Cardul de sănătate, un abuz din partea statului?

Material trimis pe mail de către dr. Dan Gheban

Dr. Vasile Astratăstoae, președintele Colegiului Medicilor din România a făcut o serie de afirmații la RFI conform cărora Cardul de sănătate cu cip este o încercare de abuz din partea statului și comportă riscuri pe toate planurile

În rezumat, emisiunea a dezvoltat următoarele idei:

1. Cardul este numai aparent în favoarea asiguraților.

2. Cardul nu ar putea conține acordul prezumat pentru transplant de organe, decât dacă legea va fi schimbată; în actuala formă a Legii și a proiectului, precum și potrivit declarațiilor ministrului Sănătății, acordul este de tip informat.

3. Este periculos să fie puse informațiile medicale personale pe cip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate și la demnitate ale persoanei și poate aduce mari prejudicii. La Consiliul Europei există o imensă presiune din partea angajatorilor și a firmelor de asigurări pentru a deveni licită predictibilitatea ca cineva să se poată îmbolnăvi de o anumită boală sau să evolueze într-un anumit fel, pe baza unui prognostic. Dar o persoana poate să aibă un risc de o anumită boală, pe care să n-o facă. Presiunea financiară pe care o fac marile societăți de asigurare asupra experților de la C.E., îi fac pe unii dintre aceștia să cedeze, în sensul acceptării principiului predictibilității bolii, iar persoana să nu mai poata încheia un contract de asigurare, sau i se dublează ori triplează prima de asigurare.

4. Există riscul discriminării persoanelor pe baza informațiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.

5. Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o anumită persoană, mai ales într-o societate conflictuală ca a noastră.

6. Devenim vulnerabili față de Stat și față de anumite instituții care ne pot marginaliza.

7. Era posibilă crearea unui sistem de carduri de sănătate fără cipuri, care să fie conectat la un sistem informatic național (SIUI) care este, teoretic, protejat și confidențial.

8. Se amintește și despre licitația organizată de MS înainte de a se fi pus capăt dezbaterilor asupra proiectului.

9. Lipsește orice analiză etică a acestei acțiuni.

10. Exista o tendință, din partea Statului, spre autoritarism și paternalism excesiv, în sensul de a căuta a se cunoaște totul despre cetățeni și de a fi dirijați de către cei care “știu mai bine”.

10. Este o încercare de abuz din partea statului și nu există dezbateri publice.

11. Ni se introduce o nouă taxă, fără să fim întrebați, chiar și acelora care plătim asigurările de sănătate.

12. În privința donării de organe: vom intra în circuitul European și vom transfera numărul de organe disponibile spre alte țări. Și dacă ar exista mai mulți donatori de organe, nu vor exista mai multe transplanturi în țara noastră. Asta pentru că fondurile de la noi disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar creșterea numărului de donatori ar depăși limita bugetară.

13. Oare de ce această goană după donatori pentru organe de transplant? De ce nu se alocă fonduri pentru campanii de informare a populației și pentru a face un sistem bine organizat de transplant?

14. Situația din Spania (unde există acordul prezumat soft, din partea familiei), dă naștere la puternice discriminări împotriva imigranților, care nu au familiile alături de ei, acolo. În alte țări (ex.: Anglia) se fac campanii puternice pentru introducerea conismțământului prezumat. Nu există nicio rațiune să se abandoneze consimțământul informat în favoarea celui prezumat. Introducerea acordului prezumat nu crește numărul de organe disponibil (concluzia unui raport din Anglia, făcută de o comisie formată din membri adepți chiar ai consimțământului prezumat).

15. Nu este S.F. ceea ce se spune despre abuzurile care pot sa apară. Trebuie să existe un control etic. Există un comerț ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat ridică această problemă. Medicii sunt și ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, o să vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în psihiatria comunistă. Acolo unde există posibilitate de abuz e bine să ne reținem. Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). În acest moment s-a dovedit că cei care au întreținut spaima au avut contracte cu firmele ce au produs vaccinurile.

16. Cardul de sanatate – cu cip (putea fi și o variantă fără), creează mari dificultăți și poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.

