Privatizarea luptei împotriva corupţiei

de Julius Constantinescu

Păgubiţilor postdecembrişti de tot felul nu li s-a spus niciodată „fraieri”: România e o ţară care ştie să-şi respecte şi să-şi cultive fraierii. Lor li se spune, cu eleganţă, „revoluţionari”, „deponenţi”, „participanţi la jocul de întrajutorare”, „investitori”. Sunt compătimiţi, bătuţi pe umăr, invitaţi  la televiziune. Mânat până atunci de intenţii egoiste, fraierul redescoperă, odată rămas cu buzunarele goale, că este o fiinţă socială. Ultima escală a speranţei – „Asociaţia păgubiţilor”. Însă speranţa trebuie stoarsă de profit până la capăt, nu-i aşa? În timp ce inginerul financiar care i-a lăsat cu buzele umflate se bronzează pe undeva, a venit vremea afirmării pentru liderul asociaţiei păgubiţilor. Cineva trebuia să privatizeze şi lupta împotriva corupţiei!

Asociaţia Naţională Împotriva Corupţiei

În 1992, pe fondul proliferării jocurilor de „întrajutorare”, se naşte Asociaţia Naţională Împotriva Corupţiei. În fruntea asociaţiei îl găsim pe un oarecare Alexandru Nerişanu, fost ofiţer de contrainformaţii – până în 1986 şeful contrainformaţiilor militare pe Armata a IV-a Transilvania. Nerişanu plecase din „structuri” pe uşa din dos în urma unei vizite în China, unde îşi  dovedise caracterul incoruptibil neacceptând mai multe cadouri decât putea căra. Ajuns în fruntea ANIC, aprigul colonel în rezervă îşi ia misiunea istorică în serios, editând ziarul „Dezvăluiri”. Ce nu a dezvăluit ziarul „Dezvăluiri” a fost faptul că banii pentru editare proveneau de la circuitul de „întrajutorare” FLASH. Dimineaţa în care inginerii financiari de la FLASH n-au mai putut suporta povara celebrităţii şi au decis să înceapă o viaţă nouă, într-un loc unde nu-i cunoaşte nimeni, a coincis în mod fericit cu dimineaţa în care incoruptibilul Nerişanu a mirosit că e ceva putred la mijloc. Acuzele cum că în Asociaţia Împotriva Corupţiei ar exista corupţie au avut un efect tonic, redeşteptându-i vigilenţa. După ce a calmat spiritele, Nerişanu  a trecut la întocmirea dosarelor cu păgubiţii tuturor circuitelor de „întrajutorare”, însumând aici şi păgubiţii de la CARITAS. În paralel cu această prodigioasă activitate pe tărâm civic, Alexandru Nerişanu începe să militeze şi pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Faptul că nu l-a băgat nimeni în seamă n-are a face: secondat de Francisc Tonder , fost maistru care ţinea ore de „atelier” la Liceul Racoviţă din Cluj, Nerişanu organizează şedinţă după şedinţă, unde invită personalităţi din Poliţie, Procuratură, Prefectură, Primărie, Guvern etc. Probabil l-ar fi invitat şi pe Dumnezeu în persoană dacă măcar robii Lui ar fi binevoit să-l onoreze cu prezenţa. Cert este însă că Alexandru Nerişanu a ajuns la fiecare preşedinte din  ultimii 10 ani, şi la Iliescu şi la Constantinescu, la ultimul pentru a cere oareşce puteri în teritoriu. Bineînţeles, numai şi numai pentru stârpirea corupţiei. Dar, vai, Lulu, cel mai celebru nebun al Clujului, continuă să-l bată la cota de audienţă!

Uniunea Naţională pentru Salvarea României

În paralel cu ANIC, apare  şi Uniunea Naţională pentru Salvarea României, condusă de Cioca Ananie. Cine este acest Cioca Ananie şi ce vrea el? Păi, este singurul om din Cluj care avea fermă de porci privată pe vreamea lui Ceaşcă şi care sfida poporul Republicii Socialiste România din Mercedesul său decadent. Acest proprietar de fermă de animale va urma, după ’89, un traseu pentru care până şi porcii lui Orwell ar trebui să-şi scoată, respectuoşi, pălăria în faţa sa. 50.000 dosare păgubiţi circuit Caritas a strâns Cioca Ananie, aşa, de nervi. He-he, da’ nu era uşor să-ţi primească Ananie plângerea! Trebuia ca tu, păgubit fiind, să cotizezi la UNSR între 6.000 şi 12.000 de lei arvună, banii jos, ca să te ia Cioca în evidenţă, să lupte el să-ţi recapeţi banii. Pentru cei mai puţin ingineri dintre dumneavoastră, vorbim aici de 300 – 600 de milioane de lei, la nivelul lui ’94! Obiectivul lui Cioca a fost obţinerea unei sentinţe judecătoreşti în vederea vânzării bunurilor  patronului Caritas, urmând ca din banii rezultaţi să se restituie fiecăruia după mintea pe care a avut-o când a depus. Cea mai genială idee a lui Cioca, care probabil l-a îmbolnăvit de invidie pe Nerişanu, a fost să vândă prin licitaţie statuia lui Avram Iancu din Cluj, ridicată şi din bani donaţi de Ioan Stoica. Tot ce a reuşit Cioca a fost strămutarea procesului de la Braşov la Oradea, prilej cu care  judeţul Bihor s-a îmbogăţit, în detrimentul Braşovului, cu câteva tone de hârtie. Dacă şi-au recuperat păgubiţii banii pierduţi la Caritas, nu ne mai amintim exact.

