Multe ouă în aceeași Alianță – o rețetă de-a Măscăriciului Vălătuc

Voi sunteti din neamul nostru? Prajitura de carpaci! / I-e rusine gospodinei sa va zica cozonaci! (Cozonacii, De Re Culinaria, 1977, p35)

Mă număr printre cei care mai cred în cuvântul scris. De exemplu, am citit din reţetarul „Măscăriciului Vălătuc” (l-am numit aici pe „Păstorel” Teodoreanu), mare gurmand şi rafinat descrietor de fineţuri culinare, cum că un cozonac adevărat, ca la mama lui acasă, se face dacă pui 60 de ouă (!) la un kilogram de făină. Cred că vroia să spună dacă reuşeşti să introduci 60 de ouă într-un kilogram de făină… Căci, gurmand la rândul meu, încercând să fac un astfel de cozonac, am constatat, de pe la oul 30, că-ţi trebuie degete hidraulice pentru a duce la bun sfârşit operaţiunea. Cu puţină încăpăţânare şi dorinţă de a corela cuvântul scris cu realitatea din teren, am obligat să intre în amestec încă 10 ouă, după care am aruncat papul la gunoi, cu tot cu oala şi linguroiul de lemn pe care nu am putut să le mai recuperez din încleştarea „făinouătoare”. Vecinii mi-au mulţumit de-abia după ce animăluţele lor de casă, trimise să-şi câştige existenţa prin jurul blocului, au rămas cu fălcile încleştate pe amestec.

Ce-oi fi vrut să spun cu asta? Că poate există reţete imposibil de aplicat. Mă rog, vom vedea după ziua de azi dac-au să reușească să se introducă-n Alianța PSDNLPC toate ouăle cu care gândesc liderii de la vedere și din umbră ai celor trei partide zise de Opoziție. Și dacă amestecul rezultat va fi comestibil.

Și pentru că-mi tot recomandă un iubitor de jumări politice să dau rețete în loc să scriu în contra despre iubiții lui conducători (el le zice Opoziție – eu mă tăvălesc de râs: mai degrabă o poziție pe zi), mă conformez și dau celebra Rețetă a cozonacilor:

Material: 150 ouă, 3-4 (maximum) kg făină extra (recomand Herdan), 1 pahar mare (de apă) cu rom alb, 1 baton vanilie, 1 litru lapte, jumătate de pachet drojdie (recomand Bragadiru), 3-4 lingurițe rase cu sare, 3-4 păhăruțe de vin cu unt topit și cald, 1 păhăruț untdelemn fin (recomand Nègre), zahăr tos circa 1,200 kg.

Explicație: Când aplici această rețetă, nu poți spune : am să fac trei sau cinci kilograme de cozonaci, ci am să „întrebuințez atâtea ouă”. Ouăle nu sunt toate la fel și făina nu-i toată deopotrivă de uscată. Cu cât e mai uscată, cu atât înghite mai mult lichid (cetește: ouă și rom).

Observație: Pentru fabricarea cozonacilor trebuie socotite 12 (douăsprezece) ore. De aceea, e bine să fie pregătite toate de cu seară și să te apuci de treabă cu noaptea în cap.

Tehnica: Se strică de cu seară ouăle, punând gălbenușurile deoparte. Albușurile le pui unde vrai, căci ori pui prea puțin (ca o linguriță de omăt), ori deloc — cam totuna e.
În gălbenușuri pui sarea, mesteci, pui la rece și te culci. A doua zi. Într-un vas foarte curat, pui doi pumni de făina (circa 500 gr) pe care o opărești cu lapte clocotit. Se mestecă cu o lopată anume, de lemn (sau cu un linguroi) și se bate strașnic până se face ca o pomadă, fără nici un gogoloș. Când s-a răcorit (să poți suferi degetul cel mic), adaugi drojdia, pregătită astfel: fărămițată într-o farfurie adâncă și frecată cu două-trei linguri zahăr, până se face ca o cafea cu lapte. Mesteci bine drojdia cu pomada, acoperi cu un servet și pui la loc călduț (nu fierbinte), ca să crească. În timp ce crește plămădeala (așa se cheamă amestecul de mai sus), strecori prin sită gălbenușurile în covată (albie de lemn, foarte curată, uscată și călduță), clătești cu doua-trei linguri de apă călduță vasul în care au stat și torni totul în albie. Dacă vrai, pui și o ceașcă de albuș spumă, dacă nu, nu pui. Bați gălbinușurile cu strășnicie, adaugi romul și bați, și bați, bați mereu și te bucuri că miroase bine; adaugi apoi vanilia tăiată mărunt și bați înainte până ce plămădeala a crescut frumos. Când e gata plămădeala, o răstorni pre ea în albie și mesteci până se face una cu gălbenușurile. Pe urmă, începi a pune făina, câte puțin, și o tot mestecă și bate cu lopata, până ce nu mai poți. Atunci, frămânți cu pumnii închiși, până ce obții un aluat potrivit de moale. Când crezi că nu mai încape făină, cântărești câtă a rămas, ca să știi câtă ai întrebuințat și pui zahărul și untul după proporția: 300 gr zahăr la kilogramul de făină și un pahar de unt, plus unul, așa, pe deasupra. După ce a intrat făina, frămânți înainte, punând zahărul, puțin câte puțin, până ce-l pui tot. După ce ai isprăvit zahărul, pui untul (câte un paharut) și untdelemnul, întorcând aluatul mereu în aceeași parte (ca să iasă felii). Frământatul durează două ceasuri. Pui la crescut la loc călduț, nu fierbinte, acoperit bine, ca să nu se răcească, și lași două-trei ore, până ce a crescut frumos. Ajuns aici, pui în formele unse perfect cu unt sleit (o treime din formă), și iarăși acoperit, la loc călduț, aproximativ o oră. Cât timp cresc în forme, se pregătește cuptorul (detaliu foarte important). Când e gata și cuptorul, ungi cozonacii cu ou bătut și presori cu migdale tăiate sau zahăr granulat și, cu “Doamne-ajută”, pui la cuptor, unde stau o oră, o oră și un sfert, cel mult. La cuptor trebuie om priceput, ca sa-l cerce, cu făină de papușoi (porumb), să nu puie cozonacii prea deși, să-i acopere la nevoie ca să nu se pilească, să le puie “zăgneața” etc.
La scosul din cuptor, alt meremet. Scoți cozonacul, îl scuturi puțintel cu urechea aplecată, sa-l auzi dacă joacă. Îl culci apoi cu formă cu tot pe-o coastă, sprijinit de-un lemn. După două-trei minute îl mai scuturi și-l răstorni încetișor, cu binișorul, pe ceva moale și-l legini cătinel și cu mare băgare de seamă, ca să nu se cumva turtească și încruzească! Abia un ceas după ce i-ai scos din cuptor îi duci în casă și, după două-trei, când sunt bine răciți, îi transporți în cămară. Ca să-i păstrezi bine și multă vreme proaspeți, îi învelești (pe fiecare în parte, se înțelege) în hârtie impermeabilă și în șervet gros. Cozonacul făcut după această rețetă trebuie să nu se usuce trei și chiar patru săptămâni.

