Pornografie alimentară şi nuditate stomacală

de Victor Lungu

M-am gândit să dau de lucru CNA-ului. Drept pentru care mi-am pus întrebarea: ce se întîmplă dacă unui om înfometat îi arăt imagini cu mâncare? Nu reprezintă această faptă un atac crud cel puţin împotriva sănătăţii sale mintale?

Pensionarii de azi nu sunt altceva decât nişte înfometaţi cronici, în luptă permanentă cu întreţinerea şi coşul zilnic hărăzit de guvernanţi. Valoarea coşului minim de consum lunar pentru trimestrul IV al anului 2002 a fost stabilită la 5.283.466 lei pentru o gospodărie formată din 2,8 persoane, rezultând 1.884.261 lei pentru o persoană. Potrivit estimării guvernului, suma necesară pentru asigurarea alimentelor unei persoane, pentru o lună, este de 888.870 lei. După scăderea costurilor pentru îmbrăcăminte, încălţăminte şi utilităţi – transport, energie electrică, termică, furnizarea de apă sau gaze – ar rămâne pentru păpica zilnică a unui om, în concepţia guvernului, suma de 29.000 de lei. Cum ar arăta un meniu bazat pe coşul minim de consum lunar? O franzeluţă, 300 de grame de cartofiori, 28,3 de grame de cărniţă, 50 de grame de brînzică, 33 de grame de paste făinoase, o ceapă, 16 mililitri de suc şi 3 grame de ciocolată. Aşadar, cartoful a devenit cel mai bun prieten al românului abonat la coşul zilnic guvernamental, căci dragul de el, prăjit, rumenit, copt, fiert etc, umple ideologic orice stomac, indiferent de apartenenţă (apetenţă) politică.

Pe vremea lui nea’ Ceașcă, un idiot a inventat „alimentaţia raţională”. Ipochimenul care depusese în mod ipocrit jurământul lui Hipocrate le-a rezervat românilor din R.S. România 6,66 grame de unt pe zi – cum să nu te gândești cu jind la raţia de unt a deţinuţilor de la Auschwitz care era de 40 de grame? Faptă de Cod Penal Internaţional – dar cine să-l aresteze pe „doctorul” Iulian Mincu şi să-l dea spre judecată Tribunalului de la Haga pentru crima de înfometare „ştiinţifică” a românilor? Poate că Ion Iliescu, care l-a numit cândva ministru al sănătăţii! Sau, poate, Vadim Tudor, care l-a primit în PRM şi l-a scăpat “ales al poporului” în Parlament.

Nu ştiu cât unt mai consumă românii în ziua de azi, mai ales cele 1.400.000 de familii de români care încă din 2001 n-au fost capabile să-şi mai achite facturile la întreţinere, ştiu doar că CNA ar trebui să oblige televiziunile să afişeze înaintea difuzării reclamelor la mâncare sau a emisiunilor despre mâncare următorul avertisment: „Atenţie! Conţine scene sfâşietoare cu şi despre mâncare. Nerecomandat celor care se hrănesc doar din coşul zilnic. Poate provoca iluzii şi chiar halucinaţii puternice”. Şi mai ştiu că nesimţiţii de la regiile statului ar trebui să-nceapă să-şi pună contor la salarii, să dea o şansă coşului zilnic, să crească şi el mai mare.

(Scrisă și publicată în 18 martie 2002, sub glorioasa guvernare Adrian „Mătușa Tamara” Năstase. Am decis să o readuc în memoria colectivă sătul fiind că tot se miorlăie alde Crin Antonescu și Victor Ponta despre cât de rău o duc românii astăzi – și că de aceea pun ei osul să se reîntoarcă la guvernare lăcustele PSD. Salvarea României nu se face prin duplicitate)

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Pornografie alimentară şi nuditate stomacală

  1. capris zice:

    Nu stiu cum sa-ti spun,dar mie nu-mi place sa-i spun,nimanui,TONTULE,IPOCRITULE…etc,altfel e bine !

    • Sare'n Ochi zice:

      sunt de acord cu tine – dar in ce-i priveste pe cei doi, faptul ca nu le pasa de noi, restul, ma face sa fiu mai acid. fara suparare, dar eu pierd viitorul propriilor mei copii cu ei si altii ca ei. oricum, ai dreptate – obtii mai multe fara nervi. motiv pentru care am sa schimb. multumesc.

  2. Never More zice:

    Isărescu: Problema cu inflaţia este că dăm cei mai mulţi bani pe mâncare. Ponderea prea mare a alimentelor în coşul de consum, care a dat peste cap prognozele de inflaţie ale Băncii Naţio­nale, este o problemă care a fost discu­tată cu Institutul Naţional de Statistică (INS), dar care rămâne nerezolvată pentru moment, spune guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. “Este o problemă care s-a discutat o zi întreagă cu Institutul Naţional de Statistică. Dar asta e situaţia, lucrăm cu acest indice. Aceasta nu este o ex­plicaţie, nu este o scuză, este o realitate bazată pe cifre”, a declarat ieri Isă­rescu la prezentarea raportului tri­mes­trial asupra inflaţiei. Banca Naţională şi-a revizuit în creştere prognoza de inflaţie pentru anul acesta, de la 3,6% la 5,1%, aşteptându-se ca preţurile produselor alimentare şi ale carburanţilor să fie principalii factori de presiune. Inflaţia anualizată a urcat peste pragul de 8% în luna martie, iar Isărescu spune că doar un an agricol bun ar ajuta procesul de dezinflaţie. România înregistrează a doua cea mai mare creştere de preţuri la alimente din regiune, după Bulgaria. În plus, în toamnă urmează o creştere a preţului la energia termică, ceea ce va aduce o presiune suplimen­tară asupra inflaţiei.

    • Sare'n Ochi zice:

      Modul în care au evoluat ponderile folosite la calculul inflaţiei este greu de acceptat, nu doar din realitatea imediată, dar şi din perspectiva teoriei economice. Creşterile de preţuri prelevate de operatorii de pe teren ai statisticii oficiale sunt aplicate unui coş ce ar trebui să reflecte ponderea diverselor cheltuieli ale unei gospodării pe cele 3 grupe importante. Să luăm cele 3 mari grupe: cheltuielile pe produse alimentare, cheltuielile pe produse nealimentare şi cheltuielile pe servicii.[..] În anul 2000 stăteam aşa: 44,7% din cheltuielile unui român se duceau pe mâncare, 39,56% din cheltuielile sale se duceau pe marfuri nealimentare, şi 15,74% din cheltuieli se duceau pe servicii. Din motive tehnice şi pentru că aşa este regula europeană, aceste ponderi s-au aplicat pentru inflaţia din anul 2002. Astfel încât, în 2006, stăteam aşa: alimentele ajunseseră la 37,50% din cheltuieli, nealimentarele la 44,70% iar serviciile la 17,80%. Redistribuirea banilor rămaşi de la scăderea cu 7,25% a ponderii alimentelor s-a făcut cam două treimi spre nealimentare şi o treime către servicii, ceea pare în regulă. După care, surpriză mare: timp de patru ani, din 2006 şi până în 2009, nu se mai întâmplă aproape nimic, alimentele bat pasul pe loc, cu 37,58% în 2007, 37,39% în 2008 şi 37,45% în 2009. Asta, atenţie, înainte de a se manifesta criza, în condiţiile în care veniturile salariaţilor urcă de la aproximativ 90% la 120% iar cele ale pensionarilor urcă de la circa 60% la 120% faţă de referinţa octombrie 1990, cotată în ambele cazuri cu 100%.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.