De ce nu se dau pensionaţi dinozaurii din învăţământul nostru superior?

de conf. dr. Alexandru Diaconescu, Universitatea B.B. – Cluj Napoca

Evoluție în Cumătrocrație

Victor Lungu are dreptate: dinozaurii de azi sunt şopârlele de la începutul anilor ’70, căci, parafrazându-l pe Marx (sau Engels, nu mai ţin minte exact): „o fantomă bântuie învăţământul nostru universitar: Comunismul!”. Îndrăznesc să adaug prin urmare că plecarea dinozaurilor din universităţi, în urma noii legi a învăţământului, echivalează cu decomunizarea învăţământului nostru superior.

1. Şopârlele, în vremurile bune de după 1968 şi până prin 1974, şopârliţele noastre s-au strecurat în universităţi direct de pe băncile studenţiei şi s-au înscris imediat la doctorat, promovând fără probleme până la gradul de lector. Dar în ultimii ani ai comunismului, când paranoia ceauşistă atinsese paroxismul, au suferit bieţii de ei, fiind „marginalizaţi”. În acelaşi timp generaţiilor următoare li s-au închis mai întâi porţile învăţământului superior şi ale cercetării, iar mai apoi până şi cele ale şcolilor medii din marile oraşe, fiind repartizaţi în mod obligatoriu în fundul Moldovei, dacă erau originari din Banat, sau prin Bărăgan, dacă absolviseră la Iaşi.

2. În 1989 şopârlele noastre s-au transformat în crocodili. Peste noapte s-au văzut direct profesori universitari, unii cu numai o carte scrisă, alţii fără nici una. Totodată au devenit conducători de doctorat şi membri în „tot felul de comitete şi comiţii”. Au patronat după aceea universităţile locale de stat şi pe cele particulare, făcând prin tot felul de târguri de provincie din colegii lor (mai puţin norocoşi pe vremuri) noi profesori universitari. Şi generozitatea lor nu a rămas fără răsplată, căci parlamentul ţării, înţesat de noii profesori universitari, a votat dublarea salariilor propriei tagme, şi numai ale lor! În noul mileniu, cu salariul de bază de peste 1.000 de euro, în timp ce colegii lor, rămaşi conferenţiari sau lectori, câştigau un sfert (sau mai puţin chiar), foştii crocodili s-au metamorfozat în tiranozauri: le-au crescut dinţii şi ghearele, dar şi pofta de mâncare!

3. Tiranozaurii au început să inventeze pe seama finanţelor publice noi secţii şi specialităţi, producând şomeri pe bandă rulantă şi transformând universităţile de stat în „fabrici de diplome fără acoperire”, adevărate falsuri în acte publice, asemenea suratelor lor particulare. Contrar regulilor din restul Europei (unde orice profesor ţine un curs şi două seminarii speciale pe săptămână, în total 6 ore) profesorii univeritari din România şi-au limitat normele la un singur curs de 2 ore pe săptămână (şi ăsta ţinut la nivelul masteratului sau „şcolii doctorale”, altă invenţie năstruşnică, pe care studenţii de obicei nici nu le frecventează). Eliberat astfel de cele mai multe sarcini didactice, trecute pe umerii asistenţilor şi lectorilor, fiecare T-Rex mai putea îndeplini cel puţin o normă de director, tot pe baii publici, adjudecându-şi încă vreo 1.000 de euro de la vreun „institut de cercetare”, sau alt stabiliment, de obicei inventat chiar de el şi unde-şi putea raporta încă o dată aceleaşi cercetări ştiinţifice, făcute în numele propriei universităţi. O sursă suplimentară de coţcării a devenit şi Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, care acorda sume fabuloase pentru echipele de cercetare dirijate de aceleaşi reptile intelectuale, care erau concomitent evaluatori ai respectivului consiliu şi totodată concurau pentru proiectele patronate de ei. Şi ce să vezi? Au gâştigat de fiecare dată! Cu „manevre” de acest fel tiranozaurii îşi asigurau un venit de câteva mii de euro pe lună, lucru remarcat şi de presă în ultima vreme.

4. Dinozaurii. Veniturile trecute şi netrecute în declaraţiile de avere (rămase de altfel secrete) le-au mărit fălcile şi le-au augmentat burţile eroilor noştri, încât metamorfoza în dinozauri a fost inevitabilă. Ajunşi la vârsta legală a pensionării, dinozaurii s-au încăpăţânat să rămână în funcţii, ba că sunt personalităţi ştiiţifice de excepţie, ba că nu-i poate nimeni înlocui (cu alte cuvinte după 30 de ani de carieră didctică nu au lăsat nici măcar un emul în urma lor!), ba că numai ei ar fi capabili să conducă doctorate, „tinerii” de 50 sau 60 de ani fiind încă necopţi! Au ajuns să se alieze cu foştii delatori ai securităţii, numai să-şi păstreze privilegiile necuvenite. Deşi în propriile catedre li s-au respins cu un vot majoritar cererile de rămânere, cu complicitatea conducerii universităţilor, dinozaurii s-au proţăpit în posturi. Au iniţiat petiţii, şi-au asmuţit doctoranzii şi nu s-au dat în lături să-i instige pe studenţi, criticând pe toate căile legea care-i trimitea în pensie la împlinirea frumoasei vârste de 65 de ani.

