Chiar își caută piticii o Albă ca Zăpada?

Cum ziceam: PDL are nevoie acum, când se văd semne de redresare a economiei, de o schimbare. Măcar până când se estompează/uită tot răul de imagine produs cu privire la premier și măsurile de austeritate luate de către acesta. Măsuri necesare dar, repet: luate ne-coerent, haotic și fără un program concret de informare corectă a populației. Până la a se lansa un nou partid în spațiul public românesc, subiectul de discuție este posibila reformare a PDL. Care va fi conducerea acestui partid, care este calitatea parlamentarilor propuși și duși în Parlament (care nu trebuie lăsați să înceapă să joace pe mize mici, să-și negocieze scaunul de sub fund și să voteze în continuare legile necesare reformei în România) și care va fi mesajul doctrinar, dacă va fi vreunul, precum și ccu ce anume se va merge mai departe în campaniile electorale din 2012 și 2014. Precizez și este opinia personală: pentru a avea un viitor politic și Emil Boc, nu numai PDL, acesta, și cei care se mai susțin drept apropiați ai lui, trebuie să se concentreze pe a deține și în viitor șefia partidului, precum și pe alegerile prezidențiale din 2014. Trebuie să păstreze coeziunea partidului – să găsescă un echilibru între cei vechi, rămași fără credibilitate și cei noi, care nu au competențe de leadership. Să aducă în prim-plan figuri noi de politicieni din zona locală, politicieni care au demonstrat că au făcut, fac și au și un plan de viitor cu ce anume vor face pentru comunitățile din care fac parte. Mie îmi este ciudă că nu s-a făcut nimic în ceea ce privește autonomia lărgită a autorităților locale – acum ar fi fost mai puțină bătaie de cap în raportul de forțe, căci s-a demonstrat deja că „localul”/”localismul” bate la fund “centrul” ca mobilizare, aliniere de personal, voturi șamd. “Centrul” doar acaparează cu nerușinare resursele (banii, mai pe românește). Bun, ce trebuie să se înțeleagă este faptul că PDL riscă să piardă majoritatea în Parlament. Fie din cauza ieșirii UDMR de la guvernare, fie din cauza unor trădări interne – iar de trădători în situații de criză politică nu cred că se duce lipsă mai ales că PDL a colecționat tot felul de traseiști și oportuniști în momentul în care a fost “pe val”, contrar experienței politice a altor partide “pe val” și a bunului simț invocat în 2003 (“închideți partidul”, le-a recomandat Băsescu). Subiectul de azi este situația internă a partidului. De aceea lansez întrebări la care aștept (poate degeaba) un răspuns. (Mâine promit să public și părerea mea cu privire la un nou partid nu înainte de a preciza faptul că există în teritoriu logistica și actviștii fostului PLD pe care și cu care se poate realiza oricând o desprindere în acest sens; în plus poate ar fi amabili și o parte din UDMR-iști să se ralieze acestei construcții în funcțe de rezultatele viitorului lor Congres).