17. Vor exista dificultăți tehnice în operabilitatea sistemului.

PS: Un răspuns din partea unei colege care lucrează ca medic pe meleaguri străine: “Misto, mersi, nu am stiut. f interesant. Mi se pare de-a dreptul aberant sa faca carduri ‘cu cip’ cand in Romania (to the best of my knowledge) NU EXSTA fise medicale electronice, iar daca ele sunt in plan, nu se vor dezvolta peste noapte. Aici intradevar avem carduri de asigurari care au un NUMAR DE IDENTIFICARE (ca un fel de cod numeric personal) nu un cip (si daca au si eu nu stiu, ele nu inmagazineaza toata informatia mea medicala. Informatia mea medicala se afla la spitalul in care m-am internat. Iar daca m-am internat la 3 spitale am informatie la 3 spitale. To the best of my knowledge asigurarile au numai informatia cea mai importanta, ce s-a consumat (banii! care pastile de omeprazol si cate CT-uri abdominale) si diagnosticele – nu au de exemplu – notite de cum am progresat eu in spital si de cate ori am avut febra sau am tusit  -asa numilete progress notes  – sau efectiv imaginile de CT). Intradevar multe asigurari din State te refuza daca ai multiple probleme medicale sau iti cresc plata lunara.).  Numarul de pe cardul de asigurare se introduce intr-un sistem care e protejat (teoretic – mai stii ce leakuri sunt?) si la care nu are acces oricine. Aici se lucreaza deocamdata 50%/50% cu fise medicale electronice si fise de hartie. Se fac presiuni din partea guvernului american sa se treaca la fise medicale total electronice, ceea e creeaza exact aceleasi probleme de ‘control’ care s-au discutat mai jos. Si aici s-au pus acelasi probleme ale angajatorilor (si am avut si intrebari la examen din asta) cu teste genetice care te predispun la o boala dar pe care posibil sa nu o dezvolti. Aici nimeni nu are acces la medical records decat pacientul sau medicul care ofera ingrijire. Iar daca angajatorul intreaba medicul nu raspunde pe motiv de confidentialitate. Daca pacientul vrea sa vorbesca asta e alta problema, nu are decat. Odata cu aparitia fiselor medicale iar se complica problema. Aici sunt o multime de regulations si o groaza de ore de training prin care ma invata ca informatia e strict confidentiala , nu am voie sa vorbesc sau sa scot din spital nimic. Pe urma sunt examene si pe urma sunt asa numitii supraveghetori de retea, care te track down si care verifica daca te uiti in fisele pacientilor pe care nu ii ingrijesti. La fel e valabil pt asistente, secretare, autopsieri, tehnicieni, practic tot personalul medical din spital care au acces la fise. Au fost si sunt in continuare oameni concediati pt ca au deschis fise pe care nu trebuiau sa le deschida…. Nu e asa simplu. Cand am plecat din Romania nu era nimic electronic. Ma indoiesc sa se dezvolve ceva organizat si ca lumea in urmatorii 10 ani, sincer. asta nu se face peste noapte. Oricum interesant… deci vor sa treaca pe asigurari private? sau asta se refera la asigurarea de sanatate de stat? keep me informed please”

Acest articol a fost publicat în Postul cititorului și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cardul de sănătate, un abuz din partea statului?

  1. În Japonia, cardul nu are CIP. Are o valabilitate de 1 an, iar cardul pe anul următor soseşte prin poştă cu 21 de zile înainte de expirarea celui vechi.

    Nu e obligatoriu să-l ai la tine cînde mergi la medic, Poţi umbla şi numai cu o xerocopie în buzunar. E chiar recomandabil ca în locuri nesigure (locuri sălbatice, pustii) să umbli doar cu copia după cardul de sănătate. La urma urmei, pentru identificarea titularului, important e doar numărul de înregistrare. Nu şi alte date.

    • Sare'n Ochi zice:

      banuiesc ca in Japonia nu vrea nimeni sa faca afaceri cu cipuuri pe spinarea contribuabilului. si mai cred ca nu exista spaima ca daca iti dai acordul prezumat ca donor de sanatate sa inceapa sa te vaneze niste vanatori de organe – cum tare cred ca s-ar mai osteni/organiza cativa pe la noi.

      • Da, acolo unde se cere apărarea datelor cu caracter personal, CIP-urile sunt indezirabile. În locul lor, sunt o grămadă de alte elemente de întărire a încrederii (holograme, cerneluri speciale etc.)

        În schimb, legislaţia referitoare la regimul organelor de transplant este rămasă în urmă. Este extrem de restrictivă, motiv pentru care foarte puţine transplanturi se petrec pe teritoriul japonez. Aş afirma, fără să greşesc prea mult, că toate reglementările ce privesc medicina se mişcă foarte încet. Nu mai departe, o lege din era Meiji (1903 +- 3ani), referitoare la internarea definitivă a leproşilor în spaţii dedicate (pe cîteva insule izolate) a fost abrogată abia în 1996, deşi tratamentul eficient s-a inventat prin anii 40 ai secolului trecut. Cum ar veni, ajustarea legii la realitate a durat 50 de ani.

      • Cît despre ipotetice reţele de trafic de organe nu aş fi atît de optimist. Acolo unde oferta e restricţionată, se vor găsi şi profitorii la limita, sau împotriva legii. Nu văd niciun motiv ca Yakuza să nu-şi extindă afacerile şi în domeniul traficului de organe. Iar dacă mafia locală nu ar face-o, mafia chineză sau (nord)coreeană sunt colea.

        • Sare'n Ochi zice:

          🙂 exact aceasta mi-era temerea. omul, daca are posibilitatea, va profita din plin. este cerere pe piata de rinichi? iau cititorul de cipuri si-ncep sa caut – doar sunt cateva miliarde de amarasteni, numai buni de scos rinichii pe piata sa scoata altii bani nuni di afacere. si, vorba aia, daca tot i-am scos rinichii, prezumtivei victime, poate are si alte organe sanatoase numai bune pe mai tarziu. nici nu vreau sa-mi inchipui cum ar arata un astfel de „cadavru” (victima) cand l-ar gasi legistii. ce carte gen horror s-ar putea scrie…

  2. TANO zice:

    interesant. nu inteleg de care ar fii problema majora.in vest se practica aceasta procedura

    • Sare'n Ochi zice:

      doamna cu raspunsul din finalul materialului spune ca nu prea se practica. dar l-am rugat pe cel care mi-a trimis materialul si care este de meserie sa va raspunda. altfel imi dau parerea ca un parerist si nu este cazul.

  3. Dan zice:

    In ciuda faptului ca lucrez in sistem, lucrez ca prestator de servicii medicale si nu ca administrator medical. Poate ei ar putea zice mai mult, dar Dr. Vasile Astratăstoae este un astfel de manager, chiar daca doar in sindicat, si e la curent cu legislatia si manariile care se fac, s-ar face dar nu se pot (momentan) si cum acesta „reforma” ar putea facilita eventuale „afaceri” pe langa cip-ul in sine.
    Cert, accesul la informatie insemna putere pentru unii si dependenta pentru altii, lucru impotriva caruia trebuie nu doar militat dar chiar si luptat. Mai ales intr-o societate eminamente corupta, condusa de mafioti, ca la noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.