Astăzi, sâmbătă, 5 februarie 2011, zi „mare”. A fost pecetluită Uniunea Social-Liberală (USL). Filmul acesta a mai rulat în 1996, când cu Convenţia Democrată, şi în 2004, când cu Alianţa D.A. Angajamente, discursuri înflăcărate, avânt revoluţionar, mânie proletară, Statul de drept în pericol, statul în fund în pericol, triumful binelui asupra răului, înalte idealuri, viitor luminos, luminiţa de la capătul tunelului, salvarea ţării… mă rog, tot tacâmul aferent momentului.

Eu, unul, am fost de două ori bou şi am crezut în cooperativele politicienilor. A treia oară nu mă mai prind ei pe mine. Oricum am votat, tot prost am ieşit. Experienţele mele electorale îmi amintesc de o întâmplare petrecută în urmă cu câţiva ani.

Într-o seară, acasă la un unchi al meu, la ţară, ne aflam vreo 5 – 6 în jurul mesei, la o vorbă şi-un pahar de pălincă. La un moment dat, în casă intră un vecin, îşi trânteşte clopul pe pat şi se aşează la masă. Nu tu bună-seara, nu tu o vorbă, nimic. Se vedea că era cătrănit tare. No, dacă el n-o zis nimic, n-am zis nici noi. „Bei un pahar de pălincă?”, îl întrebă unchiul meu. „Beu dară”, îi răspunse vecinul ţâfnos. Umple unchiu paharele, dăm noroc, le golim. Le umple, unchiu, la loc, se uită la vecin şi-l întreabă: „D-apoi ce-i cu tine, mă? Ce-ai păţât?” Atât îi trebui omului, care de-abia aştepta să-şi verse năduful: „Măi, oamini, în zua de azi să n-ai încredere în nimeni. Nici în tine. Că ia, io ce-am păţât: Vinem di la bufet şi, cum vinem io, aşe, pă drum, am crezut că mă beşesc. Da’ pă când o fost la capăt, am dat că m-am câcat pe mine”.

Aşa şi eu, de câte ori am votat am crezut că va fi bine, dar a fost rău. Aşa şi cooperativele astea politice, promit una şi fac alta.