  1. Viitorul Congres al PDL este o ocazie pentru partid pentru reorganizare și schimbare de imagine: sunteți de acord că, după 20 de ani în care am asistat la un fel de rotație a cadrelor prin politica românească, trebuie să fie promovate fețe și atitudini politice noi?
  2. Pot, vor și au capacitatea liderii PDL să-și gestioneze criza internă în mod negociat în lunile până la Congres, în așa fel încât să evite tensiunile și competițiile interne blătuite?
  3. Crearea Uniunii Socialist Liberale lasă, practic, liber culoarul de dreapta pentru PDL. Este considerată abandonarea de către PNL a electoratului de dreapta o oportunitate pentru partid? Menționez faptul că PDL pare să fi pătruns puternic pe culoarul centru-dreapta, o realizare impresionantă pentru un partid care, în 2003, era membru al Internaționalei Socialiste, precum și faptul că, în conformitate cu datele ultimului sondaj IRES, 35% dintre cei cu drept de vot au declarat că nu vor vota cu PSD, indiferent de alianțele în care acest partid se află, sau de restul variantelor de vot aflate în contra-partidă.
  4. Își poate permite PDL distanțarea de (renunțarea la) Traian Băsescu (la principiile, enunțurile politice cu care s-au câștigat alegerile în 2004 și 2008)?
  5. Vă fac o descriere a celor două echipe care se vor confrunta la Congresul PDL: Echipa liderilor naționali (vizibili dar nu prea credibili), formată din Vasile Blaga, Adrian Videanu, Radu Berceanu, Sorin Frunzăverde (un ins cu mentalități profunde de stânga), Valeriu Stoica, Gheorghe Flutur șamd. Aceștia, împreună, adună la capitolul încredere între 17% – 20%; Echipa celor noi (în inferioritate, marginalizați dar cu credibilitate dublă față de cealaltă echipă), Funeriu, Baconski, Macovei, Preda, Voinescu șamd, care punctează la capitolul încredere peste 40% și, în unele cazuri (gen Macovei), peste 50%. Ar mai fi de zis ceva despre Sulfina Barbu, lider vechi, nu prea vizibil (în sensul că nu prea se bagă în seamă prin declarații), dar care punctează un nivel ridicat de notorietate și peste 50% nivel de încredere. Acum, problema se pune în felul următor: cei noi sunt în inferioritate prin faptul că nu au capacitatea de a se coordona între ei, de a se organiza în echipă sau de a lucra ca simpli membri de partid (parcă asistăm la prototipul “eroului” de comics american care lucrează doar de unul singur, să nu-i pună pe ceilalți în pericol). Celor noi le lipsesc niște ani de muncă în mediul politic, experiența politică, capacitatea de a negocia “din vârful limbii”). De fapt, ambele echipe suferă de aceeași boală: nu sunt capabile de leadersip. Cei care au capacități de conducere nu au imagine bună, cei cu imagine bună nu au capacitatea să conducă – ceea ce-mi amintește de anul 2004 și de Alianța D.A. când Emil Boc a fost definit drept “omul fără partid” aliat cu “partidul fără lider”. Cum comentați? Și de ce nu îl regăsim pe Emil Boc în declarațiile și intențiile celor două echipe?
  6. Sunt liderii PDL conștienți de faptul că o alianță cu un ipotetic PNL debarasat de Crin Antonescu nu mai este posibilă și că partidul în campania electorală din 2012 trebuie să se bazeze doar pe propriile resurse și capacități? Sunt conștienți că reforma se face fără gesturi teatrale, fără exerciții cosmetice, fără fraude doctrinar-politice și fără spectacole de democrație internă?
  7. Cât din “sistemul ticăloșit” considerați că a fost învins din 2004 încoace și cât credeți că a fost înlocuit cu un nou sistem, la fel de ticăloșit?
  8. Ce pot face cei care doresc să-și exercite dreptul de vot dar consideră că nu o pot face deoarece nu mai vor să vadă nici una dintre figurile politice cunoscute?
  9. Există deja o reacție în sondajele de opinie și în prezența scăzută la vot din ultimele exerciții electorale care ne arată că asistăm la o dezactivare electorală a unor largti categorii sociale. Ce răspuns dă clasa politică?
  10. Se află politica românească, poiliticienii, într-un impas? Asistăm la un impas al lipsei de înțelegere a fenomenului politic de către populație? În sensul că electoratului nu-i mai pasă de “doctrine”, cât de clarificări și reglări financiare cu statul?

Căci, de 20 de ani statul i-a băgat mâna în buzunar celui care muncește doar pentru a alimenta conturile clientelei politice si a întreține sărăcia celor care votează dar nu apreciază valoarea muncii. În fond toată lumea s-a obișnuit ca una să se vorbească în timpul campaniei electorale și cu totul altceva să se întâmple după ce politicianul român s-a văzut cu sacii în căruță. De aceea cetățeanului nici nu-i mai pasă de argumente ideologice – nu mai comentează normalitatea alianței dintre un partid zis de dreapta cu unul de stânga. Nu mai reacționează la discursul anti-comunist – nu mai contează alianța dintre partidul unui turnător al fostei Securități cu partidul care și-a făcut un discurs anti-Securitate și a făcut paradă publică din excluderea Monei Muscă. Cum irelevant devine pentru cetățeanul care se mai obosește să voteze faptul că PSD vine cu o taxă progresivă ca mod de impozitare, în timp ce PNL era adeptul cotei unice. Votantul activ, în orice condiții, știe că lui îi merge rău azi și acum, că își cumpără mult prea scump servicii, haine și mâncare de proastă calitate, că are rate de plătit la bancă de pe vremea când economia “duduia”, în timp ce cei pe care i-a trimis în Parlament sau la Guvernare îl sfidează prin pilele, cunoștințele și relațiile pe care și le-au înfipt la ciolan, să se îmfrupte din Buget.

