără un apăsat accent ironic, fenomenul numit de el al “emigrărilor politice” de la un partid la altul al unor aleşi ai naţiunii ajunşi în poziţii de grade diverse – de la consilieri comunali la senatori – pe listele unor formaţiuni politice, pentru ca, îndată după căderea lor de la putere, să prezinte “demisii” urmate imediat de înscrierea în alt partid, întîmplător chiar cel parvenit la guvernare şi considerat, ca atare, ”salvator de neam”. “Într-un moment de indignare şi umor”- scrie jurnalistul – Nicolae Iorga ar fi botezat fenomenul drept “fripturism”. Cîteva nume de personalităţi, clujene şi nu numai, sînt date ca exemple ilustrative pentru asemenea “schimbări de direcţie”, cu observaţia că… “spiritul de sacrificiu” rămîne acelaşi.

Urechile româneşti din vremea noastră par a distinge sunete familiare… Dar foarte interesantă mi s-a părut “explicaţia”  zisului fenomen “fripturist”, care ar fi cîştigat – zîmbeşte scriitorul – “oarecare drepturi la seriozitate”, tocmai pentru că are o anumită vechime şi a devenit o tradiţie, nefiind niciodată serios infirmat. “De ce? Să fim noi incapabili de consecvenţă, onestitate şi convingere? Să fie un defect de temperament? Să fie unul de sensibilitate morală?” – Nu, răspunde autorul articolului. ”Explicaţia stă în faptul că vieţii noastre publice îi lipsesc cu desăvîrşire punctele de orientare politică. Nu sînt idei, nu sînt concepţii sau directive, nu sînt poziţii deosebite structural… Într-o viaţă publică asemănătoare celei de la noi nu sînt posibile nici convertirile, nici trădările. Căci – şi lucrul merită să fie scris cu literă mare – NIMENI NU ARE NIMIC DE TRĂDAT”.

Articolul e la fel de adevărat ca şi cum ar fi fost scris chiar astăzi. Toate schimbările de guvern de după 1989 au declanşat, sub ochii căscaţi ai poporului, un întreg val de “migraţiuni”: stoluri de primari şi parlamentari deţinători ai unei anumite încrederi a electoratului în partidul pe care îl reprezentaseră pînă ieri, au schimbat fără mari scrupule crengile fragilizate pentru nişte crăci mai solide ale stufosului arbore politic, iar partidul de guvernămînt nu conteneşte, cum bine se vede, să atragă prin toate mijloacele noi clienţi. Trădare? – Cuvîntul nu-i prea frumos, dar ştim de la un celebru personaj de comedie că trădarea poate fi urîtă şi trădătorii iubiţi fără nici o contradicţie, iar cînd e în joc binele… poporului ea se mai poate chema o dată  “spirit de sacrificiu”.

Dincolo, însă, de stofa proastă a “migratorilor”, descalificaţi moral în orice altă ţară dar nu şi în “Balcanii” noştri, cred că Mihail Sebastian avea dreptate să observe ceea ce motivează jenantul  fenomen despre care vorbim. Căci, mai ales după zisa Revoluţie, improvizaţia în materie de program politic, amalgamul doctrinar, mediocritatea “personalităţilor” ivite peste noapte, starea de confuzie adesea încurajată printr-un hocus-pocus de iluzionism colectiv, au făcut ca programele multelor, încă, partide politice de la noi să nu se deosebească în chip semnificativ. Marile doctrine promise închegării după Decembrie 1989 se tot fac şi desfac, rămînînd la fel de vagi şi de puţin convingătoare. Dacă adăugăm cameleonismul şi “fripturismul” de mare “tradiţie”, cum se vede, vom înţelege de ce eterna şi fascinanta Românie cam bate pasul pe loc, în ciuda mişcărilor  de horă inter-partinică la care asistăm de mai bine de un deceniu. La urma urmelor, ce ar putea “trăda”, de fapt, minunata noastră “clasă politică”? Are ea principii limpezi şi proiecte puternic individualizate? Cît despre problemele de etică şi de angajament civic “idealist”, acestea n-au prea cauzat şi nu promit să provoace dureri de cap prea multor reprezentanţi ai poporului.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Teme de meditație și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la “FRIPTURISMUL”, ODINIOARĂ ŞI ACUM