P.S.: Rețeta de mai sus n-am luat-o nici din cărți, nici n-am inventat-o. O transmit întocmai cum mi-a fost comunicată din casa părintească, unde e aplicată de când țin minte E o veche rețetă rusească, cunoscută de la bunica mea maternă, care, la rându-i, a primit-o așa de la bătrâni. S-a menținut până în prezent, numai prin tradiție orală și mai ales prin practică.

Cozonacii lui Păstorel

Păstorel, la cozonaci,
A propus cincizeci de ouă.
De-aici protestări, chemări
La răspundere. Dar oare
N-ați văzut că e eroare?
Era vorba de… jumări.
O gospodina

Replici
I
Eroarea, doamna mea, nu-i nouă,
Dar când apuci pe-așa cărări
Și faci din cozonac jumări,
Faci și jumări fără de ouă.

II
Nu-i, doamnă, nimenea de vină,
Însa nu am ce să vă fac :
Dacă nu știi ce-i cozonac,
De ce semnezi: o gospodină?

III
Dar recunosc, de bună samă,
Cum nu-s un gastronom de paie,
O gospodină-n epigramă
Și-o scriitoare la tigaie.

IV
Deci, doamnă, nu cedez un ou
Oricât ați fi de alarmată
Și vi se pare lucrul nou:
Rețeta mea-i adevărată.

Păstorel

(Adevărul literar și artistic, an XII, nr. 649, 14 mai 1933)

Reclame
Acest articol a fost publicat în Băga-mi-aș votul! și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Multe ouă în aceeași Alianță – o rețetă de-a Măscăriciului Vălătuc

  1. NeverMore zice:

    Deocamdata n-a incaput nici macar un ou in aceasta coca puturoasa numita „alianta”. Cica n-au apucat sa ajunga la „Cremenal” decat dupa inchiderea orelor de program… O coca fasaita, deocamdata. Cred ca „li s-au inclestat dintii in pap” 🙂

  2. Francesco zice:

    Coca rau mirositoare este laudata doar pe Realitatea-Antene, dar nu prea sporeste, nu creste! 🙂

  3. Domnul Goe zice:

    Daca tot ii reteta ruseasca spune-mi si mie cand se scoate cuiul?Inainte sau dupa ce spargi ouale?Intrebarea-i retorica pt ca indiferent cand scoti cuiul amestecul e tot exploziv.
    Mai tii minte Melrose Place?Acolo s-au facut toate combinarile de n luate cate k posibile.Mie imi pare ca numai asta a mai ramas.Dupa ce se consuma si asta ramane doar invierea lui Ceausescu si combinarea lui cu Bla bla bla (A spus ca-i pare rau)- stii tu cine.

    • Sare'n Ochi zice:

      🙂 nu ai citit atent reteta. acolo scrie clar: ouale se strica de cu seara, apoi te culci. este drept ca uale erau gata stricate si cine le-a spart sa le amestece s-a culcat pe-o ureche… deci eu cred c-au scos cuiul prea repede si-n loc de-o grenada au obtinut o mamaliga.

  4. Domnul Goe zice:

    Un fost coleg cu care am lucrat si care era navetist mi-a povestit ca un vecin ii fura mereu lemne de foc.Plictisit intr-o zi a gaurit un lemn,l-a umplut cu praf de pusca si l-a pus deasupra gramezii de lemne care era langa gardul vecinului.A doua zi vecinul a venit sa-i povesteasca cum i-a explodat mamaliga pe care i-a pregatit-o nevasta-sa.
    Nu stiu daca povestea este adevarata,dar reteta de a face mamaliga expandata este buna.

  5. Pingback: Să zicem că ești un idiot. Și să zicem că ești membru al Parlamentului. Dar asta înseamnă deja că mă repet. (Mark Twain) | Sareinochi's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.