De ce atâta înverşunare, disperare chiar? De ce nu vor dionzaurii să plece, la o vârstă când alţii sunt demult pensionari? De ce nu acceptă onorabila postură de profesori consultanţi? De ce nu-şi pot purta cu demnitate vârsta, de ce nu se retrag în tihna pensiei pentru a scrie marile opere cu care ne ameninţă? Pentru că, fără funcţii de conducere şi administrative, aşa cum prevede noua lege a învăţământului, marii noştri profesori riscă să se piardă în anonimat. Fiindcă sunt nişte nulităţi ştiinţifice şi culturale! Vorba „conului Leonida faţă cu reacţiunea”: bravos universitate, halal să-ţi fie! (aşa s-ar fi exprimat marele Garibaldi – Gabiraldi).

Nota autorului: dacă vreun „tovarăş” se simte lezat de acest text, sunt gata să susţin chiar şi în justiţie afirmaţiile mele. Sunt gata să exemplific prin fapte concrete toate cele afirmate aici.

Acest articol a fost publicat în Un castravete, dom' Profesor și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la De ce nu se dau pensionaţi dinozaurii din învăţământul nostru superior?

  1. o chestiune fără importanță:
    să înțeleg că la Istorie prăpastia salarială este între prof și conf?
    că în restul țării este între conf și lector 🙂

  2. ErRon zice:

    Benga e slab cu 6 doctoranzi! Pentru profesorul Benga, tot respectul!
    Ionescu de la Pedagogie are cel putin 20, iar binecunoscutul (binecunoscut printre studentii de la respectiva sectie, in rest nu-l cunoaste nici dracu’!) Preda de la Psihopedagogie speciala vreo 10!
    Astia da profesori!
    Erau contestati de studenti inca din anii ’90, dar uite ce bine s-au tinut!

  3. alicia zice:

    Excelent articol! Felicitari !

    Din pacate, desi ne revoltam impotriva lor, nu s-a schimbat nimic. Noi suntem infierati, izolati, in timp ce ei isi vad de treaba. Pana cand aceasta gradina zoologica nu va disparea, impreuna cu clonele lor pe care le-au implantat peste tot si ne sufoca, latra/urla in numele lor, nu avem nicio sansa. Iar aceasta este in mana tuturor: guvern, cadre didactice, studenti. Ma ingrozesc cand aud, spre exemplu, numele noilor dinozauri propusi de tiranozaurii – soparle in comisiile ministerului de acordare a titlurilor stiintifice, doctoratelor, CNCSIS, etc. S-a schimat numai gardul, leoparzii tineri perpetuand specia…Si ce este mai grav, este faptul ca daca inaintasii mai aveau un minimum de cunostinte, acestia sunt lipsiti complet de educatie, neinstruiti, orgoliosi ( stiti cum este: prostul nu este prost destul daca nu este si fudul…), razbunatori, dornici de imbogatire rapida, vanzatori fara scrupule in dorinta lor de a-si atinge scopurile. O jungla!

    • Sare'n Ochi zice:

      cum s-ar zice cu „educatia” pre Eductie calcand… poate, totusi, se va putea aplica legea. si ar mai fi o sansa – dati-ne exemple concrete sa putem sa le facem publice.

    • Observator zice:

      Nu membrii din „comisiile ministerului de acordare a titlurilor stiintifice, doctoratelor” acorda un titlu. Acesta este acordat de Senat (la propunerea unui Consiliu Profesoral), pe baza activitatii personale. Aceste comisii verifica numai legalitatea actelor si unele criterii (care sunt publice, bazate pe ordine de ministru). Daca se incalca aceste criterii (cunoscute), atunci se poate actiona in justitie.

  4. Dan zice:

    Noua lege a invatamantului a desfintat gradul didactic de „preparator”, intrarea in invatamantul superior fiind azi automat pe nivel de asistent universitar. Daca pana acum criteriile de intrare ca asistent se rezumau mai mult sau mai putin la criteriul de a avea finalizata licenta (cu sau fara mastere acolo unde era cazul), noua lege intrata in vigoare impune tanarului aspirant la gradul de asistent, sa fie inscris la doctorat (conditie necesara pana acum doar pentru lector/sef de lucrari). Dupa mine, o conditie ce va tine deoparte eventualii doritori de cariera universitara.

  5. Pingback: DE-AŞ MAI DUCE-O PÂN’LA TOAMNĂ, LELIŢĂ IOANĂ! | Sareinochi's Blog

  6. Pingback: Margaumentele lui Marga ca și ale lui Ion Iliescu: de la “legionari”, la oameni care, dacă-l critică, nu sunt “reprezentativi” (Lasă-i să fiarbă în suc propriu Magnificentule!) | Sareinochi's Blog

  7. Concret Ramirez zice:

    Bravo! Aplauze pentru articol. Vine din partea cuiva de la Universitatea din Bucuresti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.