de Ion Mureşan
Încurajându-se unul pe altul, executorul judecătoresc şi poliţistul în uniformă nouă-nouţă, îndrăznesc până la urmă să deschidă poarta impozantei case. Se strecoară în curte, urcă scările şi urmează un nou moment de ezitare. „Sună tu”, zice executorul. „Ba sună tu” zice poliţistul. Butonul soneriei seamănă cu un grăunte de jăratec, nici unul nu ar vrea să-l atingă. În cele din urmă, executorul scoate din geantă o bucată de hârtie, mai citeşte o dată ştampila cu „Noi, Preşedintele României, …” mai verifică o dată dacă numărul de pe sentinţa definitivă corespunde cu cel de pe peretele casei şi sună la uşă. Apare un bărbat în costum de culoarea oului de raţă, cei doi se recomandă şi îi arată sentinţa. Bărbatul o rupe, o mototoleşte şi dă să i-o bage pe gât poliţistului. Acesta protestează, vag. Bărbatul se trage la o parte din uşă şi face loc unui dulău cât un viţel şi îl asmute spre cei doi. Până la poartă sacoul executorului este ferfeniţă, iar pantalonii poliţistului, pantalonii luaţi în dimineaţa aceea de la magazia de efecte sunt ferfeniţă.
– No, amu-i amu! zice gâfâind poliţistul. Eu zic să mergem după întăriri.
Am auzit vorba asta de nenumărate ori în satele din Ardeal. Când ţăranul ajunge să spună „no, amu-i amu” înseamnă că se află în faţa unei încercări grele. A cârmit el treburile, le-a cântărit, le-a fentat, s-a încordat, dar până la urmă tot a dat de dracul. Situaţia în care a ajuns i se pare greu, dacă nu imposibil de rezolvat.
În situaţia aceasta se găseşte şi România. No, amu-i amu!
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Asa se intampla cand justitia este plina de judecatori corupti in solda miliardarilor de carton.
Sa fi facut asa ceva in SUA sau Europa de vest, daca nu-l impusca pe loc pe parvenit ii agrava sentinta cu 100%, dar in Romania…..
🙂 adevaru-i ca, de multe ori, si eu as vrea sa iau justitia in propriile-mi maini… dar, ma intreb, care ar fi costul daca toti am juca rolul procurorului, avocatului si judecatorului?
Eu personal ma mir de ceva vreme, cum de nu si-a facut aparitia in Romania un Auto-Justitiar dupa modelul „Margelatu” sau comisarului Moldovan.
Eu inca astept!
„No, amu-i amu!” – Da’ şi: numa’ mîine nu’i poimîine! Adică: las’ c-om mai vedea noi… ne-om înţelege pîn’ la urmă, că oameni suntem!
Ce spuneţi, Maestre?
Vasile, iti raspund eu ca Maestrul este prea speriat de tehnica sa-si faca un cont „de raspuns” pe blog 🙂
Asta cu intelesul intre oameni este buna atunci cand se face la nivel de schimb de bunuri si idei (ne-om intelege cu plata). La nivel de Justitie este o ticalosie de pe urma careia o ducem de la foarte greu inspre mai greu de cel putin 20 de ani. Din pacate.
…sau haiduci ca Iancu Jianu, Pintea,etc, in varianta moderna.
Ce bine ar fi sa fie condusi de insusi Mihai Viteazul…