Țară, țară, vrem parale! (Marii jurnaliști au nevoie de mari averi, nu?)

(De prin presa vremii adunate și la lume redate – orice asemănare cu realitatea nu cred să fie întâmplătoare)

Prin ianuarie 1990, a venit la “Adevărul”, să se facă jurnalist, viitorul “crucișător” al presei românești Cristian Popescu. Cum foamea în acele zile era imensă și omul nu avea casă, acesta a dormit câteva nopţi pe niște mese de la secţia „scrisori” aflată la mezaninul redacției din celebra “Casă a Scânteii”, viitoare “Presei libere”. După câteva nopți de spate frânt pe mese, Darie Novăceanu, director al ziarului „Adevărul”, a făcut uz de influenţa lui la Petre Roman şi la proaspătul primar al Bucureştiului spre a-i da lui Popescu un apartament în cartierul „Aviaţiei”. Liniştit dinspre partea locului de mas peste noapte (cum ar zice un gospodar din Ardeal), Popescu şi-a luat un pseudonim: Cristian Tudor Popescu. După care a început să spumege încrâncenare la comanda lui Novăceanu, în funcţie de interesele FSN-ului şi ale lui Petre Roman. Dar de ce nu avea casă marele fost scriitor de science-fiction? Gurile rele afirmă/susțin că fusese dat afară şi din locuinţă şi de la serviciu de către foştii săi colegi în timpul evenimentelor (ce aceștia le credeau a fi fiind Revoluţie) din cauza comportamentului abuziv/arogant pe care şi-l permitea viitorul încruntat al neamului, înainte de 89, în calitate de „nepot” al lui Iulian Vlad, şeful Securităţii ceauşiste. Popescu Cristian, pe numele său real, a lucrat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica”, unitate controlată strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str. Caransebeş nr. 1 (aproape de Piaţa Chibrit) şi cu punctul de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Dămăroaia). Revoluţia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica”. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat şi pe Adrian Vlad la „Adevărul”. Darie Novăceanu şi-a făcut din Popescu omul bun la toate, punându-l să semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu şi le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu șamd.). Darie Novăceanu a încercat să-şi treacă „Adevărul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasă, luându-l tovarăş la parte pe C.T. Popescu. Numai că redacţia a prins de veste şi l-a dat afară pe Novăceanu. Popescu, că l-a turnat redacției pe Novăceanu, binefăcătorul lui, a rămas liniştit în redacţie ca redactor-şef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare, până în ianuarie 1996. Atunci, după demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a făcut redactor-şef, primul său sfetnic. Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri avându-l ca mentor şi susţinător pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi să-şi facă vile la Breaza, iar pe Tinu să-şi construiască mai multe vile şi în Bucureşti. C.T. Popescu şi-a făcut şi un credit preferenţial la BCR, ilegal se pare, pentru că în scurt timp a fost nevoit să-l returneze. Povestea răsuflase în presă. Tot atunci şi-a vândut şi vila de la Breaza. Afacerea vieţii, Popescu a făcut-o pe mâna lui Taher, în decembrie 2002, când arabul i-a dat lui Tinu 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca să cumpere acţiunile ziarului „Adevărul” de la ceilalţi colegi ai lui şi să le strângă într-o singură mână – pe moment a lui Tinu. Toţi redactorii şi foştii redactori ai lui Tinu au fost păcăliţi cu câte un dolar, doi pe acţiune (în total 720.000 de acţiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari. De ce? Fiindcă CTP a fost cel care i-a îndemnat pe ceilalţi să vândă, nespunând însă ce sumă fabuloasă a luat el. La scurt timp, în ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit în împrejurările deja cunoscute. C.T. Popescu a influenţat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. Şi tot el, se spune, a avut acces la seiful în care Tinu îşi ţinea dolarii necheltuiţi pe acţiuni, de la Taher. Imediat a preluat funcţiile lui Tinu de preşedinte CRP şi de director la „Adevărul”, fixându-şi un salariu de 10.000 de euro. Împreună cu Anna Maria Tinu l-a scos de la moştenire pe fiul natural al celui ce-l făcuse „om”, Andrei Iucinu-Tinu. Între timp, s-a pus pe făcut alţi bani, înşelând Fiscul şi pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de către „Adevărul” şi firmele lui căpuşă Tipo-Media şi Media Soft, care încasau toţi banii. Firmele aveau doar câte o cameră în spaţiul ziarului „Adevărul” la Casa Presei şi câţiva salariaţi, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin câţiva interpuşi, în special pe numele amantei sale, Serinela Spătărelu, care încasa sute de mii de euro pe an, numai prin această învârteală. În plus, gaşca lui CTP iniţia mari tunuri de presă şi punea la cale şantaje de sute de mii de euro, aşa cum susţine bunăoară omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc). În anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hoţii şi l-a scos din funcţia de preşedinte al C.A. al ziarului „Adevărul”, astfel că Popescu, împreună cu ciracii săi, a înfiinţat ziarul „Gândul”, încercând să distrugă „Adevărul” – fără scupule, călcând pe cadavre – aşa cum procedase şi în cazul lui Darie Novăceanu sau în cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La înfiinţarea noului cotidian, el a acoperit 35% din capital, susţinând că banii îi are din acţiunile vândute lui Dumitru Tinu la „Adevărul” (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficială a lui Tinu, Emilia Iucinu). Între timp, C.T. Popescu îşi cumpărase şi vila din Domenii, din strada Feroviarilor. După un an de zile, „Gândul” lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumătate vândute) şi, în disperare de cauză, l-a vândut lui Sârbu, mai exact firmei care deţine grupul „Pro”. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Popescu a luat bani și de la Patriciu, căruia i-a făcut mari servicii blocând anchetele împotriva lui, ca şi de la S.O. Vântu. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de Vântu, acesta a comentat sec: „mare om, mare caracter”. Între timp, s-au împăcat nițel. Păi, dacă Vântu o încurcă, poate-l ia și pe Popescu cu el…

