de Ştefan Ciocan
Odată cu desfiinţarea PCR sau UTC toţi puturoşii şi şpăgarii din intreprinderile regimului comunist s-au refugiat prin sindicate sau prin partide. Când foştii proletari nu ştiau încă ce se întâmplă în „noua orânduire” capitalistă, activiştii mărunţi se refugiau din calea muncii în sindicate, federaţii şi confederaţii, organizate în funcţie de interesele liderilor şi de împărţirea patrimoniului fostului UGSR.
În ceea ce mă priveşte trebuie să fac un autodenunţ. Am lucrat o perioadă cu sindicatele din minerit şi pot să spun că atunci, am cunoscut fenomenul din interior. Nu m-am bucurat prea mult de bunăstarea muncii sindicale, pentru că în interiorul organizaţiilor de acest tip nu aveau ce căuta oameni cinstiţi sau naivi. Şi la aceea vârstă, prospăt absolvent de facultate, eu chiar credeam că sindicatele au unicul rol de a apăra interesele muncitorilor. Aveam să mă lămuresc în scurt timp că lenea şi huzurul erau cele mai uşoare defecte ale liderilor sindicali, şi că lupta sindicală se rezuma de fapt la un continuu măcel între mai multe organizaţii din aceeaşi intreprindere de stat, pentru supremaţia la negocierea Contractului Colectiv de Muncă, tradus în limbaj juridic prin termenul „reprezentativitate”. Interesele muncitorilor, a membrilor de sindicat, erau lăsate pe ultimul loc, dacă cumva nu erau retrogradate undeva în afara sferei de atenţie a liderilor. Sindicatele sunt de fapt un fel de partide, cu singura diferenţă că liderii lor se schimbă ceva mai rar şi că au rămas la putere din 1990 până în ziua de azi. Odată cu desfiinţarea marilor societăţi de stat, liderii sindicali au rămas fără obiectul muncii şi mulţi dintre ei s-au reorientat spre viaţa politică. Cei care au rămas în sistem şi-au tras firme, care mai de care mai profitabile, majoritatea dintre ele căpuşând societăţile, unde activează şi sindicatul – acţionar majoritar. Aşa cum conduc sindicatul după bunul plac, împărţind practic puterea în mâna câtorva ciraci, pompos denumiţi „consiliul sindical”, liderii administrează şi societăţiile comerciale după bunul plac şi în interes absolut personal. Avem exemple elocvente de la firma Petrom Service patronată de Liviu Luca liderul sindicatelor din Petrom până la societatea comercială Sfânta Varvara, cu care Miron Cosma făcea trafic de ţigări, alcool şi carburant pe vremea embargoului cu fosta Iugoslavie sub directa oblăduire a lui Zaher Iskandarani, Ion Iliescu şi Victor Hrebenciuc. Practic nu exista nici un sindicat din minerit lângă care să nu fi fost înfiinţată o societate comercială. Prin intermediul acestor firme, puse la adăpostul organelor de control de către „gura mare„ a sindicatelor se derulau tot felul de afaceri dubioase. De la vânzarea fierului vechi, colectat din societatea comercială, cu acordul conducerii până la aprovizionarea firmei la suprapreţ cu carburant sau alte materiale necesare procesului de producţie, şi prestarea de diverse servicii la preţuri mult peste cele ale pieţei. Liderii de sindicat, de pretutindeni erau obişnuiţi cu şpaga, care primea mai multe forme. Pentru a-şi cumpăra liniştea directorii, lăsau sindicatele să vândă fierul vechi al intreprinderii prin societăţile lor. Nimeni nu ştia ce se întâmplă cu banii obţinuţi. Dar vai de directorul care se opunea unei astfel de practici. În câteva zile împotriva lui se ridicau sindicatele iar şefii de la FPS sau AVAS îl schimbau urgent să scape de presiunea liderilor care urlau ca din gură de şarpe că le sunt încălcate drepturile. Care drept? Dreptul de a fura din averea statului! Deci a nimănui. Şi dacă în minerit, liderii sindicali erau şpăguiţi cu fier vechi şi alte afaceri rentabile de către administraţia dornică de linişte, ce să ne aşteptăm la Vamă, unde valoarea şpăgii aproape că era prevăzută în fişa postului? După ultimele evenimente se pare că în cazul sindicaliştilor corupţia creşte direct proporţional cu „gura”. Cu cât sunt mai vocali, cu atât liderii de sindicat sunt mai corupţi. Rămâne ca ANI să stabilească dacă veniturile obţinute de aceştia sunt sau nu legale, dar e sigur că salariul de 180 de milioane de lei vechi pe lună a liderului BNS Dumitru Costin ar sătura cel puţin 18 familii de membrii simpli ai sindicatului pe care mimează că-i reprezintă.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Eu nu inteleg cine hotaraste salariile liderilor sindicali.
