Reparăm PDL sau facem un partid nou?

Moto: “și care este principala trăsătură a unui partid din România? simplu: aceea că nu este partid. nu doar că nu este un partid politic – dar nici măcar nu este un partid, ca organizație închegată și cu un scop comun. este ca un grup de oameni care stă la semafor și vede zburând bancnote pe trotuarul opus. sar toți să treacă strada, fără niciun respect pentru circulație. problema e că mașinile accidentează. deci le trebuie cineva care să fie în măsură să le arate o cale posibil de urmat printre acele mașini. dacă se poate, să mai și oprească circulația. adică le trebuie un lider care să influențeze mediul și să-i conducă către bani. nu contează deloc cine este liderul și cum gândește. în România nu există partide. există doar lideri. lideri și cozi în urma lor.” (de-a Dura Lex: Un număr impartid)

Un semnal sociologic, interesant ca și interpretări, a fost crearea în anul ce a trecut a Partidului Poporului, consecință directă a arestării televizate a lui Dan Diaconescu în Direct. Nu reclam nici o conspirație privind previzibila cauzalitate a celor două evenimente: în România orice individ cu bani proveniți din afaceri nu prea transparente, la momentul unei previzibile scadențe, își caută scăparea din fața Justiției într-un partid care să-i ofere imunitate. Dacă nu-l are poate să și-l creeze, mai ales când are la îndemână o televiziune care se adresează unor categorii sociale capabile și doritoare să voteze fără să mai digereze ceea ce i se oferă. Proaspăt format, Partidul Poporului a avut o ascensiune fulminantă în sondajele anului trecut, chiar dacă de scurtă durată.

În plus, la un procent de 40-44% prezență la vot, îți pui problema: unde sunt restul de 56%-60% dintre alegători? Deci nu este de mirare că sociologii, mai ales cei implicați în consiliere politică, au început să se joace cu cifrele. Așa că, în vara anului trecut, consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu a lansat, pe blogary.ro, tema discuției despre un nou partid. Un partid mai curat, mai uscat, numit “Albă ca Zăpada”. Fără nici un indiciu despre “prințul” care o va scoate din adormire sau despre cei “7 pitici” ce o vor găzdui până atunci, cu riscul de a mă repeta, fac supoziția că rolul “piticilor” poate fi jucat de către fostul Partid Liberal Democrat prin logistica și activiștii din teritoriu.

De prin septembrie, anul trecut, Traian Băsescu se tot supără pe PDL – ba că se amână Consiliul Național, ba că se dau voturi aiurea, cel mai scandalos fiin acela cu privire la deputatul parașutat din PNL în PDL Dan Păsat. Băsescu se supără, Berceanu îl ironizează: “noi nu suntem supărați”, Blaga îl mârâie: “sunt prea vechi în partid să mi se spună ce să mai fac”. Iar Sebastian Lăzăroiu profețește cu privire la capacitatea de reformare și, implicit de redresare politică (sub aspectul voturilor ce vor fi contorizate în dreptul formațiunii în 2012), a PDL: “nu știu dacă”. Între timp Theodor Baconski lansează o platformă creștin-democrată în interiorul partidului, iar Monica Macovei, Daniel Funeriu, Radu Preda, Sever Voinescu, percepuți drept “pupilele” lui Traian Băsescu, militează pentru necesitatea creării unui nou partid.