Acest articol a fost publicat în Politichie de mărgăritar și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Chiar își caută piticii o Albă ca Zăpada?

  1. Dan Ielciu zice:

    Aseară, pe RTV, la o emisiune moderată de Emil Hurezeanu, Alin Tișe a zis că toată organizaţia clujeană a PDL este cu Emil Boc. La Cluj, liderii PDL au îngropat securea războiului. “Emil Boc are nevoie de solidaritatea noastră, a tuturor clujenilor. Este firesc ca persoana care sapă pământul, îl lucrează, pune sămânţa să culeagă şi roadele. Cel mai probabil, în jumătate de an vom avea creştere economică – sigur, nu o vom simţi chiar atunci ca nivel de trai -, dar omul care a luat măsurile care au scos România din criză, măsuri nepopulare, de altfel, trebuie să fie cel care să beneficieze şi de efectele pozitive ale măsurilor luate”, a declarat Alin Tişe. După Tișe, Boc ar trebui să ocupe în continuare atât funcţia de preşedinte al partidului, cât şi pe cea de şef al executivului. Cred că oamenii sunt cam speriați că vine un alt premier și le taie fondurile și nu mai gândesc în profunzime.

  2. Sare'n Ochi zice:

    Constantin Radulescu-Motru: „Se apuca românul cu greu de câte ceva, dar de lasat se lasa usor, zice proverbul. Mai exact ar fi însa sa se zica: sub influenta multimii, românul se apuca de orice, dar când este sa execute prin fapta individuala lucrul de care s-a apucat, atunci se lasa de el foarte usor. Nu este initiativa pe care sa nu o ia românul în grup! Sa facem o scoala? Sa facem si doua. Sa facem o societate cu scopul acesta si acesta? Sa facem si mai multe! Sa contribuim pentru a asigura mersul acestei si acestei institutii? De ce nu? Sa contribuim. Dar când vine rândul fiecaruia sa puna în executie hotarârea luata în grup, atunci fiecare amâna pe mâine, sau se face nevazut. Când se aduna din nou grupul, atunci încep recriminarile si noile hotarâri. Este rusine, domnilor, trebuie sa începem odata! Patria îsi are ochii îndreptati asupra noastra! Ne privesc strainii, râd strainii. Sa ne punem pe lucru. A doua zi aceeasi indiferenta. In grup, si ca grup, fiecare se judeca sever, foarte sever; în parte, individual, fiecare se judeca foarte indulgent. Lasa sa înceapa ceilalti, ca sa nu ramân eu singurul pacalit! Apoi ce sunt eu ca sa îndrept lumea! Iata ultima ratio care împiedica activitatea fiecaruia.”

    • Sare'n Ochi zice:

      „Românul este pasionat pentru politica. Pentru el politica este ca o bagheta magica prin care totul se poate transforma; fericirea neamului întreg, ca si fericirea sa personala pot fi aduse prin politica. „Daca as fi eu la guvern“, „daca as face eu legea“, cum s-ar mai îndrepta lucrurile! Pentru români lucrurile nu se pot îndrepta decât prin lege. Fiecare dintre noi are ca suprema ambitie sa faca cel putin o lege. Activitatea sa proprie nu este unul sa o stie dirija cum trebuie; dar fiecare totusi vrea sa faca o lege prin care sa dirijeze activitatea tuturor. Toti asteapta mântuirea de la actiunea poporului întreg. „Iata ce trebuie sa facem noi, românii“; „iata cum este mai bine pentru neamul nostru“; si niciodata: „iata ce trebuie sa fac eu, Ion sau Gheorghe“, „iata ce este bine pentru activitatea mea“.”

