România mereu verde (Bombele din livezi)

de Ion Mureşan

Am uneori senzaţia că nu viitorul ne scapă din mână, ci trecutul. Ce altceva să cred, când citesc în ziare ştiri de felul următor: „Peste 3 tone de pulberi neidentificate şi peste 3 000 de litri de substanţe lichide despre care nu se ştie la ce folosesc au fost depistate în judeţul …” (puteți completa cu care județ doriți, situația este aceeași în toată țara, cu precădere în zonele în care s-a „dezvoltat” industria chimică multilateral-dezvoltată). Într-o altă zi am aflat că laptele din vreo zece sate, din ce alt judeţ doriți, a fost aruncat la gunoi din pricină că avea în el mai multe pesticide decât lapte, pentru că nu se ştie cine a fost mai darnic decât se cuvine cu ierbicidarea păşunilor. Nu mult după asta, agenţiile de presă răspândesc vestea că deşeurile de la o uzină chimică au fost dezgropate de nişte rromi întreprinzători şi vândute ţăranilor pe post de remediu universal, bun contra păduchilor, puricilor, râiei, şoarecilor şi gândacilor de Colorado. Periodic, Transilvania are miros de chimicale. Întrebarea vine de la sine: câte prafuri neidentificate, câţi litri de lichide despre care nu se ştie la ce folosesc mai zac prin depozite mai mult sau mai puţin părăsite, mai mult sau mai puţin păzite.

Au trecut ani și ani din tranziţia cea lungă şi încă nu am reuşit să parcurgem toate capitolele din testamentul sinistrei chimiste. Nu cred, totuşi, că se mai pot accepta scuzele pe post de explicaţie. Să fii şef de fermă, inginer agronom, tehnician, ori ce naiba vei fi fiind, să ai cheile de la toate depozitele de pe cuprinsul unei ferme, fie ea şi un fost CAP sau IAS, şi să nu ştii ce ai în sacii şi în butoaiele din depozit şi la ce se foloseşte ceea ce ai în gestiune, o astfel de situaţie te descalifică definitiv, te plasează în acea categorie de oameni delăsători şi iresponsabili despre care ardeleanul zice că „nu ştiu câte prune au în traistă”. Mai există însă o variantă şi mai rea. Ne putem imagina că tot felul de substanţe suspecte umblă de colo-colo prin ţară şi nimeni nu are curiozitatea să le ceară legitimaţia de călătorie. Căci, de vreme ce „nu se ştie la ce folosesc”, înseamnă că nu sunt trecute în nici un act, în nici un inventar, nici măcar în scriptele contabile. Nu li se ştie nici valoarea, nici de unde vin, nici cine şi de ce le-a cumpărat, nici cu cât. Ne putem oricând trezi că îi vine unui magazioner ideea să scape de ele şi, cu gândul că butoaiele ar fi numai bune să fie folosite pentru fermentatul prunelor de ţuică, le goleşte în vreun râu, de nu mai scapă cu viaţă nici vaca, nici oaia, nici omul, nici peştişorul de aur.

Am văzut de multe ori, din fuga maşinii, prin vii, prin livezi, prin curţi de ferme pomicole, tot felul de mici înjghebări cu lacăt pe uşă. Mi s-a părut, mereu, că aşa cum se ivesc ele printre coroanele pomilor, pe coastele dealurilor, au farmec, că adăpostesc nu doar unelte, ci şi mărunte şi inofensive taine. Nu mai sunt sigur de asta. Acum nu exclud posibilitatea ca în ele să stea uitată, de pe vremea unor vechi războaie cu dăunătorii, bomba din livadă.

Acest articol a fost publicat în Brazdă-ngustă și adâncă și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la România mereu verde (Bombele din livezi)

  1. Domnul Goe zice:

    Ceea ce spui este foarte adevarat.Dar una din marile probleme este nepasarea, lacomia si perseverenta in ignoranta a romanilor.Asta inafara de lipsa de implicare a autoritatilor sau criminala lor inchidere de ochi.
    Am vazut cum lumea a inceput sa se fereasca de produsele agricole din import pe motivul ca sunt pline de chimicale sau iradiate.Dar acestea provin din ferme mari unde toate sunt controlate si mentinuta la limite indicate.
    In schimb taranii nostri ingrasa pamanturile cu orice il sfatuieste vreun vecin intelept si dubleaza cantitatile ca sa aiba productie mai mare decat a inteleptului vecin. Am vazut acum catava ani cum langa un sat s-a rasturnat un TIR din care s-a scurs un praf alb.Sfatul batranilor a hotarat ca este azotat si s-au grabit sa incarce saci sa-i duca pe camp, asta dupa ce l-au ajutat pe soferul nenorocit aruncandu-l intr-un sant din apropiere.S-a dovedit ca era ceva pentru dezghetatul soselelor.Cei care au avut norocul sa manance produsele scoase de pe acele terenuri probabil ca nu vor mai ingheta niciodata.
    La fel am auzit cum unii invatati ii sfatuiau pe altii necunoscatori sa bage in laptele care urma sa fie predat la laptarie ulei de motor pt a creste procentul de grasime.Evident cine va consuma acel lapte nu va mai avea probleme cu lubrefierea.
    Pe de alta parte catava litri din lapte din acesta imbunatatit strica cate o vana de 15000 litri pregatit pt procesare,paguba care trebuie recuperata prin crestere de pret.
    Si iata cum mancam prost si scump numai datorita lacomiei si ignorantei catorva oameni de bine, care apoi tipa ca nu au cu ce sa-si plateasca consumul

