„Nică s-o inervat și-o sărit gardul şi-o scris Amintiri din copilărie”

Un copil de gimnaziu dintr-o școală din Maramureș (putea fi din oricare școală din România zilelor noastre, rezultatul ar fi fost același), pus să facă o compunere liberă despre opera scrisă a lui Ion Creangă, a ajuns la concluzia că poveștile “Amintirilor” au fost scrise „într-o zi în care Nică s-o dus la scăldat şi când a ieşit din apă s-o trezit că i s-o furat hainele şi s-o inervat şi o sărit gardul şi o scris Amintiri din copilărie. Descrierea unui „Peisaj de iarnă”, în viziunea unui alt produs al actualei școli românești arată cam așa: „Eu şi Ionuţ am mărs la Şuior în excursie. Zăpada se aşternuse ca o burtă. Undeva la mijloc se vede un vârf de brad ca un buric. Într-o margine de tufă de stini (spini – n.m.), ca nişte mâini, se afla o ptitoaie (ciupercă – n.m.) mare”. Iar dacă este s-o luăm pe “parleivufranse”, descrierea unei excursii în Franța devine demnă de Mister Bean (celebru caracter comic jucat de un celebru actor englez): „Tren TGV est grand et aglomerat. Pe a deux vagon, ils ori pierdut. Quant ils dat jos din tren, au ajuns dans le Paris, ce non dans le Franţa. Atunci am zis au revoir enfants”. (Da, știu că vă cam umflă râsul – pe mine mă umflă plânsul…) Deci, bănuiesc că ați ajuns și dumneavoastră, stimați cititori, la aceeași concluzie: o parte dintre copiii care fac „școală” în România sunt, practic, analfabeți la modul irecuperabil. Școala românească produce școlari cu imaginație de nivelul “Vacanța Mare” și cam atât. Imaginația acestora provoacă adevărate cascade de râs. Totuși, imaginarul acestor copii are o bază solidă: modul în care li se predă materia. Și, mai ales, de către cine. Plătim armate de profesori pentru materii inutile și, se pare (după rezultate), niște imbecili, pentru acelea utile.

Pentru o mai bună documentare, vă rog să citiți și:

Mama lor de educație,

Liga lui Mitică la Institutul de arheologie și istoria artei Cluj-Napoca,

Un posibil motto al Academiei române:”inveșteste doar în oamenii tăi”

Mediocritatea întreținută în sistem față cu reforma Educației

Liga lui Mitică lovește și la UBB

Despre stăpânii universităților și România “la negru”

Acest articol a fost publicat în Un castravete, dom' Profesor și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la „Nică s-o inervat și-o sărit gardul şi-o scris Amintiri din copilărie”

  1. victor zice:

    Ideea e ca si prin scolile ruralului de odinioara situatia era aceeasi. Chestiunea nu tine de calitatea corpului profesoral, nici de materialul genetic aflat la varsta aia frumoasa a buretelui uscat, care asteapta sa fie imbibat de cunostinte. Tine de o problema de sistem – educational – care este generala. Metodele si modelele educationale sunt in criza oriunde aiurea, nu doar la noi. Este nevoie de o alta abordare a sistemului educativ, fapt resimtit in unele locuri si gestionat de metode noi. Dar la noi invatamantul este intr-o vesnica si neclintita reforma. Mai trebuie tinut cont si de chestia aia importanta numita mediu familial sau apropiat, care este la randul sau in criza.
    Pe de alta parte, mie personal mi-au placut compunerile copiilor. Sincer, fata de ceea ce am citit eu prin extemporalele si tezele pe care le corectam acum vreo 20 de ani sunt geniale… Asa incat…

    • Sare'n Ochi zice:

