Violența ca mijloc de exprimare (violența în mass media – II)

de Victor Lungu

Rezultatele “sondajului” despre violența de limbaj din mass media din România (cea cu vizibilitate/audiență mare: televiziune și radio) lăsat ieri la judecata cititorilor blogului sunt doar simpatice și relevante doar în măsura în care se pliază cantitativ (ca pondere a răspunsurilor) peste rezultatele sondajelor adevărate despre care vă vorbeam – cele puse în circulație în anii electorali. Tendința de apreciere este aceeași, la carfe aș adăuga o anumită doză de șugubenie din partea respondenților care, de exemplu, au apreciat în mare măsură fmodul în care se bălăcăresc aleșii neamului prin mass media (“e plăcut să-i vezi cum se înjură”). Oricum, televiziunea bate, de departe, în “exprimare” (manifestare) radioul. Chiar și presa scrisă, devenită “de opinie” bate radioul. Deocamdată, presa vorbită rămâne singurul segment mass media echilibrat (mai ales de când nu mai “emit” în eter de-alde Andrei Gheorghe) – asta deși există și aici tendința jurnalismului de tipul “a zis X despre dumneavoastră că sunteți bou, cum comentați”? Tendința cu privire la perceperea violenței de limbaj a TV și a Radioului public este în scădere (maxim pe vremea sondajului 1 care datează din 2004 – 54% -, minim pentru sondajul 4 care datează din 2009 – 18,6%).

Media cifrelor ultimelor 4 sondaje consultate, îmi confirmă faptul că respondenții percep existența unui limbaj violent în mass media (60%) (tendință ascendentă), nu numai în ce-i privește pe cei care se gratulează cu drăgălășenii lingvistice în calitate de “invitați”, cât în atitudinea partizană a celor care se joacă de-a “moderatorii” și “analiștii” posturilor de televiziune. Cum vă ziceam, televiziunile sunt privite ca principal factor al violenţei verbale. Sunt incriminate filme, clipuri muzicale, emisiunile declarate “de divertisment” și cele zise de “știri”. “Fruncea” rămân emisiunile pe teme politice, analizele şi dezbaterile politice, dar şi transmisiunile sportive – cele în care, în ultima vreme nu există să nu apară măcar o declarație de-a lui Neica Jiji Becali. Violența este “justificată” în principal prin faptul că, în acest mod, canalele respective atrag un public dornic să audă şi să vadă astfel de manifestări; cu alte cuvinte, „îşi fac publicitate”. Cu cât comportamentul şi, implicit, limbajul e mai violent, cu atât gradul de atractivitate creşte. Omul e mai mult decât dispus să vadă că realitarea de pe stradă e transferată, fără ocolişuri, într-un mediu cu o funcţie educativă pregnantă. Cu alte cuvinte, există violență pentru că televiziunile reproduc ce se întâmplă, ce se vorbeşte în ţara asta (reflectă educația/non-educația celor mai mulți dintre noi), expun, de fapt, realitatea. Deci, să reținem faptul că mass media redau realitatea.

În “scuzarea” violenței”, este des invocată democraţia: “oricine e liber să facă ce doreşte”, se traduce prin „libertatea de a vorbi orice şi oricum”. Talk-show-urile sunt percepute ca violente la nivelul atitudinii și limbajului față de anumiți invitați, însă există și scuza “dreptului democratic la liberă exprimare”. Se folosesc cuvinte urâte (deh, poate vă amintiți “duelul” Gabriela Vrânceanu Firea – Cristian Boureanu), dar “principalul e că se spune adevărul”, „se face haz de necaz”.

Cei care nu cred că există violență în mass media, sunt simpatici în argumentație – de la „Oamenii de presă sunt prea civilizaţi, numai interlocutorii lor sunt de vină”, până la: „Ziariştii nu folosesc un limbaj violent. Mai atacă uneori, dar violenţi nu mi se par. Mai mint uneori şi atât”.

