O lungă, lungă pauză de masă

de Ion Mureşan

Poetul Ion Mureșan dând o "Geantă search" în veșnicele sale arhive.

Duminică este acea zi din săptămână în care România intră în Occident. Acesta ar fi răspunsul meu, dacă aş fi întrebat de ce îmi place să mă plimb duminica prin oraş. Străzile sunt aproape pustii, nu mai trebuie să stai la coadă ca să treci printre maşinile parcate pe trotuare. De la un capăt de stradă poţi să saluţi o cunoştinţă aflată la celălalt capăt. O anumită animaţie se iscă doar dimineaţa când oamenii merg la biserică şi spre amiază când se întorc agale, grupuri, grupuri, comentând pe marginea predicii ascultate.

În restul zilelor săptămânii, oraşul românesc aparţine Orientului. Fiecare centru urban pare un Istambul, cel puţin dacă îi dăm crezare lui Panait Istrati când zice că în oraşele orientale viaţa se desfăşoară în întregime în stradă: în stradă se mănâncă, în stradă se munceşte, în stradă se iubeşte, în stradă se fac afaceri, în stradă se doarme. Oamenii intră şi ies din magazine, se bulucesc în jurul valutiştilor, opresc scurt în faţa tonetelor de tot felul şi pornesc iute ca urmăriţi de viespi dispar în forfota cârciumilor, vin de la piaţă şi merg la piaţă… Atenţia şi energia ţi le cheltuieşti în complicate manevre prin care eviţi să te ciocneşti de ceilalţi. Am ocolit o vreme străzile centrale sperând că voi găsi trasee mai puţin active, dar fiecare străduţă este un mic furnicar. Am schimbat programarea orelor de aventuri urbane, dar tot fără folos. Strada românească e o instituţie fără orar.

Mi-am amintit de străzile din Manhattan, cartierul central al New Yorkului, de străzile oraşelor elveţiene ori franceze. Peisajul străzii este pe dos decât la noi: zilele de lucru dau impresia de zile de odihnă, iar zilele de odihnă aduc a zile de lucru. Cel puţin aşa se vede din stradă. Oraşul occidental cunoaşte o anume agitaţie, în fiecare zi, în timpul pauzei de masă. În jurul amiezii, bărbaţi cu hainele pe umeri şi femei gureşe se reped spre restaurante şi pensiuni, nici nu ştii de unde apar, iar după o oră, la fel de gălăgioşi se retrag lăsând strada sub stăpânirea duminicii.

În oraşele noastre pare a fi o permanentă „pauză de masă”. E greu să-ţi dai seama când se întrerupe lunga „pauză de masă”, dacă se întrerupe, pentru scurte „pauze de muncă”.

(Ion Mureșan s-a născut la 9 ianuarie 1955, în localitatea Vultureni din judeţul Cluj. Lumea-l știe drept poet şi publicist român contemporan. Eu, asupritorul lui, mă mândresc să-l am contemporan drept prieten. Azi fiind 9 ianuarie 2011, „La mulți ani, Poețimea Ta, și pune mâna de scrie”! Doamne ajută!)

Acest articol a fost publicat în Despre mine și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la O lungă, lungă pauză de masă

  1. Dan zice:

    La Multi Ani!

    Spor la scris si blogu-leala
    Inspre-a romanului trezeala
    Trezitu-s-ar odata din a spiritului odihneala
    Inspre-a politrucilor beleala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.