Dacă Funeriu zice că se așteaptă până după aflarea rezultatelor Congresului PDL, Monica Macovei declară abrupt: “susțin un partid în care nu au acces cei lustrabili, care să prevadă în statut o delimitare strictă a economicului de politic și să aibă ca deviză: nu furăm, nu mințim, nu promitem”. Și ce înseamnă “lustrabili”? “Cei care au avut contracte cu statul și au deținut funcții de conducere în actualele partide la nivel local, județean sau central”. Asistăm la o incriminare in corpore și la un proces de intenție aplicabil tuturor, ceea ce face ca acest tip de discurs să fie privit cu scepticism întocmai ca “Punctul 8 de la Timișoara”. Atunci discutam despre nomenclatura și activiștii fostului Partid Comunist Român, acum discutăm despre nomenclatura și activiștii tuturor partidelor din România (mă rog, multora li se aplică semnul de egalitate). Dar ce facem cu activiștii și cei care dețin funcții de conducere, mai ales la nivel local și județean și care sunt doar tineri și ambițioși? Discriminăm? Și ce facem cu următoarea afirmație: “să se facă dreptate, adică cei care au furat în ultimii 20 de ani, să plătească”? Cine va stabili, fără să facă excese, cine se încadrează în categoria “a furat” – transformăm Țara în Tribunalul poporului ca în anii ‘50?

Ok, bilanțul per total al tuturor partidelor politice din România care s-au perindat pe la guvernare în ultimii 20 de ani este absolut dezastruos: s-au privatizat aproape toate activele economiei comuniste iar Țara s-a ales cu 150 de kilometri de autostradă, cu alde Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Adrian Videanu, Frații Micula, Relu Fenechiu, Becali, Dan Diaconescu, Vuza, Vizer și restul Top-urilori 50, 100, 500; avem infrastructură și economie de nivel de țară subdezvoltată, educația și sănătatea sunt la pământ, iar partidele politice s-au obișnuit să considere bugetul de stat și funcțiile publice drept moștenirea/moșia proprie. De aceea specialiștii au emigrat să-și găsească în altă parte ceea ce nu au găsit în țară: respect față de munca și cunoștințele lor – noroc cu integrarea în NATO și UE că au avut granițele deschise.

Care este realitatea vizibilă? Cine dă/marchează banul la partid acela beneficiază de contracte grase cu statul, are acces la funcții publice – el sau cei din familia/protejații lui. Cei din PSD au privatizat economia și au palmat banii creând “capitalism de cumetrie”. Pentru a avea “liniște, să poată lucra” (de fapt: fura în liniște), au creat și ridicat la politică de partid principiul “pomană contra voturi”. Pe același principiu s-au bazat și cei din PNL (partid de “dreapta”), care au reușit performanța de a ne periclita viitorul ca țară, cu bună știință, doar pentru a cumpăra voturi. Cât despre cei din PDL, și ei se pot “mândri” cu câteva specimene care au rădăcină comună cu cei din PSD și PNL – de la activismul din cadrul fostului PCR, până la lista de turnători sau ofițeri sub acoperire a fostelor și actualelor servicii secrete ale României. Zice Monica Macovei: “PDL funcționează la fel. Sponsori generoși: Berceanu, Udrea, Ridzi, Plăcintă, Videanu, Anastase, Blaga, Falcă, Pinalti, au avut acces la funcții, ei sau copiii lor, și la contracte preferențiale cu statul”. Deocamdată, Emil Boc rămâne singurul despre care nu se poate afirma că are vreo afacere oneroasă. Să reținem acest lucru și să trecem mai departe.

Este interesant cum s-a rostogolit bulgărele de zăpadă și s-a transformat în avalanșă: acum întreaga mass media discută despre un nou partid. Se pun întrebări, se oferă soluții, se încearcă rețete… dar, întrebarea de bază rămâne: câți v-ați băga? Ei, aici este o mare problemă: cine va susține acest partid – vorbim despre voința unui lider, vorbim despre un grup de inițiativă? Cum se va structura acest partid: de jos în sus, sau de sus în jos ca într-o adevărată ierarhie de tip medieval ca până acum? Pe ce bani se bazează cei care vor să facă noul partid și în ce mod vor sponsoriza partidul acești bani: la vedere sau subteran cum se întâmplă lucrurile acum în politica românească? Căci, nu-i așa, riscăm să aducem aceleași metehne și să pervertim din fașă această nouă construcție politică și să facem din cei “curați” unii “curat-murdari”? O soluție pentru bani transparenți ar fi cea lansată de către Cosmin Alexandru: “17.000 de activiști și 2-3 milioane de euro pe an”. Asta ar veni, rotunjind, 20.000 de oameni dispuși să dea 100-150 de euro pe an, adică 50 de lei pe lună. Câți și în ce mod ați participa la această construcție, altfel decât opinând? Căci vorba lui Bleen, pe Blogary.ro: “în fiecare zi a săptămânii, pe bloguri, acasă, la serviciu, în baruri sunt cel puțin 300.000 de cetățeni care se plâng că este nevoie de 20.000 de activiști pentru [a face] un nou partid”.

