Oare câți ne lucrează sub acoperire (doar din simplă obligație față de Securitate)?

Voiculescu și ai lui au la dispoziție un întreg aparat mass media care să ne facă să credem că “este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată”.

Iaca o ştire de prin lumea largă: „Doi medici, unul australian şi celălalt neo-zeelandez, au comparat efectele oboselii cu cele ale consumului de alcool folosindu-se de un eşantion de persoane care lucrează fie în armata australiană, fie în industria grea”. S-ar putea-nţelege că-n armata australiană se consumă alcool, iar în industria grea sunt oameni obosiţi? Normal, că doar de aceea i se spune „industrie grea” – că se lucrează din greu… Dacă efectele celor două activităţi (oboseală din muncă şi oboseală din băut) sunt similare, ce credeţi, câţi cetăţeni din mass media lucrează în industria grea şi câţi sub arme? Adică cu gradele la vedere – asta pentru a nu ne mai întreba câţi încă mai lucrează sub acoperire…

Că uite, în ce priveşte deconspirarea informatorilor din presă, de exemplu, un jurnalist constata cândva că „după cum previzionam, sunt mulţi care se simt cu rahatul turnătoriilor pe căciulă.” (Victor Roncea, Ziua, 24 iulie 2006). Când vine vorba despre deconspirarea (in)formatorilor de presă, mulți jurnalişti au simțit numai “pripeală” sau chiar „conspiraţie băsesciană” în acest demers: „societatea civilă – iarăşi! – se pare că a găsit marele vinovat pentru eşecul democaţiei Româneşti: poliţia politică pe care ar fi făcut-o unii jurnalişti înainte de 1989! (…) Am tot respectul pentru acţiunea „Civic Media” şi cred că este necesară aflarea adevărului despre cei care au făcut poliţie politică (…) Dar a bloca cercetarea dosarelor politicienilor, în momentul când chiar preşedintele României este acuzat de a fi fost colaborator al Securităţii, (…) pare, totuşi, o acţiune pripită.” (Octavian Hoandră, Ziua, 24 iulie 2006); „operaţiunea «voci curate», deşi pornită ca o iniţiativă lăudabilă, atâta timp cât nu va cuprinde şi clasa politică, justiţia, societatea civilă şi mediul de afaceri va putea să creeze pe termen scurt un cutremur de credibilitate a presei în ansamblul său şi total împotriva dorinţei celor care au iniţiat-o, va servi exact scopului prezidenţial.” (Rareş Bogdan, Ziua de Cluj, 24 iulie 2006). Abia acum constat: mamă, ce de ani au trecut! Iar de atunci nici nu s-a deconspirat (primesc!), dar nici activitatea CNSAS nu s-a blocat din cauza acestei deconspirări, ci doar din cea a contestării că ar fi fost turnător a marelui Varan de presă Dan Felix Voiculescu. Care Dănuț, simțind că-n dreptul numelui său s-ar putea bifa un dosar penal de fals în declarații, între două tentative de suspendare a președintelui Traian Băsescu, azi recunoște spăsit: “am fost obligat să colaborez cu Securitatea”. După cum comentam la materialul colegului Dan Ielciu: bine că nu nu s-a simțit obligat să delapideze conturile Crescent și ale Intreprinderii de Comerț Exterior. Sau, mai știi, când l-or înghesui procurorii, va mărturisi și această obligație față de fosta Securitate… Căci, parafrazând o postare a cititorului “NeverMore”, Voiculescu și ai lui au la dispoziție un întreg aparat mass media care să ne facă să credem că “este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată”.

Bun, toate istoriile ar trebui elucidate la timpul lor. De exemplu, Istoria ne învăţă că, în 1711, Nicolae Mavrocordat s-a scobit prin buzunare şi a deschis Înalta Poartă cu capul. Urmare a acestui gest, a fost numit Domn al Moldovei. Ia ghiciţi: el – grec din Fanar, ea – Moldova. Oare urcarea Mavrocordatului pe tron nu marchează cumva începutul regimului fanariot în Moldova? Unii zic c-a fost un început bun – s-au pus bazele emancipării sociale, politice, legislative şi economice ale Ţărilor Române. Alţii zic c-a fost de rău augur – că obişnuiţi să deschidă Înalta Poartă numai cu capul, domnitorilor fanarioţi li se termina destul de rapid aurul şi, pentru a nu risca să nu mai aibă cu ce deschide respectiva poartă, erau obligaţi să jefuiască de-a lungul, de-a latul şi cruciş-curmeziş bietele ţărişoare ale căror domnitori deveneau. Iaca similitudine cu zilele noastre! Emancipare avem şi noi. Constituţie – aşişderea! Iar jaf la drumul mare din partea „domnilor” – cât încape…

Acest articol a fost publicat în Derapaje prin presă și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Oare câți ne lucrează sub acoperire (doar din simplă obligație față de Securitate)?

  1. he, he…
    puțintel cam offtopic, dar nu prea.
    odată cu fanarioții a început să se facă ceva bun și în Moldova și Valahia.
    mai o șosea, mai o școală, mai o lege.
    din fericire, nu și televiziuni.

  2. Sare'n Ochi zice:

    🙂 au facut legi si sosele sa poata ajunge la bunurile razasilor… Orice fapta buna vine si cu partile aplicabile care, in primul rand, sunt privite ca „impilatoare”.

  3. Sare'n Ochi zice:

    Iata cum marile caractere se intalnesc: SRI-ul lui Umil Constantinescu a aparat deosarul de informator al lui Felix. Umil Constantinescu era prea preocupat sa-si cultive imaginea de „lider regional”.
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/dosarul-lui-felix-protejat-de-sri-ul-lui-constantinescu-922937.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.