Chef cu statui urâte

de Ion Mureşan

Monument închinat lui Avram Iancu în viziunea Ghiță Funar. Monument alintat ca: "Stați liniștiți la locurile voastre, în cinci zile se reiau plățile la jocul Caritas".

O antologie de proză scurtă, apărută prin 1995, purta un titlu aproape genial „Chef cu femei urâte”. Grozav titlu pentru populaţia de statui tinere din Transilvania. Vorbesc despre statuile tinere, căci cele bătrâne sunt nişte doamne respectabile şi la locul lor. Punct şi de la capăt.

Istoria noastră post-decembristă a fost caracterizată în fel şi chip de persoane competente din toate domeniile: filozofi, analişti politici, sociologi, economişti, istorici, ziarişti. S-ar zice că nimic nu le-a scăpat. E drept, toţi s-au ferit de idilizare ca de dracu, aşa că prea multe lucruri frumoase despre vremea aceasta nu s-au spus. Totuşi, nimeni nu a observat că cei 20 ani de după revoluţie sunt o perioadă în care a apărut o nouă generaţie de statui. Personalităţi ale istoriei şi culturii, mai vechi sau mai noi, prohibite sub comunism, simboluri detronate ale unor evenimente naţionale şi-au adjudecat dreptul de a urca pe soclu. În graba disperată de a eterniza ceea ce fusese interzis ori ceea ce abia fusese câştigat, se poate citi o undă de nesiguranţă, o stare de mahmureală ca după un chef cu băuturi proaste. Dacă mă gândesc mai bine, cred că între calitatea artistică a statuilor şi calitatea societăţii există o foarte strânsă legătură. În vremuri rele şi urâte nu se pot face statui bune şi frumoase. Iar dacă se fac, ele nu ajung să fie puse în piaţă, pentru că oamenii mahmuri care au ajuns la putere preferă statuile urâte. Sigur, statuile urâte (ca şi femeile), le poţi convoca la orice oră, cu bani puţini şi în stabilimente improvizate. O vreme am crezut că boala chefului cu statui urâte o are doar primarul Clujului. Dar am primit semnale din multe oraşe şi orăşele ardeleneşti că cheful e şi acolo în toi. Să amintesc doar Deva. Să amintesc doar oraşul Sfântu-Gheorghe unde, îmi spunea un jurnalist localnic, s-a ridicat o statuie cu Sfântul Gheorghe omorând balaurul doar cu numele, căci în statuie se vede invers. Exemple sunt cu duiumul. Au apărut atâtea statui urâte, de parcă românii şi ungurii vor să plece din Ardeal şi să-l lase la ruşi.

Monumentul Memorandiștilor, alintat si "Ghilotina"

Monumentul Glorie ostașului român, alintat și "Albă ca Zăpada și cei șapte pitici". Monumentul conține o monstruozitate de perspectivă: dacă "Albă ca Zăpada" și-ar coborî brațele, s-ar scărpina la glezne. Încă o monstruozitate din Epoca Funar.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Postul cititorului și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.