Poporul de elită

de Ion Mureşan

„Şi-mi cere bani într-una instalatorul” – sună refrenul unui cântec al lui Ioan Gyuri Pascu. Cuvintele simpaticului şi inteligentului menestrel se învârt în jurul chiuvetei ca oştile aheilor în jurul Troiei. Îmi vine să cred că spinoasa problemă a raportului dintre Fiinţă şi Neant ar fi putut fi rezolvată într-un sfert de cântec. Iar dacă arunc o privire fugară prin propria-mi casă, lucrurile se complică şi mai tare. E iminent că o să-mi ceară bani şi electricianul, şi zugravul, şi tâmplarul, şi geamgiul, şi parchetarul, şi faianţarul… Problema cântecului, ca şi a mea, nu este faptul că meseriaşii cer bani, ci aceea că-i cer într-una, adică foarte, foarte des.

În acest moment îmi vine în minte aventura scriitorului Alexandru Vlad, căci construcţia căsuţei lui de la ţară s-a dovedit a fi o adevărată aventură: pereţii au ieşit inegali, acoperişul nu s-a potrivit cu pereţii, ţigla nu s-a potrivit cu acoperişul, uşa s-a nimerit mai mică decât lăcaşul ce-i fusese rezervat etc. Rare au fost operaţiunile care nu au trebuit să fie repetate. Toate astea spre deliciul lumii literare, căci povestea casei, capătând accente de jale vecine cu „Carmen mizerabilae” a lui Rogerius, riscă să fie una fără sfârşit.

Un alt prieten, artist plastic întors din Occident după mulţi ani, a repetat experienţa scriitorului. „Ştii ce este cel mai greu de găsit în România? Un meseriaş priceput, un om care să se priceapă la ceva” – mi-a spus el cu obidă. Am întâlnit filologi-zidari, ingineri – zugravi, politologi – tâmplari, şoferi – manageri, am întâlnit cele mai stranii combinaţii. Îţi ies peri albi până găseşti un meşter bun!”.

I-am explicat că învăţământul nostru mizează pe geniul naţional. Prin naştere, tânărul se pricepe la mai multe lucruri. Cei care se pricep la o treabă şi bine, pleacă în Occident. Cei care sunt poli-talentaţi rămân aici şi formează poporul de elită, din rândul căruia se aleg specialiştii: ginecologi la agricultură, contabili la transporturi etc. Nu e de mirare că peste tot se aud voci zicând unul şi acelaşi lucru: „alţi bani, altă distraţie!”.

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.