      • Sare'n Ochi zice:

        „Tot românul face parada cu sentimentele sale nationaliste. Dar numai pâna la fapta. Fapta fiind a fiecaruia, adica individuala, cu ea înceteaza si nationalismul. Da-i unui român în mâna toiagul apostolatului ca sa predice nationalismul… pentru altii, si el este imediat gata de drum. Va predica peste tot locul sfânta cauza a nationalismului; va conjura pe toti semenii sai sa se trezeasca din amortire si sa-si cultive inima si mintea cu sentimente si idei nationale; va fi cel mai aprig sfatuitor de bine. Dar pâna la fapte. Pune pe acelasi român sa faca o munca anumita cu temei, si atunci lucrurile se schimba. Daca este profesor, cu neputinta sa-l faci sa ramâna la catedra sa; daca este meserias, la meseria sa; daca este agricultor, la ogorul sau… Fiecare se codeste sa înceapa munca speciala a profesiunii sale pâna ce mai întâi nu-i stie pe toti românii treziti la nationalism, si pe toti gata sa înceapa munca cea serioasa. Ca sa înceapa unul dupa altul, nu-i vine nimanui în minte. Lasa sa începem cu totii. Sa ne stim întâi cu totii nationalisti, pe urma vom începe si cu fapte… Negresit la începerea cu fapte sunt mai multe dificultati de biruit ca la începerea cu vorba; dar deocamdata scapa fiecare de munca.”

  3. NeverMore zice:

    Pentru ce sa se caute un alt partid? Un alt partid isi cauta cei care nu sunt primiti in joc dupa regulile pe care ei vor sa le impuna si-atunci isi iau jucariile si pleaca. Uite exemplu: Aproximativ 200 de membri ai Partidului National Liberal, filiala din Constanta, s-au inscris, sambata, in Partidul Democrat Liberal. Potrivit unui comunicat al organizatiei PDL Constanta, citat de Mediafax. „Fostii liberali si-au justificat gestul de a adera la PDL prin nemultumirea cauzata de infiintarea Uniunii Social Liberale, fapt sinonim cu pierderea identitatii politice si doctrinare a PNL”, se arata intr-un comunicat al PDL Constanta precum si prin increderea in proiectul politic al lui Gigi Chiru de castigare a alegerilor locale si parlamentare din anul 2012, astfel incat municipiul si judetul Constanta sa iasa de sub dominatia nociva a cuplului Mazare – Constantinescu”, se arata intr-un comunicat al PDL Constanta.

  4. Domnul Goe zice:

    Cine sunt cei dispusi la actiune si iesire din contemplatie, in vederea crearii unui nou partid, intrebi? Sa fie generatia celor care in ’89 aveau intre 10 sau putin peste 20 de ani, neinfectati profund de comunism, ajunsi astazi, la apogeul carierei lor? Poate este vremea lor si ar trebui sa se manifeste, nu sa devina niste resemnati acriti de vremuri. Vorbesc despre cei care si-au cladit CV-uri solide si cariere pe bune, in Romania sau in afara ei, si-au construit si dezvoltat mici afaceri, au gustat succesul personal, au o viata implinita, o familie, o casa, copii si vor mai mult. Au facut cariere oneste in multinationale, in universitati sau in societatea civila si s-au fript, pe rand, cu toti cei care au guvernat pana acum: liberalii, pedelistii si pesedistii. Ei ar putea solicita puterea si sa refuze sa fie impinsi catre marginea sistemului. Acestora, daca exista suficienta vlaga in ei, le lipseste un vehicul si, eventual, un lider. Zic eventual, pentru ca un partid nou cu mentalitati noi ar trebui sa aiba apucaturi noi, sa se cladeasca de jos in sus.

    • Marean zice:

      Exista o mare problema – cine va pune umarul la crearea unui nou partid? „activismul” nu se face stand comod si caldut-convenabil in fotoliu, fie ca stai la tastatura, acasa, pe internet, fie ca o faci in studioul unei televziuni si-ti dai cu parerea. „Activismul” inseamna efort. Si nu doar intelectual-creativ, ba chiar mult mai mult organizatoric. Iar oamenii nu se organizeaza „din vorbe”, fie ele scrise pe internet, fie vorbite si radiodifuzate. Apoi, cine „sa organizeze” cand toti vor sa iasa in fata, pe sticla sau pe blog, sa-i vada lumea, sa-i admire? Sa te apuci sa muncesti in umbra, discret si necunoscut, sa-ti sacrifici timpul, banii si familia pentru ca, la un moment dat, unul „facut si nu devenit” sa-ti scuipe seminte-n cap? Pentru ce, si cine sa faca asta? Imi pare rau, in realitate nu s-a copt o masa critica. Nici un analist, nici un jurnalist, nici unul care apare in prim-planul vietii publice nu este si nu stie cum este sa fii „activist”. Toti sunt, mai degraba solisti. Teoreticieni ai perfectului continuu. “A face” este verbul care face (sic!) diferenta. Nu „a vorbi” despre ce trebuie facut.