Și, să reținem și opinia lui Ivan Zubeldian de pe același Blogary.ro: “Să ne întrebăm ce poate face țara pentru noi, înainte de a ne cere să facem sacrificii pentru țară. În fond, până acuma, nomenclatura fostului PCR și Securitatea au beneficiat din plin de la Țară”. Și, din păcate, numai ei… Ideea este simplă: cetățeanul este în primul rând interesat de el însuși; interesul este ceea ce considerăm că este bine pentru noi, iar a fi dezinteresat de politică nu înseamnă, automat, că nu suntem interesați sau nu ne pasă de calitatea vieții noastre și sau de cariera noastră; numai că, având granițele deschise, există pozibilitatea alegerii unei vieți și a unei cariere și în altă parte – rezultă că oferta “locală” poate fi neinteresantă, rezultă că apelul la bine și bunăstarea oferite de către țară/cetate nu mai este un monopol. Dacă înlocuim țara cu clasa politică (ceea ce și este cazul, în fond politicienii sunt răspunzători, prin deținerea monopolului asupra distribuirii resurselor), înseamnă că aceștia trebuie să-și schimbe oferta pentru a deveni atractivi.

Atunci, este timpul să punem problema și așa cum o pune Paul Algică: facem un nou partid să-i pedepsim pe toți politicienii, inclusiv pe cei care și-au riscat cariera, sau încercăm să punem presiune pe PDL să se reformeze? Vă propun un dialog Paul Algică – Avocatul diavolului. S-ar putea dovedi relevant:

Paul Algică: PDL a făcut reformă, așa căznit cum a făcut-o, măcar a avut curajul celui aflat pe marginea prăpastiei – să nu se arunce în ea. Pentru aceasta merită să penalizăm partidul și să încercăm să-i luăm electoratul?

Avocatul diavolului: Asta nu este reformă. Au amânat decizii importante prea multă vreme și nici măcar nu le-au luat la modul hotărât, motiv pentru care au avut de suferit, de-a valma, mai multe categorii sociale. În plus, nu a știut stânga ce face dreapta: Hotărârile de Guvern s-au dat într-un fel, Normele de Aplicare altfel – de aceea au fost puși pe drumuri degeaba o mulțime de oameni. Și ar mai fi: de la jupuirea pieilor de pe cei care muncesc, până la tăierea de dragul tăierii a unor subvenții.

Paul Algică: Prin crearea unui nou partid, PDL va fi abandonat la mijlocul reformei/drumului, asta deși are membri care s-au dovedit capabili de reformă la toate palierele. Un nou vehicul pentru acești reformatori nu este o decizie morală.

Avocatul diavolului: Reformatorilor le este mai ușor să părăsească partidul în loc să piardă vremea cu negocieri. Rezultă că ei sunt primii care vor să plece pentru a nu se complica în discuții inutile. Rezultă că au pus un diagnostic: PDL nu se poate reforma.

Paul Algică: Un nou partid presupune efort logistic și resurse umane.

Avocatul diavolului: Mă repet: există logistica și resursele fostului PLD.

Paul Algică: Câștigarea alegerilor?

Avocatul diavolului: Posibil, dar puțin probabil. Ar putea avea șansa de a câștiga, prin mobilizarea unora care nu mai participă la vot de multă vreme, în jur de 15%. Asta nu le va aduce guvernarea, dar le va asigura intrarea în Parlament. Puterea va fi abandonată în mâna USL – deci, putem pune cruce reformei.