  2. Domnul Goe zice:

    Hai sa va povestesc despre ignoranta si nepasare si cum se transmite cu buna stiinta generatiilor viitoare:
    De cativa ani mergem iarna la schi in Austria.Toti dar mai ales ccopiii sunt mirati si admira perseverenta si exactitatea nemtilor.Printre multe altele au fost impresionati de modul austriecilor de a aduna gunoiulȘ menajer la menajer, sticla la sticla , cartonul, aluminiul la fel.
    La scoala la copii, initiativa laudabila, au inceput sa selecteze gunoiul avand in clasa recipienti diferiti.Afara containere diferit colorate in care femeile de serviciu duc gunoiul din clase.Pana aici totul bine si dadator de sperante.Asta pana au venit gunoierii si au desertat toate cele 4 containere in aceeasi masina de gunoi.Vazand acestea femeile de serviciu au inceput sa adune gunoiul separat de copii in acelasi sac iar copii la randul lor arunca de-a valma gunoiul in cei 4 recipienti diferit colorati din clase.Rezultatul:Copii au inteles ca orice efort facut in plus este zadarnic iar fizic din toata initiativa s-au ales cu 4 gunoaie in loc de unul.
    Am sa scriu episodul urmator despre nepasare tot din experientele mele cu copii la scoala.

  3. Domnul Goe zice:

    Pot veni cu masini colorate diferit numai dupa cum se stie alcoolul dizolva culorile sau macar le amesteca. De aceea majoritatea gunoierilor sunt discromati.Necazul nu ar fii nici macar asta.Necazul ete ca cei care conduc educatia si destinele copiilor sunt aproape toti gunoieri.

    • Sare'n Ochi zice:

      in mod cert, „educatorii” nostri sunt niste gozeri in marea lor majoritate. unul nu mai pune suflet sa desparta „pe culori” aptitudinile copiilor, sa descopere talente, sa le promoveze. prefera sa behaie dupa bani si si-au facut „norma” din mersul la scarbici.

      • cei care lucrează cu copii sunt muritori de foame, bineînțeles că vor bani.
        și, ce-i mai important, bineînțeles că în aceste condiții nu pot fi performeri foarte buni.

      • nu e vorba de răzbunare.
        nimic nu se poate face bine fără motivație.
        în special meseriile precum cea de dascăl.

      • chemarea nu ține pe termen lung.

        există o ierarhie a nevoilor, care nu ține de personalitatea individului.
        și aceste nevoie trebuie satisfăcute de jos în sus, altfel e ca și cum ai construi un etaj fără să le fi construit pe cele de sub el.
        la un moment dat, individul simte doar o nevoie – cele superioare ei nu se pot manifesta, și tot ce face acel individ este pentru a-și satisface acea nevoie.

        în cazul profesorilor:
        veniturile de mizerie nu le permit să-și satisfacă nevoia de siguranță (nivelul 2), ba de multe ori nici măcar nevoile fiziologice (nivelul 1).
        iar chemarea nu este altceva decât o unealtă pe care omul o poate folosi.
        și aici e baiul: o poate folosi pentru a-și satisface nevoile superioare, în primul rând de stimă.
        cât timp profesorul nu și-a satisfăcut nevoile inferioare, cele superioare nu se manifestă, deci profesorul nu folosește chemarea.

        tot ce poate face un profesor plătit mizerabil este să-și înceapă activitatea didactică prin folosirea chemării.
        dar în scurt timp este obligat să renunțe la ea.
        obligat de către administrația statului.