      • Sare'n Ochi zice:

        cred ca pe lipsa de pofta de munca a „vorbitorilor in numele democratiei” se bazeaza si cei cu state vechi in vechile (sic!) partide. faptul ca nu exista scoli de cadre in interiorul partidelor post-decembriste, asa cum existau pe vremea lui nea Ceasca pentru partidul comunist roman, este marea buba. cei tineri nu sunt invatati cu munca de activist si cu exercitarea actului de comanda. sunt promovati cei carfe stiu sa pupe fundul potrivit, iar acestia nu invata decat cum sa devina sforari. in plus intra la comanda, atunci cand intra, cu grave frustrari si cu convingerea ca trebuie sa-si ia revansa – deci, vor solicita sa fie pupati in fund pentru a-si revarsa prinosul de recunostinta. altfel nu vor sti decat sa calce in picioare si sa distruga. deci: slabe sperante intr-o mobilizare eficienta care sa duca la crearea unui partid curat si uscat – mentalitatile vor ramane (dar ma obligi sa dau raspunsuri inainte de a-mi scrie materialul de maine. si nici macar nu am primit vreun raspuns la ceea ce am intrebat in materialul de azi :))

  5. ary zice:

    da BOCULETUL,este bun daca nu isi ea o atitudine de om dur sau mistocar nu inseamna ca nu este bun sint de vina cei din jurul lui ca una zic si alta fac,multi probabil o fac din interes ca ptr ei nu conteaza daca situatia merge bine in tara sau nu,da ca nu a luat masuri cu cei care joaca la doua capete este de vina ca sigur ii stie,si daca stam si analizam dintre toate partidele pdl este cit de cit pe treaba lui,dar ce sa faci cu babutele la tara ca le spui sa voteze una si cind se intorc de la vot spun ca au pus stampu–-la pe trandafiri,si cu biciuscarii de la tara care ptr o facatura de tuica in ghilimele ca nu stiu sa le pun,tot pe trandafiri dau,si astia sint cei mai multi care voteaza.

    • Sare'n Ochi zice:

      ary,
      exact despre cum poate fi salvata cariera politica a lui Boc incerc sa vorbesc. el nu merita sa fie aruncat ca o coaja de lamaie stoarsa de catre indivizi fara scrupule din PDL gen tripleta BVB si altii ca ei.

  6. părerea mea:

    1. « trebuie să fie promovate fețe și atitudini politice noi? »

    nu (fețe) și nu se poate (atitudini).
    fețe: deocamdată, „campionul” luptei contra vechiului este o față veche, TB.
    atitudini: din păcate, aici e o problemă de atitudini colective, nu individuale.
    și conștiința colectivă a hotărât de mult: „să fie tupeu”.
    și a fost/este/va fi tupeu, pentru încă câteva decenii.

    2. « Pot, vor și au capacitatea liderii PDL să-și gestioneze criza internă în mod negociat în lunile până la Congres, în așa fel încât să evite tensiunile și competițiile interne blătuite? »

    cei mai mulți nu vor, și nu contează dacă pot.
    Boc vrea, dar nu poate.
    dar Băsescu și poate, și vrea, iar Băsescu este singurul care contează cu adevărat.
    întrebarea este la ce le va folosi liniștea internă.

    3. « Este considerată abandonarea de către PNL a electoratului de dreapta o oportunitate pentru partid? »

    este chiar mai mult decât o oportunitate: o oportunitate în proces de fructificare.
    din fericire pentru PDL, făuritorii USL n-au mai multă istețime politică decât Geoană, și i-au pus electoratul de dreapta pe tavă.

    4. « Își poate permite PDL distanțarea de (renunțarea la) Traian Băsescu (la principiile, enunțurile politice cu care s-au câștigat alegerile în 2004 și 2008)? »

    nici vorbă.
    nu poate renunța nici la Băsescu, nici la principiile politice câștigătoare.
    imaginea bună a PDL este formată astfel: lumea iubește acele principii, asociază principiile cu Băsescu, îl asociază pe Băsescu cu PDL.
    dacă se rupe lanțul acestor asocieri, se va trage apa peste PDL.