Așa că, tonul la cântec: “Partidul nostru s-a scindat / A venit criza și l-a luat. / Vom face altul, de sus în jos / Altul mai trainci și mai frumos”… ?! (Vă sugerez să citiți comentariile la materialul de ieri, în spdcial cel scris de @de-a Dura Lex. Vă mulțumesc).

PS: În ce-l privește pe Emil Boc, rămân la opinia că trebuie să aleagă să conducă partidul și să facă în așa fel încât acesta să nu se scindeze. Rezultă că are extrem de mult de lucru pentru a face reforma internă. Înțeleg spaima abandonării în mâna unui necunoscut a funcției de prim ministru – s-a văzut în cazul lui Tăriceanu ce înseamnă să fii abandonat, dat de o parte de la putere și trădat, dar cred că acest lucru poate fi gestionat: roadele depășirii crizei economice, dacă se va întâmpla așa ceva, nu și le va putea adjudeca nimeni așa nitam-nisam, mai ales un tehnocrat, care nu are interese politice; acel tehnocrat este de datoria președintelui partidului care-l susține la pârghii să aplice programul acelui partid – mă rog, dacă există. Deocamdată, în cazul unei matematici de tipul ce-am avut și ce-am pierdut/ce voi pierde, singura funcție stabilă/sigură, de viitor a PDL este cea de președinte de partid. Altfel, în cazul pierderii majorității, sau la voința noului președinte de partid, funcția de prim ministru se poate pierde (de unde știe Emil Boc cum va negocia președintele PDL Vasile Blaga cu USL în cazul în care i s-ar părea mai profitabil să facă concesii?). Mă păstrez pentru o altă zi cu scenariul suspendării președintelui Traian Băsescu și posibilitatea acestuia de a candida la un nou mandat din partea unui nou partid. Și așa m-am lungit foarte mult.

Acest articol a fost publicat în Politichie de mărgăritar și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Reparăm PDL sau facem un partid nou?

  1. Marean zice:

    Machiavelli spunea in Principele ca manipularea maselor ii vine ca o manusa unui adevarat conducator. Cu referire la sfera politica, a puterii, manipularea maselor este o calitate intrinseca a unui lider si nu are deloc sensul peiorativ al cuvantului cu care suntem obisnuiti. Nu i se potriveste deloc domnului Boc, este limpede insa, domnului Basescu ii vine ca o manusa turnata pe mana ! Ce-a aratat ca stie face dl Boc, eu nu inteleg, Dl Boc a facut un singur lucru pe care si o gospodina neinitiata in tainele economiei il stie face: a taiat cheltuielile pentru ca nu mai avea bani! Altfel am fi ajuns la cheltuieli mai ceva ca la Guvernul Tariceanu in anii de boom, cand economia cica duduia. Si a facut asta sub presiunea FMI, altfel pana in mai 2010 cand a venit FMI si a zis STOP sunteti pe marginea prapastiei, pana cu o zi inainte de aparitia Dlui Basescu la TV sa anunte scaderi de salarii si pensii, cum ziceam, cu o zi inainte Dl Boc inca ne spunea ca Romania are bani de salarii si pensii! A doua zi, Basescu anunta ca luam 20 de miliarde Euro de la FMI ca nu avem bani de salarii si pensii! Vi se pare ca Boc avea habar sau are habar de ceea ce se intampla in Romania?! FMI si BM raman in continuare sa asiste Guvernul Romaniei si asta ptr ca fara FMI politicienii nu sunt in stare sa vada problemele si gaurile negre ale economiei (scaderea nr de functionari publici taietori de frunze la caini, arieratele statului roman care impiedica firmele sa-si dezvolte activitatile, gaurile negre de la societatile de stat cu restante la buget si care merg bien mersi de ani buni pe pierderi subventionate de la bugetul generos la statului roman si ma opresc aici ca-i lista lunga rau!) Ceva din toate astea le-a vazut singur Guvernul Boc? Nu. Guvernul Boc nici masurile convenite cu FMI nu a fost in stare sa le implementeze, de fiecare data le-a modificat, le-a retras, le-a completat, si nu o data Dl Basescu a intervenit sa dreaga busuiocul de prostiile facute de PDListi. Asta-i reforma?! Reforma inseamna a face ceva performnat, a pune omul potrivit la locul potivit.