  1. apellamemorie zice:

    Care fripturism Domnule, care fripturism?! Aici nu-i vorba decit de spirit civic si vizionarism politic. Pai nu ti se rupe inima de durere vazind de cita framantare si truda este nevoie imediat dupa alegeri sa se intocmeasca guvernul. Care poate apoi la fel de repede sa si cada daca vreun partid membru ce abia a obtinut 1% din sufragii, dar care reuseste sa se strecoare in Parlament si din spirit patriotic tradeaza partenerul de campanie pentru a pune umarul la constructia tarii. Ca de 20 de ani incoace se tot construieste. Democratie, libertate, bunastare, partide politice, autostrazi, guverne, aliante politice…Astfel ca in primul an de guvernare partidul la putere cistiga si numarul necesar de parlamentari pentru a sustine guvernul si primari pentru a cheltui fondurile si consilieri judeteni pentru a distribui acealeasi fonduri. Europene. Cind Becali a fost intrebat „Ce parere are despre romaniii care fura in Europa si in Parlamentul EU? a raspuns „Foarte bine fac, sa-i aduca in Romania.” De unde se vede treaba ca oamenii astia sint patrioti. Adica unii de tin cu natiunea. Mai bine spus, asa cum ne-am obisnuit, cu noi, cu poporul.

    Sa traiti bine!

    • Sare' n Ochi zice:

      de 20 de ani se construieste la Top 50, Top 100 si Top 500. in nici un caz nu se construieste infrastructura Romaniei.

      • apellamemorie zice:

        Nu asa suna si doctrina politica a fiecarui partid?
        Partide politice pentru politicianistii de profesie.
        si
        „NIMENI NU ARE NIMIC DE TRADAT”

        • Sare' n Ochi zice:

          ba da. nu vezi cum fac troc cu posturile din Parlament Crin Antonescu si Victor Ponta?
          http://www.evz.ro/detalii/stiri/pnl-promite-locuri-in-parlament-pdl-istilor-dezertori-925390.html
          ei le dau. ca cei care voteaza nu mai conteaza. conteaza numai ca ei au credinta ca pot sa dea. vointa lor tine si de exercitiu democratic!

          • apellamemorie zice:

            De-aia n-are Mihail Sebastian odihna nici dupa moarte! Unde at putea ajunge tarisoara asta daca nu s-ar naste spirite „curate”, romani adevarati, patrioti desavirsiti, gen Marta Petreu si Alexandra Laignel-Lavastine, care sa-i demaste laolalta, pe toti acesti romani, evrei, etc. dominati de acelasi spirit de care ne vorbea prin anii ’90 si mai tarziu bunicuta, infierindu-i cu cinstita manie patriotica pe „legionari”, din cauza carora romania nu merge bine. Bolile lor s-au rasfrint asupra romaniei ca o pandemie, stricind moravurile si pervertind mintea oamenilor. Pai de intelectualitati stralucite avem noi nevoie. Asa cum observau specialistii obscuri ce semneaza cartea”Idolii forumului” noua ne trebuie nulitati asemeni domniilor lor, care sa promoveze mediocritatea si prostia, cele cu adevarat nepieritoare! Genialitatea este periculoasa, tinde sa iasa din formele consacrate, cauta noi solutii, rezolvari la probleme, nu recunoaste dominatia exercitata de acesti „patriarhi ai natiunii” de aceea trebuie stirpita cu desavirsire. Daca azi s-ar naste Eminescu, l-ar omori din fasa fara nicio retinere. Ca din manuale oricum sint decisi sa-l scoata! Pentru domniile lor a devenit cumva… prea „banal”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.