de Ştefan Ciocan

De când cu cazul Nicolescu, PSD şi-a tras sediu nou în Argeş. De acolo luptă cu Justiţia română.

Nu apucă Deshu să numere banii şi să-i pună sub ţoalele din dulap că liniştea nopţii fu spartă de sirenele poliţiei. Într-o clipă s-a dezlănţuit vacarmul. Sirene, lătrat de câini şi somaţiile poliţiei: „Deschideţi, poliţia… deschideţi!”. În mintea lui Deshu haosul era şi mai puternic. Drogurile erau bine ascunse, dar dacă caralii veneau cu câini specializaţi? Oare o să-l întrebe de unde are cei 50 de mii de euroi pe care tocmai i-a ascuns în dulap? Cine să-i fi trimis pe gabori tocmai acuma, când a făcut tranzacţia vieţi lui cu fierul vechi cumpărat de la fabrică? O auzi pe Garoafa înjurând printre dinţi în timp ce descuia uşa, şi deodată o mână puternică îl prinse de ceafă iar nasul său borcănat se turti de un sân al cadânei de pe carpeta de deasupra canapelei. Apoi un bocanc îi strivi femurul şi o mână puternică îl trânti la pământ. Ţiganul se vedea deja în spatele gratiilor.

Deshu s-a liniştit brusc, pentru că, pirandele au trecut la contraatac mai eficient decât armele antirachetă americane. Garoafa, Aura, Esmeralda şi Marimar s-au năpustit chirăind şi cu poalele în cap către mascaţii care au invadat camera. Oalele din casă s-au transformat imediat în redutabile arme împotriva poliţiştilor. Chiar şi oliţa copilului, folosită peste noapte, a primit rol de grenadă defensivă. Deshu părea salvat. Categoric pirandele meritau laude pentru acţiunea anti-poliţie. Oamenii legii copleşiţi de fustele ridicate, înjurături, blesteme şi scuipături au bătut în retragere.

Spre dimineaţă după câteva ore de circ filmat minut cu minut de televiziunile de ştiri, mascaţii s-au retras timizi. Ţigăncile cu poalele ridicate au mai strigat câteva înjurături în urma dubelor care plecau. Deshu îşi aprinse o ţigară şi privi din pragul casei la ţigăncile care îşi aranjau fustele deranjate şi din când în când mai strigau câte o înjurătură, aşa, în virtutea inerţiei. „Da’ taceţi odată, fira-ţi a dracu’! Că m-aţi înebunit de cap. Gata! Plecară!” Apoi îşi sună urgent gealaţii să nu cumva să le umble gura şi să-i atenţioneze că gaborii au mirosit ceva. Doar lucrau împreună de mai bine de 15 ani.

Această povestire este o ficţiune, orice asemănare cu Nicolescu, Ponta, Iliescu sau Năstase este binevenită.