    • Sare'n Ochi zice:

      bine, inteleg ca, exact ca si Avocatul diavolului 🙂 sustineti ca reforma nu a fost facuta corect, intocmai si la timp. dar macar s-a facut, cat nu s-a facut in tot restul celorlalti 18 ani. trebuie PDL abandonat? trebuie Boc eliminat, trimis acasa si ignorat? eu cred ca i se neaga niste merite reale.

    • NeverMore zice:

      Nu pot sa nu remarc cum latra Victor Ponta in tarziu si ne abureste ca cifrele prezentate de catre FMI si decatre Guvern ar fi false. Declaratia de azi facuta de Boc mi se pare veridica: „Romania are toate sansele ca la sfarsitul lunii martie sa iasa din recesiune si sa marcam doua trimestre consecutive de crestere economica. Cu cat semnele bune in economie incep sa se multiplice, cu atat adversarii nostri devin mai disperati”, a declarat premierul Emil Boc, in cadrul videoconferintei cu prefectii de duminica. „Masurile luate au inceput sa isi arate efectele, si-au atins scopul de a opri caderea economica. Oricat ar incerca cei de la Alianta socialista sa contrazica acest lucru, concluzia FMI este foarte clara: Romania incheie anul 2010 cu un deficit de 6,5 si nu de 6,8%, cat se credea initial”, a adaugat prim-ministrul. „Perspectivele economice s-au imbunatatit, ceea ce inseamna ca directia este buna”, a incheiat Emil Boc.
      Incep sa-l inteleg de ce doreste sa nu lase pe altul sa culeaga roadele muncii depuse, chiar daca nu intelege ca aceasta munca a fost depusa pe spinarea si cu sacrificiul romanilor, iar multi dintre acesti romani, invatati sa stea cu mana intinsa, nu au sa-l ierte. De aceea te cred si pe tine cand afirmi ca trebuie sa ia o pauza.

    • Domnul Goe zice:

      Boc ar face bine sa preia partidul altfel pune mana pe el Blaga cu ai lui. Boc trebue sa faca ordine in PDL, nu poate altcineva . Cred ca problema e pe cine pune premier eu cred ca tot un politic trebue, si tot de la PDL. Cred ca Stolojan sau Monica Macovei ar face treaba buna . Cel putin asa cred ca e strategia. Boc trebue sa duca la conducerea PDL reformisti din partid. Orcum cred ca Boc va mai avea multe de spus in politica alaturi de Basescu. Ca premier Basescu nu poate pune pe oricine pentru ca daca respectivul nu vrea sa-si dea demisia sau se apuca sa faca intelegeri cu USL pateste cum a patit-o cu Tradiceanu.

    • NeverMore zice:

      Joia trecuta, consilierul prezidential, Sebastian Lazaroiu, a facut cateva remarci interesante pe TVR 1. Prima: ca actualul premier este foarte erodat dupa un an greu, al reformelor, iar plecarea sa ar putea sa relanseze increderea in guvernare si aceasta s-ar rasfrange pozitiv si asupra partidului. A doua: vorbind despre posibilitatea ca Emil Boc sa nu mai ramana nici in fruntea partidului: „Emil Boc are un mare atu pe care il au foarte putini din PDL si din alte partide. A fost premier doi ani si ceva. Ati auzit un scandal legat de coruptie si de numele lui Emil Boc?”.

