„Merituoasa” mitocănie. Propun o decorație

Avem voluptatea conflictului: îl cultivăm și îl savurăm. Societatea noastră a fost dintotdeauna parcă ruptă-n două. Evenimentele din ultimii ani, cu ajutorul neprecupețit al mass media, doar au adâncit falia și au făcut-o nevindecabilă (cu exemple duse la extrem, precum saltul acelui electrician de la balconul Parlamentului, sau încrâncenarea fără de soluții a Opoziției anti-Băsescu). Oricât de mic ar fi grupul, “dialogul” se poartă numai de pe poziții antagonice (mamele fiind principalele beneficiare ale argumentației). Societatea românească are un apetit conflictual de nesăturat/nepotolit.

"Problema e că am ajuns să ne comportăm ca sceleraţii pe stradă. Nu eşti cu Băsescu, îţi luăm gâtul. Eşti cu Băsescu, îţi luăm gâtul. Mâine, poimâine o să începem să ne împuşcăm între noi în trafic", a spus Victor Ciutacu. După ce-a consumat din plin pentru crearea acestei situații.

Clivajul este net: noi suntem, în funcție dinspre ce parte vine înjurătura, ori “democraţi” (aceia care am momit cu blugi, kentane și dolari falși votul țăranilor inocenți), ori „reacţionari” (cei care “nu ne-am vândut țara”, “am făcut ordine” și ne-am dorit sincer ca “Rațiu și Cîmpeanu, să treacă oceanul”). Deci: ori suntem “nostalgici” (comunişti), ori suntem „pro” (capitalişti). Ori „filo”, ori „antisemiţi”. „Portocalii”, sau „pesedeneliști”. Corecţi politic, ori fascişti/maoiști/staliniști/legionari. Ecologiști, ori vânduți. Diferența dintre „stânga” și „dreapta” este o linie atâta de îngustă încât basculează rapid, interlocutorul intrând rapid în categoria “ascuns”, „subtil” – ce, iute/vigilent, va fi „demascat”/dat în vileag. (În mod clar mi-au scăpat multe poziții din acest “Nomenclator de opoziţii” – fiecare îl poate completa după bunul plac/fantezie. Eu am înșirat doar câteva dintre faliile ideologice, de atitudine și/sau orientare).

Mai gravă este, însă, falia comportamentală. Ea este azi atât de evidentă şi de adâncă încât putem vorbi de două societăți (culturi?) româneşti: una a mitocăniei (aveți câteva probe proaspăt aburinde aici și aici) şi una a decenţei (există și decență în România, fiecare dintre cei care citesc aceste rânduri au măcar o imagine a acesteia în minte – nu aș vrea să o alterez cu propriile-mi opinii/opțiuni).

Partea proastă cu mitocănia este că a devenit un merit în România. Este gustată, afișată, etalată, revărsată, deversată pe toate canalele mass media: produce audiență, glorie şi bani. În plus (față de ceea ce se arată ca fiind etalon de reușită în viață), nu există post de televiziune şi de radio care să nu aibă pe statul de plată cel puțin un mitocan de serviciu. Niște oameni probabil delicaţi în viaţa de toate zilele. Care, după ce scot ceea ce scot pe gură în direct, se duc acasă la propriii părinți, sau la soție sau soț, și/sau propriii copii – să le spună gingășenii. Dar, poate că mitocănia de la serviciu este doar o meserie, un rol până la urmă – o cerință a condițiilor de necesitate create de către mitocănia nativă. Așa s-o fi născut mitocănia ca vocaţie, așa a ajuns bădărănia un semn de vitalitate atât intelectuală cât și politică? Extazul mesajului emis către populație nu se mai poate obține decât prin trivialitatea cât mai groasă şi mai viscerală? Căci este clar că atât cocalarul intelectual, cât și cel politic, transcende delimitările ideologice – ca la ușa cortului se vorbește atât pe “limba democrată”, cât şi pe cea “reacţionară”. Atât de “merituoasă” a ajuns mitocănia în România încât mă mir că nu s-a gândit nimeni s-o transforme în decorație.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la „Merituoasa” mitocănie. Propun o decorație

  1. eu am observat o chestie.
    sau mi se pare?
    s-a revenit la o anumită atitudine de la începutul anilor ’90, pe care o credeam dispărută definitiv.
    aceea de a-l învinui pe cineva de preferințele politice într-un mod oarecum conspirativ.
    ceva de genul „te-am prins, ești dintr-ăsta!”.
    ca și cum ai zice „te-am prins, ești mason/securist/gay/fascist/comunist/…”.
    [n-am nimic cu masonii sau gay-ii, mă refer la faptul că ei își ascund, de obicei, caracteristica respectivă.]

    în anii ’90 se arăta cu degetul înspre opozanții lui Iliescu: „ești țărănist!”, de parcă a fi țărănist ar fi fost, ca lege a naturii, o infracțiune, și/sau de parcă respectivul și-ar fi ascuns preferințele politice.
    sau de parcă nu puteai evalua negativ o acțiune a lui Iliescu fără să fi fost înregimentat politic.

    acum, dacă spui ceva ne-negativ la adresa lui Băsescu sau Boc, iarăși ești arătat cu degetul: „ești portocaliu!”.
    dacă, neavând nicio legătură cu PDL, spui că noua lege a învățământului e bună, asta înseamnă că ești un „portocaliu deghizat”: 1) tu nu ai păreri, ci repeți ca papagalul ce-ți spune partidul; 2) tu nu recunoști, dar ești de fapt suporter al PDL, tocmai ai fost deconspirat; 3) a fi suporter al PDL este o infracțiune.

    mă tem că polarizarea societății românești se accentuează iarăși, ca în epoca mineriadelor.

    –––

    în altă ordine de idei, apropo de linkul cu Giovanni Becali – o replică superbă a lui CJ-07-CFR:
    http://cj07cfr.blogspot.com/2010/12/fasaitul-zilei-28-12-2010.html

    • NeverMore zice:

      Nu ti se spune: „esti portocaliu”, ci „idiot portocaliu”. fara o flegma intre ochi (apropos de link-ul pe care l-ai dat) nu scapi. Ura idioata indusa de catre incompetentii politici si de catre mass media este de vina. Aceeasi ura indusa de Tembeliziunea Romana Libera cu Adevarat Libera si fituicile „Adevarul”, „Libertatea” samd la ordinul fesenistilor lui Ion Iliescu. Incompetentii politici de azi spera sa obtina un „13-15 iunie 1990” cu populatie indobitocita altoind „portocalii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.