        • Sare'n Ochi zice:

          inseamna ca si-au sustinut degeaba liderii sindicali pe bani multi si chiar pe functii in Parlament. inseamna ca au fost o turma de care s-a stiut sa se profite si nu au stiut sa-si clameze drepturile (nevoile, necesitatile). inseamna ca-si merita soarta si, de fapt, sunt constienti si se razbuna pe cei pe care-i au la indemana. ieri, de exemplu, feciorul meu cel mic (clasa a VII-a) a primit o lectie. doi colegi au tulburat linistea clasei, clasa a fost pedepsita in corpore cu nota 4 la limba romana. media lui a scazut de la 9 la 8. scandalul iscat a dus la urmatorul aspect: jumatatea de clasa careia profesoara a apucat sa-i incheie media si s-o treaca in catastif cu tot cu nota 4 (inclusiv piciul meu) a ramas cu media facuta tandari (care medie, in sistemul de evaluare actual chiar conteaza), restul, au scapat. deci: unde este corectitudinea masurii aplicate? pentru a avea o viziune mai profunda asupra fenomenului – feciorul meu cel mare, azi student in anul III la Automatizari-Calculatoare a cazut la treapta I la liceul la care dorea sa fie la o medie egala ca puncte in fata uneia venite din Cocomarla de Deal dar care avea la materia Limba Romana cu 0,01 mai mult decat el. da-mi voie sa ma indignez in fata sistemului in ambele variante descrise (chiar daca sunt extrem de subiectiv). toana unei vite incaltate (ovarele, menopauza, cearta cu sotul/amantul/plozii samd) i-au pus copilului meu o stampila in minus pentru viitor. deci? unde este chemarea? 🙂

      • e prea mult de scris acum 🙂

        dar spun ceva ce spun adesea, cu riscul să fiu perceput ca pisălog:
        vina pentru abuzurile de putere este a celor fără putere.
        dacă judecăm un caz ca atare, ca un caz, atunci vina e individuală, a celui care abuzează de putere.
        dar dacă vedem pădurea, nu fiecare copac, e diferit.
        atunci când abuzul de putere este o practică generală, vina (culturală, de data asta, nu juridică) este a celor care permit abuzurile făcute asupra lor, pentru că consideră normală distribuția inegală a puterii în societate – cu alte cuvinte, pentru ei un manager nu are o funcție tehnică, de gestionare a unei activități, ci este un rang social înalt, care dă drepturi sporite (aduce privilegii).
        și să fie foarte clar: mă refer la întreaga societate, nu la un grup anume care, cu o anumită ocazie, permite un abuz – și în cazurile anume, întreaga societate este cea vinovată.

        ceea ce a făcut acea profesoară este, indiscutabil, o crimă.
        dar… oare ce atitudini și ce comportament (nu opinii!) are lumea față de acest comportament?
        în primul rând, profesoara a făcut așa pentru că, pur și simplu, așa a văzut ea că este normal în România.
        este vina ei, în sens tehnic, dar să nu uităm și de vina culturală, a societății românești.
        în al doilea rând, care au fost reacțiile celor vizați, într-un fel sau altul, de acest eveniment?
        cum au protestat părinții? greșesc dacă presupun că s-au arătat foarte revoltați între ei, dar apoi au convenit (sau vor conveni) să mărească valoarea cadoului dat profesoarei?
        dacă da, n-au făcut decât să-i întărească comportamentul (au folosit un positive incentive).

        și mai vreau să fiu o dată pisălog 🙂
        de obicei spun asta despre politicieni/demnitari, dar e valabil pentru orice grup socio-profesional:
        profesorii nici nu sunt aleși pe criterii de nașpeală, nici nu urmează un program de nașpizare.
        dacă ei sunt nașpa într-un sens, este pentru că societatea românească e nașpa legat de acel lucru.
        profesorii din România fac abuzuri pentru că așa consideră românul în sinea lui, că e normal ca cine poate să facă abuzuri.

  4. NewerMore zice:

    Sunt de acord cu ideile expuse in discutia dintre #dura Lex si @Sare’n ochi. La fel cu ce-a impartasit cu noi unul dintre cei doi @Domnul Goe. Ce vreu sa adaug ete faptul ca lucruile merg prost la noi deorece nu exista nici un respect fata de ceea ce nu ne aprtine. Pornind de la spatiul public si de l un simplu muc de tigara, sau flegma, la legere, azvrlite pe jos, ca-i bun comun, pana la ideile altora sau copiii altora. Cand nu respecti nimic din ceea ce nu are de a face cu tine, „sa mora si capra vecinului”, este clar ca nu dai doi bani pe cei din jurul tau si nu reactionezi decat daca ei un sut in fund, un pumn in gura, o amenda usturatoare, un control de la DNA samd. Prea mult egoism in specia asta umana – prea multa concurenta si nici un strop din ceea ce s-ar numi compasiune – cuvant tradus din ce se presupune c-ar fi zis un om acum 2000 de ani: „iubeste-ti aproapele”. Care o fi fiind acesta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.