Animalele iau cu asalt oraşul

de Ion Mureşan

Olivier Apert este un mare poet francez. O dată sau de două ori pe an ne întâlnim. E o plăcere să stai de vorbă cu el, căci îţi impuie capul cu cele mai năstruşnice teorii. Fascinat de civilizaţiile apuse, se declară politeist. Nu e de mirare că se topeşte de plăcere când îl laşi să-ţi explice cum că raiul, paradisul, e o formă odioasă de dictatură, că fotbalul e o manifestare fascistă, un joc al unei lumi în declin şi, ca atare, ar trebui interzis.

Ultima lui teorie se referă la „istoria animalelor”. El e sigur că în structura genetică a necuvântătoarelor s-au produs, în ultimii ani, mari modificări. Merge până acolo, încât susţine că mileniul acesta va fi unul în care animalele ne vor face mari surprize: va fi un mileniu al animalelor. Mutaţia pe care a observat-o poetul se referă la apetitul inexplicabil al animalelor pentru civilizaţia urbană. Parisul, zice el, este plin de specii de păsări pe care acum zece ani nu le întâlneai decât în adâncul pădurilor. Mai mult, păsări care de obicei migrează în ţările calde vin iarna şi se stabilesc la oraş. La fel ca moşierii ruşi de altădată, cei din cărţile lui Tolstoi, păsările au început să-şi revendice oraşele ca pe nişte „palate de iarnă”. Le place asfaltul, mirosul de benzină, forfota umană, le plac gazele de eşapament, vitrinele colorate.

Adevărul este că teoria aceasta m-a pus pe gânduri. Numai ca să nu-i dau apă la moară nu i-am spus că în România se înmulţesc argumentele care îi sprijină ideile. Acum câțiva ani, un copac de lângă Grădina Botanică din Cluj, devenit sediul unei mari colonii de bufniţe. Tot pe atunci, primăria din Turda lansase un concurs de idei pentru degajarea parcului din localitate de ciori, ciori care ajunseseră un pericol pentru copii. Cam în fiecare an fenomenul recidivează. Primarul Iaşului, consideră că oraşul a intrat în stăpânirea unei specii de ciori migratoare: ziua stau pe dealurile din jur, căutându-şi hrană, spre seară vin în oraş ca la un azil de noapte. Nu mai vorbesc despre câini, prietenii tradiţionali ai omului care ne copleşesc. S-au înfiinţat chiar departamente speciale pentru a le mai domoli dragostea de civilizaţie. Zadarnic, asfaltul, betonul, au asupra lor un efect de afrodisiac: se înmulţesc în draci. Adaug la toate acestea o imagine pe care nu o pot uita: într-o zi văd trecând pe lângă un bloc părăsit, fără uşi şi fără geamuri, ocupat de boschetari şi de ţigani, am văzut doi cai care îşi scoseseră capetele pe fereastra unei garsoniere de la etajul I.

Nu i-am spus poetului francez nimic din toate acestea. Eram într-o după-amiaza de toamnă pe muntele Băişorii: era însorită, pădurea în toate culorile. Vară indiană. Il faisait beau. Însă, pe când coboram din munte, Olivier a strigat victorios: „Opreşte maşina!” Întâmplarea îi oferise pe tavă un argument nesperat: o vacă părăsise păşunea, abandonase iarba şi îşi vârâse capul într-un container de gunoaie de la marginea şoselei. „Vezi, vaca aceasta a pornit deja spre oraş. Până diseară ajunge!”

Şi am văzut în viitor. Oraşul părăsit, cirezi de bivoli trecând agale pe străzi, urşi iţindu-se la ferestrele troleibuzelor cu roţile sparte oprite în intersecţii, lupi urlând prin subsoluri, lilieci agăţaţi de candelabre, vaci şi căprioare păscând pe rondourile din jurul statuilor, capre rozând coaja copacilor din parc, porci care scurmă pe malul Someşului şi al Senei şi chiar un cal singuratic trecând în galop de-alungul bulevardului…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Viața bate câmpii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Animalele iau cu asalt oraşul

  1. eumiealmeu zice:

    te rog, integrează şi ratoni, măcar dacă ne invadează să fiu şi eu mulţumită că-mi văd animalul preferat, chiar dacă asta ar însemna să-i slujesc de dimineaţa până seara. dar oricum una e să slujeşti animalului preferat şi alta să mă ia în primire vreun tapir, pe care nu-l sufăr… 🙂
    primăvară frumoasă pentru voi şi familiile voastre, dragii mei.

  2. acum câțiva ani erau în cartierul Între lacuri câteva vaci care pășteau zilnic din containere.

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 erau… con-citadine.
      eu ma gandesc la parabola dezradacinarii multor oameni de la tara – unde aveau bun simt si rost, pentru a fi naturalizati in suburbia oraselor – unde nu-si mai aveau rostul si-au devenit lumpeni.

  3. apellamemorie zice:

    De fapt orasele se afla de multa vreme populate de toate speciile de animale. Un EX presedinte al republicii rromania evidentia clar aceasta realitate. Procesul pare insa sa reduca doar la nivelul Capitalelor. Probabil doar pentru ca ele sint sediul partidelor si parlamentului. Acolo pot fi descoperite cu siguranta cele mai fioroase si periculoase exponente ale regnului apartinind speciei rapitorilor. Foarte interesanta este si geneaologia, dar mai ales istoricul personal al fiecarui exponat prezent in marea gradina in care a fost tranformat un vechi Palat. Cele citeva convorbiri telefonice(intre timp se pare caau inceput sa vorbeasca si la telefoanele mobile!) ce-au fost interceptate accidental, dezvaluie apetitul singeros si dorinta de-a sfisia beregata bietilor muritori!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.