      N-aţi auzit nicicând un profesor lăudându-se astfel: „I-am trântit un 2 şi l-am poftit afară! E un dobitoc care îmi deranjează tot timpul ora? !!. Şi ce reacţie aţi avut? L-aţi apreciat pe profesor pentru bunul său discernământ şi tactica lui pedagogică. Da, v-a trecut vreodată prin minte ce efect are asupra copilului acest comportament? Fiind încetul cu încetul marginalizat, exclus, el va acţiona prin comportamente negative, evident, pentru a atrage atenţia. Îşi va spune: „De ce să mai încerc să fac ceva când tot timpul mi se spune să tac, să trec în ultima bancă sau sunt poftit afară şi pus absent nemotivat?”. Se va „îndobitoci” acest copil, va căuta tovărăşiile necorespunzătoare, va relaţiona pozitiv, greu, cu cei din jur. Acest copil nu cunoaşte semnificaţia cuvântului încredere, iar stima de sine este un concept fictiv pentru el. Nici măcar nu poate să-l descopere, dar să-l simtă? Aici intervine reforma, care, prin mijloacele noi propuse, prin noi modalităţi de muncă efectivă la clasă, caută să înlăture această îndobitocire.
      Societatea românească a evoluat. Toţi, mai ales tinerii, au acces la mult mai multă informaţie, dar nu pentru toate aspectele sunt pregătiţi. Îi învăţăm să citească, să suie, să afle limitele funcţiilor în analiza matematică, să fie capabili să descopere, să identifice, să gândească o paralelă între „Luceafărul” şi „Riga Crypto şi lapona Enigel”, dar îi învăţăm suficient să se exprime? Îi învăţăm cumm să trăiască viaţa adevărată? Acea viaţă în care vor trebui să se confrunte cu violenţa, cu drogurile, cu greutăţile cotidiene? Îi pregătim oare suficient să dea piept cu oamenii? Copiii noştri nu comunică, nu gândesc suficient, nu ştiu să-şi exprime corect dorinţele, intenţiile. Nu ştiu să-şi realizeze visele. Nu ştiu să-şi propună un ţel şi să-l atingă. N-ar fi mai bine, totuşi, să ne centrăm atenţia şi asupra acestor lucruri? N-ar fi indicat să învăţăm în primul rând noi, părinţii și dascălii în acelaşi timp, să spunem Da şi Nu în faţa lor fără să-i demoralizăm, fără să le creem frustrare şi crize de personalitate?

  2. NeverMore zice:

    Eh, cam toate relele in tara le-a facut inaintasii: recte PCR, FSN, FDSN, PDSR, PSD. Cei care i-au urmat, PNTCD, PNL, PD, PDL samd doar le-au copiat si poate le-au si „imbunatatit” pe aceste rele. De cand nu mai este la ciolan PSD, stam tot intr-un blocaj legislativ, economic si constitutional. Ca nu ies lucrurile dupa cum vor cei care-i butoneaza pe Antonescu si Ponta, riscam sa se blocheze activitatea tarii. Actuala opozitie, considera ca, fiind in opozitie, poate face orice. Daca ar putea, ar opri lumina si apa romanilor. Poporul nu e atat de prost cum il cred Felix, Vantu si Patriciu. In ce priveste pachetul de legi pentru o necesara Reforma, printre care si legea Educatiei, la care asteptam sa se pronunte din nou mai marii Curtii Constitutionale, eu cred ca ar trebui facut astfel: guvernul sa isi asume raspunderea pe un sistem de pricipii legislative. Adica: toate masurile economice care presupun finantari externe si care au fost negociate cu organisme internationale sa poata fi adoptate direct prin asumarea guvernului iar CC sa fie scoasa din aceasta ecuatie. Pentru programe de Reforma a unui sistem, legile sa fie promovate prin asumarea guvernului si fara ingerinta CC. Conform programului de guvernare, in fiecare an guvernul sa aiba dreptul la 1-2 asumari (altele decat cele de mai sus) fara dezbatere si ingerinta CC. Altfel, poti sa fii si Spiru Haret, Romania nu va avea in veci o reforma in educatie care afecteaza rectori, directori de scoli etc. In plus plagiatul lucrarilor de diploma, diplomele obtinute pe bani si fara prezenta studentului, plagiatul tezelor de doctorat, nepotismul, fraudarea „legala” a fondurilor pentru educatie, nu vor primi vot in Parlament niciodata indiferent de cine este la putere. Este ca si cum parlamentarii si-ar vota suspendarea privilegiilor pe care le confera politica: sa fure, sa plagieze, sa foloseasca scoala in scop privat personal, sa aiba tot sistemul sub control politic (doctrina clasica comunista: nu esti bun ca esti tu bun, esti bun ca spunem noi). Vom ajunge in curand ca Europa sa nu ne mai recunoasca diplomele universitare si de doctorat.