În ce privește violența (de limbaj, de atitudine) în campania electorală (care a fost și care este, căci despre cea care va fi nu ne putem baza pe datele pseudo-sondajului meu, deși cifrele sunt în tendințe), în opinia majorităţii respondenților (medie: 49,40%), violenţa e considerată de către politicieni o metodă convenabilă de acaparare a cât mai multor voturi. Interesant este faptul că “scopul” (indiferent că este cel personal sau cel denumit “binele public”) “scuză mijloacele”, iar respondenții aveau convingerea, înainte de fiecare campanie electorală, că: „Va fi ca şi până acum, pentru că o campanie tocmai asta presupune: adresarea de injurii celorlalţi adversari” și că: „Dacă vor fi aceiaşi politicieni, şi tot ăia sunt, sigur că vor vorbi murdar când vor avea ocazia”. Violenţa e văzută ca fiind cel mai uşor mijloc de atac al adversarului, interesele fiind mari, fiecare luptând pentru putere, chiar dacă o face prin calomnie, insulte, injurii. Rezultă faptul că posibilii votanți au început să perceapă faptul că nu există o campanie electorală bazată pe idei, proiecte puse în slujba comunității, iar cei care s-au lămurit cam cu ce material se lucrează în campania electorală fac și ei haz de necaz: „E plăcut să-i vezi cum se înjură”. Mai lipsesc pop-cornul și berea…

Este interesantă percepția respondenților cu privire la “calitățile” clasei politice: „nivel de cultură foarte scăzut al candidaţilor”, „Majoritatea politicienilor sunt oameni cu un nivel moral şi intelectual redus” șamd. Motiv pentru care campania electorală e catalogată metaforic ca fiind: „o mocirlă” „jenantă, numai mizerie, promisiuni aberante şi minciună”, „porcoasă”, „violentă din cauza nesimţirii unora” șamd.

Totuși, în pofida așa-ziselor sondaje care ne arată cum românii deplâng vremurile Răposatului Nea’ Ceașcă, o medie de 65% dintre cei chestionaţi sunt împotriva reintroducerii cenzurii. Respondenții sunt de părere că ar trebui în primul rând să se instituie o autocenzură, atât din partea celor care se exprimă, cât, mai ales din partea celor care se uită/citesc/ascultă – democraţia exclude orice idee de cenzură, „lucrurile trebuie arătate”, dacă nu îmi place, nu mă uit”. Fiecare are şansa de a-şi expune opiniile cum crede de cuviinţă, iar cenzura atentează la dreptul libertăţii de exprimare. Totuşi, un anume tip de cenzură e necesară pentru 12 la sută din cei chestionaţi, ca formă de limitare a violenţei dintr-o perspectivă educativă; ei spun că s-ar impune, mai degrabă, nişte reguli etice, nişte limite legislative, amintindu-se aici activitatea CNA-ului. Nu trebuie cenzură, “să spună tot ce au de spus, iar presa să publice. Aşa îi cunoaştem mai bine şi ştim cu cine avem de-a face”. Două opinii subliniază în modul cel mai convingător situaţia: „Reintroducerea cenzurii ar duce la controlarea tuturor formelor de limbaj” și „Mai degrabă ar trebui să reintroducem bunul simţ. Îmbucurător, zic eu, este faptul că, în cazul ambelor opinii, vorbim despre tineri de 21, respectiv 29 de ani.

Acest articol a fost publicat în Derapaje prin presă și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Violența ca mijloc de exprimare (violența în mass media – II)

  1. sabin zice:

    Vorbe goale si legi clare.Exista breasla a presei?
    1.Interesul presei
    Am intrebat odata un jurnalist olandez, cu ocazia unui seminar Relatia Institutie Publica-Presa, daca ei au si cati jurnalisti cercetati de Justitie pentru ce au publicat.
    -Organizatia noastra profesionala nu permite asa ceva!
    -Este mai puternica organizatia voastra decat Justitia in Olanda?
    -Este mai prevazatoare. Daca un jurnalist este incorect, avem comisii specializate care ii pot suspenda dreptul la semnatura de la o zi ( avertisment), o luna , un an, zece ani…iar publicatiei i se dau amenzi usturatoare. Interesul este sa nu intram niciodata in Justitie cu jurnalisti pentru ca in plan general si pe termen lung, credibilitatea si puterea presei ar scadea. In primul rand noua, jurnalistilor nu ne-ar conveni aceasta.Oricum nu se intra usor in presa.
    2.Explozia de agresivitate datorita presei.
    Se face pe doua cai. In primul rand introduce firescul ororii, grotescului, scarbavnicului. Daca prin Moldova zilnic sunt violate copile sau batrane devine obisnuit. Ce distanta este de la obisnuit, firesc la recomandat?
    Daca Luciu, Buciu, Sexybraileanca, Gaura Andresan devin vedete este pentru ca asa-i normal,firesc.
    In conexiune şi in al doilea rand producem modele. Am intrebat la un curs( ideea era de la altii) niste oameni maturi daca isi lasa copilul cu un vecin pana pleaca in oras cu sotia, iar la intoarcere il surprind pe vecin ca are atitudini sexuale in fata copilului, il invata sa maltrateze oameni sau animale ce ar face cu vecinul?
    -Il arunc pe fereastra!
    -Corect. Dar cu televizorul ce facem?
    Alt exemplu relevant este ca la o luna dupa ce un bolnav psihic din Mures si-a injunghiat sotia si copiii, la Gilau-Cluj un alt bolnav isi alerga cu toporul familia:
    -Va tai capul ca si ăla de la Mures!
    Public tinta al violentei din presa este tot auditoriul, suntem toti, cei mai sensibili sunt însă, labilii psihici si nenorocirea este ca devin copiii si tinerii. Nu au posibilitatea de a filtra informatia.
    Te miri cum mai vor ei introducerea bunul simt in presa si autocontrol. Sunt destule gene bune si la romani, sa nu fim prea prapastiosi. Tara frumoasa pacat ca-i locuita e bine de zis mai ales de la caldurica şi ce distanţă este de aici la promisiunile promisiunile insinuate radiofonic ca vin americanii… Este locuita si de oameni care au stat 2o de ani in groapa asteptandu-i si nepredandu-se. Sigur ca in presa noastra Irinel, Gigel, Marutel si posibil foarte marele fotbalist din viitor, Cristi Tanase, au aparut de mii de ori mai des decat Ogoranu, sau vai, Doamna Doina Cornea.
    DECI:
    Problema e grava si urgenta.
    A schimba mentalitati, a introduce bunul simt si autocontrolul este frumos, inaltator, dar durează prea mult, asteptarea poate este pe alt peron si practic, sunt vorbe goale fără regulă.
    Prusia anului 1700 avea cea mai puternica armata pentru ca doctrina lui Frederich al II-lea era scurta. „Soldatul prusac trebuie sa se teama mai tare de ofiterul din spate decat de inamicul din fata.”
    Deci presa in general este divina, dar presa romaneasca este de vina din cauze mai profunde decat cele acre au lansat leit motivul.
    Eu cred ca presa este de vina pentru ca nu si-a pus inca regula.
    Pentru ca trebuie statuate reguli si cineva le va pune. Noi zicem ca jurnalistii trebuie sa si le puna singuri in context mult mai serios decat fandositul şi invizibilul Club Roman de Presa, sindicalism de pateuri sponsorizate şi CNA – „Hai frunza galbena”.
    Orice problema din Romania se poate rezolva prin Regula(ex.lege).
    Daca a fost o un interes comun national sa se rezolve problema petardelor si pocnitorilor s-a dat o lege clara care a rezolvat problema.Punctum.
    Este un interes national sa avem o presa serioasa si puternica?
    Din partea nici unei puteri deocamdata NU.
    Exista breasla?

    • Marean zice:

      Nu exista breasla si nici nu se vrea sa existe breasla. Primii care s-au opus, cred eu, sunt fostii jurnalisti de la Stefan Gheorghiu ( nu Gheorghe Gheorghiu Dej, numai mentalitatea lor este tot acolo :), bine a observar Sare’n Ochi) – si s-au opus facand AZR-uri si SZR-uri prin care si-au tras tot felul de foloase asistentiale din partea statului pana s-au „facut” patroni de presa. Apoi am aflat despre ei c-au fost cu totii macar informatori ai fostei Securitati.

  2. appellamemorie zice:

    In democratie nu poate exista niciun fel de cenzura. Pentru ca asta inseamna deschiderea drumului catre tiranie.
    Nicio cenzura nu se poate dovedi mai eficienta decit autocenzura. Dar pentru a exista asta, trebuie sa existe mai intai justitie. Adica intronarea Dreptatii.

    Altfel toate sint vorbe in vint.

  3. Sare'n Ochi zice:

    Nu. Nu exista breasla – si nici nu se doreste sa existe breasla. Deoarece profita cativa, cu nume si prenume, de pe urma faptului ca nu exista breasla. Sunt de acord cu tot ceea ce ati scris.

    • Sare'n Ochi zice:

      Nume si prenume: Cornel Nistorescu, C. T. Popescu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Tatulici, S. R. Stanescu, Mircea Dinescu – majoritatea in „escu”, nistew gunoaie scolite la scoala de activisti politici ai Gheorghe Gheorghiu Dej.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.