      • Marean zice:

        Faza e ca „erodarea” in politica nu e ca in geologie cand un relief erodat nu-si mai revine. Un politician erodat poate sa-si revina in anumite conditii. Cea mai importanta conditie e sa ocupe aceeasi pozitie care l-a erodat dar sa creeze conditii favorabile cresterii propriei popularitati. Mai mult as asemui acest proces cu o semi-ofilire decat cu erodare. Daca pui putin ingrasamant si apa e posibil (sau nu) ca planta sa-si revina. Bine, recunosc faptul ca, desi Boc a gresit mult, ar putea sa-si spele pacatele in ochii publicului.

        • păi în Boc se aruncă cu îngrășământ natural la greu.

          • Sare'n Ochi zice:

            acesta-i si unul dintre motivele pentru care n-ar mai trebui sa fie in prim plan. indivizii care arunca cu mizerii in el vor trebui sa se reprofileze. nu ca le-ar fi greu, in fond au galeata cu laturi la indemana si s-au obisnuit sa azvarle din ea fara sa ma judece. pe mine ma sperie lipsa lor de perspectiva pentru ca vor sa ne-o impuna noua ca orizont de asteptare.

  2. CJ-07-CFR zice:

    De la repararea PDL-ului, vad ca s-a ajuns in comentarii la ingroparea sau resaparea lui Emil Boc. Boc n-o sa mai fie o entitate politica importanta in viitor. S-ar putea sa dispara precum Victor Ciorbea. Nimeni n-o sa-i tina minte faptele bune, multi o sa-si aduca aminte de partile considerate nasoale ale guvernarii sale.
    Boc nu mai are loc nici macar la Primaria Cluj-Napoca! Apostu, daca facem abstractie de faptul ca este un spagar fabulos si un maestru al aranjamentelor, este, de la distanta, mult mai competent si eficient decat Emil Boc.
    Boc si-a construit cariera politica ca o voce foarte buna a opozitiei si si-a daramat-o la guvernare.

    • eu nu i-aș asemăna pe Boc și Ciorbea.
      problema lui Boc este imaginea de fleț: nu știe comunica și nu e un om de acțiune.
      așa că nu e bun de lider.
      dar într-un partid nu este nevoie doar de dirijor, ci și de instrumentiști buni.
      Ciorbea n-a fost un asemenea instrumentist, el și-a luat dezacordeonul și dus a fost.
      de Boc s-ar putea să fie mare nevoie.

      • Sare'n Ochi zice:

        la fel zic si eu. de Boc mai este mare nevoie. eu stiu ca alde Blaga (mai ales) si-a facut planul sa-l dea jos pe oc de la partid sa poata negocia cu alde USLasii lui si sa-si salveze pielea – inclusiv cu pretul de a-l da jos pe Basescu. in fond, in ultima vreme nu numai ca i-au fost atacati oamenii, dar i-a fost atacata si familia. sa ne aducem aminte ca si Basescu a reactionat urat cand i-au fost atacate fetitele.

    • Sare'n Ochi zice:

      sa nu mi-o iei in nume de rau, dar chiar te rog sa-mi dai exemple de „spagar fabulos” in ceea ce-l priveste pe Apostu. multumesc.

      • CJ-07-CFR zice:

        Iarta-ma, Victor. Poate intr-o alta tara, intr-o alta democratie, exemplele vorbesc singure. Deocamdata, te rog sa ignori afirmatia mea; poti sa-i dai chiar delete. Creierul meu e obosit si fabuleaza. Promit ca o sa-i interzic sa mai comande tastaturii sa bata tampenii.

        • Sare'n Ochi zice:

          nu asa se pune problema. inteleg si respect ceea ce spui. inteleg ca nu ai de ce sa deschizi gura sa spui ceva atata vreme cat s-ar putea sa vorbesti singur. ok. asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti expui punctul de vedere. rugamintea mea este sa incercam sa avem discutii constructive – ceva din care sa iasa ceva ca lumea – poate chiar ne vine o idee ce se poate aplica.

  3. Vasile Gogea zice:

    Răspuns corect: reparăm unul nou!

  4. Pingback: Cine e mai mare: Partidul sau Guvernul? | Sareinochi's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.