    • Domnul Goe zice:

      Si, un posibil raspuns, completare, intarire a faptului ca, niciodata, nu va trece prin Parlament o lege a Educatiei altfel decat prin asumare:
      „Deputatul Emil Boc critică perseverenţa cu care Guvernul Năstase distruge învăţămîntul românesc şi solicită Ministerului Educaţiei Naţionale să renunţe la disponibilizările din rîndul cadrelor didactice, anunţate pentru toamna acestui an. Deputatul PD consideră că, prin această măsură, Guvernul nu face altceva decît să ia cartea din mîna copiilor români. Emil Boc îi atrage atenţia primului-ministru Adrian Năstase asupra faptului că nu toţi românii îşi permit să îşi înscrie copii la “Şcoala Americană”, cum a făcut domnia sa. “Nici locurile la cules căpşuni în Spania nu sînt suficiente pentru toţi profesorii”, spune într-un comunicat deputatul PD “Cele opt milioane de dolari, din bani publici, făcuţi cadou de Guvern unei firme private prin intermediul teleleviziunii-bidon a domnului Mitrea sau miliardele de la SNTR şi RAFO ar fi putut fi folosite pentru salariile profesorilor”, se mai arată în comunicatul semnat de Emil Boc.” (13 mai 2002)

  3. Domnul Goe zice:

    Interesul poarta fesul:
    Dan Sova, senator PSD, pentru HotNews.ro: Daca Guvernul va continua procedura de asumare, vom vota o motiune de cenzura, in mod evident, si daca aceasta motiune de cenzura nu va intruni cele 236 de voturi necesare, vom ataca din nou Legea Educatiei la Curtea Constitutionala cu obiectie de neconstitutionalitate, care va privi procedura de adoptare si continutul normativ al legii. In mod firesc, avand in vedere ca deja Curtea Constitutionala a avertizat guvernul ca procedura de adoptare a acestei legi prin asumare este neconstitutionala, va fi admisa obiectia de neconstitutionalitate si legea va fi desfiintata, urmand sa ramana in discutie tot proiectul aflat la Senat.
    Ioan Oltean, pentru HotNews.ro: „Daca vom merge pe asumare, cel mai probabil legea va fi din nou contestata de Opozitie la Curtea Constitutionala. In momentul de fata, nu avem nici o alternativa si trebuie sa discutam in sedinta Coalitiei ce solutii am putea gasi”.
    Emil Boc, citat de Mediafax: „Decizia permite Guvernului continuarea procedurii asumării răspunderii, iar ca argumente sunt cele care ţin de motivarea deciziei (…) din punctul nostru de vedere, din momentul în care Curtea a fost sesizată de preşedintele Senatului despre existenţa unui conflict juridic au mai intervenit două elemente noi care ne fac să credem că procedura poate fi continuată şi dusă până la capăt: în primul rând acceptarea de către Parlament a angajării propriu-zise prin citirea de către primul-ministru a asumării în faţa plenului, după ce preşedintele Senatului a sesizat CC”.
    Kelemen Hunor, UDMR: „CCR nu are cum, dar nici nu are dreptul să stabilească dacă Guvernul îşi asumă sau nu îşi asumă răspunderea pe un anumit proiect de lege. (…) Eu cred că din acest punct de vedere conflictul dintre Parlament şi Guvern rămâne în continuare în curtea Parlamentului şi a Guvernului şi procedura asumării, într-o formă sau alta, poate fi continuată”.

  4. rodica vila zice:

    sigur ca in scoala se intampla foarte multe chestii nefiresti. dar totusi in ciuda premiselor nefaste eu sunt destul de multumita de reactia copiilor. la ce ii asteapta dupa terminarea liceului eu personal sunt multumita de eforturile pe care le fac,de stradania lor de a se mentine in cercul impus de regulamente de bunul simt de buna crestere de optimismul lordesi nu au modele demne de urmat. in jurul lor maturii au luat o razna nu respecta regula

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.