    5. « […] Cum comentați? Și de ce nu îl regăsim pe Emil Boc în declarațiile și intențiile celor două echipe? »

    toți îl știu pe Boc ca fiind foarte slab.
    bine intenționat, dar slab, lipsit de putere.
    dacă Boc își va păstra elementele pozitive ale imaginii (cinstea etc.), și dacă economia se va redresa, fiecare tabără va dori să se asocieze cu imaginea lui Boc, dar fără a dori ca Boc să fie un lider în tabăra respectivă.
    deci fiecare tabără va dori să fie cea care-l manipulează pe Boc.

    6. « Sunt liderii PDL conștienți de faptul că o alianță cu un ipotetic PNL debarasat de Crin Antonescu nu mai este posibilă și că partidul în campania electorală din 2012 trebuie să se bazeze doar pe propriile resurse și capacități? »

    nu.
    liderii PDL așteaptă ca din PNL să se desprindă următoarea grupare de tip PLD.
    și sunt sigur că asta se va și întâmpla.

    « Sunt conștienți că reforma se face fără gesturi teatrale, fără exerciții cosmetice, fără fraude doctrinar-politice și fără spectacole de democrație internă? »

    nu sunt conștienți.
    dar nici nu se face așa reforma.
    dacă nu faci gesturi teatrale & co., nimeni nu-ți va da posibilitatea să fii tu cel care să facă reforma.

    7. « Cât din “sistemul ticăloșit” considerați că a fost învins din 2004 încoace și cât credeți că a fost înlocuit cu un nou sistem, la fel de ticăloșit? »

    ca structuri și sisteme, foarte mult.
    enorm chiar.
    ca mentalitate favorabilă ticăloșiei sistemului, foarte puțin.

    8. « Ce pot face cei care doresc să-și exercite dreptul de vot dar consideră că nu o pot face deoarece nu mai vor să vadă nici una dintre figurile politice cunoscute? »

    presupun că e vorba de parlamentare, nu de prezidențiale.
    pot sta acasă, ca mine.

    9. « Există deja o reacție în sondajele de opinie și în prezența scăzută la vot din ultimele exerciții electorale care ne arată că asistăm la o dezactivare electorală a unor largti categorii sociale. Ce răspuns dă clasa politică? »

    clasa politică e prea ocupată (justificat) cu imaginea în fața activilor electoral, pentru a se mai putea ocupa și de inactivii electorali.
    avantaj PDL, pentru că ceilalți sunt suficient de cretini încât să irite lumea neutră și s-o facă să simpatizeze PDL.
    ca în 2008 și 2009.

    10. «Se află politica românească, poiliticienii, într-un impas? »

    nici vorbă.
    acum au cea mai bună ocazie să facă lucrul la care sunt super-competenți: mâncatul de rahat.

    « Asistăm la un impas al lipsei de înțelegere a fenomenului politic de către populație? »

    da.
    populația încă nu prea înțelege nimic.
    adică înțelege că subiectul trebuie acordat cu predicatul, însă nu e capabilă să identifice subiectul.
    sper să mi se înțeleagă ideea.
    dacă nu: spălați dinții cu Norvea.
    pre cât de naivi abordam reclamele în ’90, pre atât de înapoiați suntem încă la cultura politică.

    « În sensul că electoratului nu-i mai pasă de “doctrine”, cât de clarificări și reglări financiare cu statul? »

    da.
    și chiar mai puțin: pe electorat îl interesează ca președintele și parlamentul să-i mărească salariul și să-l pensioneze cât mai repede.

    am o mare rugăminte:
    nu mă băgați în seamă, sunt beat.

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 de-ar fi cat mai multi beti ca tine… multumesc pentru raspunsuri. in materialul de maine oricum vreau sa dau un link la materialul tau despre natura feudala a relatiilor din partidele politice.

    • baricada zice:

      Excelent articolul, tizule, excelentă şi suita de răspunsuri a lui Dura Lex… Dacă alcoolul îşi conferă o astfel de limpezime, puneţi un comment, vă rog, cu produsul şi marca… Să bem cu toţii, poate ne trezim ca naţie…

  7. eumiealmeu zice:

    of, of, of sau iu-hu-hu. deveniţi din ce în ce mai sofisticaţi şi mai specializaţi. spor-t la treabă şi zile (mai) bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.