Băi autoritate!

Există câteva norme de convieţuire pe care poliţiştii se pare că nu le-au înţeles încă de pe vremea în care erau miliţieni: respectul societăţii nu se câştigă cu pumnul, în spatele uniformei nu te poţi ascunde la nesfârşit şi pulanul nu este stilou să-ţi scrii cu el procesele verbale pe spinarea cetăţeanului. De fapt, cea mai importantă „normă de convieţuire” pe care niciodată un miliţian adevărat nu o va înţelege este aceea că nu „Statul” îl hrăneşte dându-i salariu, ci cetăţeanul. Pe cale de consecinţă, el, miliţianul, dacă se vrea poliţist, nu trebuie să apere „Statul” de cetăţeni, ci pe aceştia de răufăcători – printre care se numără cu succes foarte mulţi indivizi care alcătuiesc „Statul”.

Nu ştiu ce-i învaţă pe tinerii agenţi de poliţie în şcolile pe care este de presupus că le parcurg până să fie scoşi pe teren să încerce să devină agenţi de proximitate sau cum s-or mai fi numind ei astăzi. În orice caz, o „normă de convieţuire” sigur nu-i învaţă: respectul. Societatea românească este de presupus că a evoluat, cetăţenii României nu mai au statut de posibil infractor numai pentru că s-au intersectat cu un „organ” al legii îmbrăcat în uniformă pe stradă – aşa cum se întâmpla frecvent pe vremea Miliţiei (înainte de 1989, pentru cititorii care au deschis mai târziu blogul). Sunt convins că mai există foşti sectorişti care-şi aduc aminte cu nostalgie cum impuneau ordinea publică cu şuturi în fundul mucoşilor de prin cartiere, cum la fel de convins sunt că aceştia nu mai au (de) ce preda sau învăţa generaţiilor următoare de agenţi. Drept pentru care nu-mi rămâne decât să mă plâng de atitudinea avută luni, în jurul orei 16.00, de către un „organ” de pază şi protecţie care şi-a găsit să amendeze pentru încălcarea unor norme de trafic rutier o persoană cu handicap ce împingea un căruţ cu suveniruri în intersecţia din faţa Teatrului Naţional. Ce căuta domnul de la „pază şi ordine” să facă meseria celor de la „circulaţie” este o problemă a lor internă, nu m-aş fi sesizat că cineva întocmeşte un proces verbal de contravenţie dacă respecivul nu s-ar fi adresat cu „băi”, cetăţeanului cu handicap (cel mai pregnant fiind acela de vorbire) care se străduia să răspundă coerent la întrebările sale „tăioase”.

Cu tot respectul pentru munca de stradă a agenţilor, acest „băi” este un abuz. De aceea am intervenit, ca orice cetăţean conştient de drepturile pe care le are şi am atras atenţia asupra atitudinii verbale. Eu am vorbit cu „dumneavoastră”, mi s-a răspuns cu „matale” – probabil acest „matale” este maximum de politeţe în relaţia cu cetăţeanul care li se permite agenţilor pe stradă (nu cumva să socializeze cu borfaşii – deşi foarte mulţi o cam fac). Acesta este motivul pentru care am vrut să-l identific pe domnul agent (mai ales că am înţeles că are obligaţia de a purta la vedere un număr de identificare). Numai că domnul agent, ca un elev care-şi smulgea matricola pe vremuri să poată să meargă, anonim, să fumeze o ţigară după bloc în pauza de la şcoală şi să nu-l pârască vreun vecin mai vigilent, nu purta nici un element de identificare – o cifră, un 007 acolo.

Bineînţeles, după ce m-am prezentat şi i-am cerut să se prezinte, a rămas consternat: „în faţa cui să se prezinte”? Adică, el, „organul”, să se legitimeze în faţa „cetăţeanului”… ? Așa că mai am o problemă: de unde ştiu eu, dacă nu am cum să-l identific, că acest agent „băi” nu este unul contrafăcut ieşit la pus pe căpătuială?

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Băi autoritate!

  1. ela zice:

    Pai ,da! Mai e mult pana departe si pana ce organu’ va ajunge un Bobby!

  2. rodica vila zice:

    cu regret o spun pentru ca sunt o feminista convinsa dar – exista ceva mai rau decat un politist- o domnisoara politist, gretos de ingamfata care imi explica ca ea e statul iar eu nu am voie sa exist sau sa vorbesc in fata ei. mi a facut doua procese verbale si mi a aplicat doua amanzi de 1000 si de 100 de lei pe motiv ca cineva (cu care ea vorbea in prezenta mea la telefon si care ii dadea indicatii ce sa ma intrebe) nu vroia sa intru in cojocna fara permisiunea domniei sale
    apropo are cineva ideee unde sa ii fac domnisoarei asteia o reclamatie?
    sau chiar ea e statul de care nu te poti atinge?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.