Din surse sigure stiu ca sefa sindicatului invatamant preuniversitar Cluj ia 3000Ron, de 4 ori mai mult ca un profesor incepator.
Sa faca ce? Care e fisa postului?
De cate ori am vazut-o la TV, vorbeste penibil de balbait si prost, fara argumente si fara propozitii clare si convingatoare.
Nu sunt in sindicat din cauza ei, nu-mi poate ea reprezenta interesele!
si au am facut parte din sindicat si citi bani se maninca din cotizatiile de sindicat pe la munte sau mare unde se intilnesc toate sindicatele,si cum pulseaza liderii de sindicat haimanale ca femei serioase pe locuri de munca bune,liderii au salariu stabilit de patron,sau conducere intreprindere daca este de stat si o indemnizatie negociata cu comitetetul de sindicat,basca dreptul de la patron sau intreprindere ca sa fie liniste sa nu faca salariatii greva daca le verificati averile si la acei lideri de sindicat doar de citiva ani o sa aveti o mare surpriza,idiotii astia reprezinta doar buzunarele lor,plus ca in general se incaseaza aceiasi suma de bani si de la salariatii care nu vor sa mai faca oparte din sindicat,motivul cica ii reprezinta la negociera de salariu sau il pulseaza intr-un loc de munca mai bun.
😛 Foarte tare, dom’ne, ilustraţia… iar morala, e de manual!..
da. ff corect. cunosc si eu doi lideri de sindicat ce se potrivesc ca o manusa descrierii de mai sus. doamna de la invatamant ar trebuii sa apere interesele profesorilor dar ea apara interesele majore ale mafiotilor din inspectoratul scolar. daca esti naiv si treci pe la ea sa i ceri ajutorul te sfatuieste sa renunti si sa acccepti ilegalitatile celor cu care convietuieste pe acelasi palier .normal, nu -doar sunt vecini si prieteni.
la fel si liderul de sindicat din scoala participa la sedintele consiliului de administratie dar nu pentru apararea salariatului ci pentru apararea conducerii e tot timpul de acord cu conducerea asa ca acestia pot inchide ochii la faptul ca nu si tine orele ca lipseste ca are si alte preocupari deocheate…
🙂 deci, sa traiasca sindicatul ca mi-a angajat barbatul si/sau unde-i suta, vreau si mia ca imi angajez sotia… fraierii sa traiasca si sa „marce” banul! de ce nu-i schimbati pe acesti asa-zisi sindicalisti?
sau macar scrieti despre ei – dati-i la gazeta si sau blog.
culmea tupeului de borfas sindical:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8312524-vasile-marica-informatii-marius-ungureanu-negociat-presedintele-cer-demisia-lui-traian-basescu.htm
normal, din punctul de vedere al mafiei sindicale este ca atunci cand procurorii negociaza cu un borfas sa-si dea in gat clanul si clanul trimite cate un asasin platit sa–i demisioneze pe toti. in cazul Romaniei, asasinii platiti sunt televiziunile lui Vantu si Voiculescu, plus fituicile la care scriu CT Popescu, Nistorescu si restul vuvuzelelor…
“Corectitudinea politică este o doctrină, cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, şi promovată rapid de mainstream media (mass-media oficiale) lipsite de scrupule, care susţin afirmaţia cum că este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.”
Marica acuza fara sa poata face dovada. Ce treaba are Basescu cu Ungureanu? Daca Ungureanu negocia cu cineva, negocia cu un procuror pentru circumstante atenuante. In plus, daca ala care te acuza e un „puscarias” nu inseamna ca e imposibil sa aiba dreptate. Astfel de manifestari imi intaresc foarte mult convingerea ca Marica are chestii de ascuns. De altfel, asa cum i se prezinta situatia materiala la televizor, pare ca i-ar fi fost imposibil sa dobandeasca atat de multe doar din salariu. Si in general comportamentul omului vinovat este de a discredita pe cel care-l acuza. Dar sa vedem ce zice justitia si apoi sa discutam…
Unii fura, altii tin de sase… Problema lui Marica este Ungureanu, cel care l-a dat in gat, nu Basescu. Dar cum Basescu este problema vesnica a mafiotilor din Romania, au iesit sa se planga de el pe televiziuni.