Asoc. Naţ. pt. protec. cetăţ. păg. la Caritas

Într-o  lume condusă de bărbaţi, trebuia şi o asociaţie condusă de o femeie şi poetesă. A fost Ana Potcoavă, dar putea fi şi altcineva, ce mai contează?  Avea rima în ea, era şi Petre Roman bărbat frumos, a scris nişte poezii despre FSN de se ascundeau bucureştenii prin case, de  ruşine ce le era de mineri. După aia, brusc, s-a întors împotriva FSN şi a hotărât că trebuie să facă ceva şi pentru cultura locală, aşa că s-a apucat de scris poezii care proslăveau Caritasul. Fenomenul cultural Ana Potcoavă a egalat în mod sigur, dacă nu cumva a şi depăşit, proletcultismul anilor ’50! Doar că, în toamna lui ’93, Stoica a trădat sfintele idealuri ale nemuncii. Ce l-a mai înfierat! Cum şi-a ars ea poeziile! Cum a mai plâns! Atunci când lacrimile i-au secat, s-a şters la ochi cu şorţul de bucătărie şi s-a ridicat la luptă. În 1994 înfiinţează Asociaţia Naţională pentru Protecţia Cetăţenilor Păgubiţi la Caritas, iar în paralel, se decide să candideze la Primăria Cluj. Ca şi cum Gheorghe Funar n-ar fi fost de ajuns, Potcoavă transformă Clujul anului ’94 într-un imens circ în aer liber. Căţărări pe Catedrala Sf. Mihail, greva foamei, individual şi în grup, ameninţări cu moartea la adresa lui Funar şi a lui Stoica, ba încă şi o promisiune că-şi  va  da foc în centrul urbei. Tot ceea ce, pentru a putea să vadă, alţii ar da bani grei, a fost la Cluj, în vara lui ’94. Nu şi-a mai dat foc până la urmă, dar nici primăriţă n-a ajuns. Mai voia, în august ’96, să pornească un nou Caritas. Sediu îi mai trebuia, că schema şi fraierii erau.

Asociaţia păgubiţilor FNI

B-dul Unirii din Bucureşti,  buricul târgului. Un sediu măricel, fost sediu al Sovinvest, de fapt o sală împărţită în trei. În loc de perdele, pe geamuri tronează câteva foi pe care e scris mesajul primului ministru la înfiinţarea asociaţiei. Într-unul din compartimente funcţionează un ghişeu unde, în schimbul unei taxe de 20.000  de lei, primeşti pe loc o legitimaţie de fraier. Sau de membru, n-am reţinut exact. Sediul arată ca un loc părăsit: rafturi goale, câteva scaune de lemn, cu spătar. Conducerea e şi ea într-un compartiment. Nu ştie exact unde e grosul investitorilor, ăştia sunt pe unde nici nu te-aştepţi. Doar le-au spus să meargă la CEC şi pe urmă la Parchet, într-acolo au şi luat-o, da’ le-o fi venit vreo idee pe drum, că auzim  că sunt  la Ministerul Finanţelor. L-au înghesuit pe Radu Sârbu, l-ar fi înghesuit şi pe Papa de la Roma dacă le-ar fi ieşit în cale, doar ei sunt investitori, măi tată! Investitorul trebuie să preseze, uite că scrie şi pe un afiş: să fie cât mai mulţi, ca să preseze! Anunţul e însă înţelegător cu cei care, din diverse motive, nu pot veni la miting. Dacă investitorul nu poate veni, să trimită pe cineva din familie în locul lui, îndeamnă afişul. „Zicea Popescu că v-aţi fi dat cu Fondul”, aruncăm şi noi, aşa, la zgândăreală. Ăsta e pensionar, fost ofiţer MI, care a încercat săptămâna trecută un puci la asociaţie. L-au scos afară în 10 minute după ce cucerise sediul. „Ăla e un diversionist, şi-a strâns 40-50 de pensionari pe care îi poartă toată ziua prin soare. A fost maior de miliţie, simte nevoia să conducă”. Cu toate că e un tip înalt, pe Popescu n-am reuşit să-l găsim în Bucureşti.

Anticorupţia n-a ajuns la un consens

Să mai adăugăm, în final, că ANIC-ul a început să bănuiască de corupţie UNSR. Iar asociaţia Anei Potcoavă, la fel! Pe de altă parte, nici Cioca nu vede cu ochi buni ANIC. Dar nici asociaţia Anei Potcoavă. Asociaţia Păgubiţilor FNI n-a intervenit încă. N-are timp, aleargă: mai speră să-şi recupereze banii.

Julius Constantinescu păstorește Daily Cotcodac, desemnat ca și cel mai popular blog la RoBlogfest-ul de anul trecut.

Acest articol a fost publicat în Viața bate câmpii și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.