Toma Caragiu, omul cu “Șopârla” (din ciclul: “Dacă doriți să revedeți/recitiți”; eu zic că-i cazul)

Toma Caragiu pe un text de Dan Mihăescu și Grigore Pop

Sorcova, / Vesela, / Să trăiţi, / Să-mbătrâniţi, / Ca un măr, / Ca un păr, Ca un fir de trandafir. / Tare ca piatra, / Iute ca săgeata, / Tare ca fierul, / Iute ca oţelul… / Şi-am venit cu sorcova… / Da’ are-o şopârlă-n ea…

Eu până acuma habar n-aveam ce înseamnă o şopârlă, am crezut ca este un fel de specie de reptilă, Reptilia Lacerta în latină, lézard în franceză şi-n limba maternă, guşter. Abia acum am aflat că sunt mai multe feluri de şopârle: cele care trăiesc în pădure, pe lângă casa omului şi cele de pe lângă dosarele salariaţilor – şopârla dosaris. Conspectind Preistoria, Capitolul I, pagina 4406, paragraful 1, am aflat că oamenii din cele mai vechi timpuri umblau cu şopârle. Cu singura deosebire că atunci le desenau pe piatră, iar acum le scriu pe hârtie. Autorii şi atunci şi acum – anonimi. Este adevărat că strămoşul omului colabora mult mai bine cu strămoşul şopârlei. Un singur dinozaur (dinozaurul este un fel de şopârlă maxi), îţi ajungea pentru 30 de colegi. Cu doi solzi îl promovai pe colegul Neanderthal din funcţia de Şef de Peşteră în cea de Sisif 4 la Serviciul Mişcarea Bolovanilor. Pentru cei neiniţiaţi, după Preistorie a urmat Istoria şi primele corporaţii specializate sunt, citez din memorie, printre altele, Casa de şopârle Mazarin (un fel de Mazărein pe nou – n.m.), Unităţile de galanterie şi batiste Iago, Chioşcul de otrăvitoare Borgia.

Borgia vesela, / Pe toţi câţi i-a sorcovit, / Gura flori le-a mirosit. / Ca un măr, / Ca un păr, / Ca un fir de trandafir…

Dar să revenim la şopârlele noastre. Spre deosebire de trecut, ele sunt ceva mai mici, deci mai uşor de transportat. Mai ales dacă sunt prevăzute cu menţiunea „confidenţial-personal”. Ele se înmulţesc prin scris, recomandate sau Par Avion, oral, prin discuţii de la om la şef sau prin cântat. Vezi „Aria Calomniei” din opera „Barbierul din Sevilla” sau mai multe arii din opereta „Lăsaţi-mă să-l cânt”

Sorcova, / Vesela, / Veselă s-o crezi mata, / Fiindcă unii nu se lasă, / Şi-ţi bagă şopârla-n casă. / Tare ca piatra, / Iute ca săgeata, / Sună telefonul…

Răspunde nevastă-mea şi o voce îi şopteşte la telefon: “Fii atentă cucoană, că l-am văzut pe guşterul dumitale, (adică pe mine) în rând cu o vertebrată blondă la filmul „Splendoare în iarbă”!” Soţia mea nu s-a lăsat deloc influenţată dar mi-a dat un telefon la teatru şi mi-a spus: „Vino repede acasă frumosule, că te satur eu de Noaptea Iguanei” şi mă sorcoveşte de vreo săptămână. Mă rog, să trecem şi peste asta… La capitolul „Prietenul la şopârle se cunoaşte”, aş vrea să citez o întâmplare din tinereţe, trebuia să joc rolul principal din piesa „Singuritatea alergătorului de cursă lungă”, m-a sprijinit un prieten din tinereţe, m-a susţinut în faţa Consiliului Artistic pe care l-a felicitat pentru această iniţiativă, dar a ridicat o foarte mică obiecţie: „De ce tocmai eu în locul alergătorului de cursă lungă, care am platfus de mic copil… De ce am ascuns asta colectivului! …platfus! În ce scop, tova’ăşi?…” Sigur că n-am mai jucat eu, am dus tava la teatru vreo doi, trei ani şi pe tavă era şopârla prietenului meu. Haida dârla-dârla, / Toma cu şopârla… Mă rog, să trecem şi peste asta. Eu cred că ar fi cazul să se infinţeze câteva rubrici pentru iubitorii de şopârle, cum ar fi: „Şopârle la care s-a răspuns şi şopârle la care nu s-a răspuns încă”, „O şopârlă pe adresa dumneavoastră” sau… „Şopârla preferată”.

Şopârle mai găseşti, / Dar un prieten greu…

Mda… ma rog, sigur că am mai putea clasifica şopârlele şi în maniera următoare: şopârle de jos în sus care, mă rog, trec aşa, mai neobservate şi cele de sus în jos care… Eu atâta am avut de şopârlit, mai departe…

Sorcova, / Vesela, / Să sperăm că ne-om lăsa / De şopârle şi fitile, / Crocodili şi-alte reptile. / Ai de spus ceva în viaţă, / Spune cu curaj pe faţă! / De la tinereţe, / Pân’ la bătrâneţe, / Pân’ la bătrâneţe.

La Anu’ şi La Mulţi Ani!

Aici puteți viziona Omul cu șopârla. Vizionare plăcută!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Toma Caragiu, omul cu “Șopârla” (din ciclul: “Dacă doriți să revedeți/recitiți”; eu zic că-i cazul)

    • Sare'n Ochi zice:

      Genial: “de parca ploua pe banii mei” 🙂 , “vederi cu rama” (“racile” “pentru care ne critica”), “ape, munti, ca mai asculta cate unul”, “te strang de gat prin telefon”, “unul care avea ceva pe cap”? – “da, Kojac”, “ziua mea nu este cand vreau eu”, “Marcel? Nu e casa Marcel? Tovarasu ofiter, va rog sa ma iertati, am gresit” samd. Multumesc pentru postare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s