Acest articol a fost publicat în Derapaje prin presă și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Țară, țară, vrem parale! (Marii jurnaliști au nevoie de mari averi, nu?)

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 dar prompta mai esti! este o chestie reincalzita – ce ma enerveaza cel mai mult este ca nu am mai gasit pamfletul scris de catre Dinescu la adresa ipocimenului.

      • Florina zice:

        Ştiu, dar nu strică cîte un remember. Am şi eu un articol despre început de ăhăhă şi rămas în stadiu de proiect. Dacă-l termin, de la tine fur informaţie. 😛
        Cît despre pamflet, mai săpăm.

        • Sare'n Ochi zice:

          si eu sap dupa pamflet. sunt curios cam ce parere au unii despre ceilalt bunii prieteni ai lui Vantu (marele carturar). si abia astept sa-ti citesc materialul. de-aici de la mine se poate lua orice – inclusiv „pozele” atunci cand nu ma mananca lenea si le pun 🙂

  1. baricada zice:

    SEVEN STARS! În mare, ştiam povestea limbricului CTP, dar mă unge pe suflet ori de câte ori o aud din nou…

    • Sare'n Ochi zice:

      si eu sunt adeptul re-improspatarii memoriei. lumea uita prea repede cum ne-am procopsit noi cu mari intransigenti ai neamului. vorba lui Plesu: „exista foarte multi oameni cititi si defecti”. CTP este un ins cu caracterul defect. un altfel de Paunescu, Sadoveanu si alti mari limbrici ai istoriei noastre „intelectuale”.

  2. ela zice:

    Excelent! Nu strica sa le mai pui din cand in cand oglinda in fata!

    • Sare'n Ochi zice:

      oglinda pusa in fata ii deranjeaza cel mai tare. pe mine ma surprinde cat de tare ii deranjeaza oglinda pusa in fata unora ca si CTP pe ceilalti, adulatorii lor. asta judecand dupa potopul de injuraturi ce zac in spam 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.