PORCU-I ANIMAL GUSTOS, DAR MAI ÎI ŞI GLORIOS

Note pentru un eseu despre vitejia porcului (domestic)

de Al. Diaconescu

Colegul şi prietenul Victor Lungu ne-a delectat cu un eseu despre valenţele culinare ale porcului de Crăciun, la care subscriu fără rezerve. Totuşi doresc să împărtăşesc opiniei publice câteva cugetări despre valoarea porcului, ca erou pe câmpul de luptă şi amant de invidiat!

a) Arta războiului în antichiate a fost revoluţionată de apariţia elefanţilor, aduşi în Europa din India de Alexandru cel Mare. Impactul lor pe câmpul de luptă era mai devastator decât cel al tancurilor moderne, căci puteau frânge orice falangă. Dar ajunşi pe sol italic, urmaşii lui Alexandru, precum celebrul Pirrhus, deşi a şarjat plin de elan cu elefanţii săi în bătălia de la Tarent, s-a trezit pus pe fugă de localnicii care au contra-atacat cu porci arzând. Două lucruri nu suportă giganticul pachiderm: focul şi guiţatul porcului, drept pentru care elefanţii intraţi în panică, s-au năpustit asupra propriilor trupe, producându-le pagube considerabile. Ca dovadă a impactului devastator al vocii porcului asupra celui mai puternic animal, câteva secole mai târziu locuitorii Edessei au spânzurat porci de zidurile propriului oraş, asediat de perşii sassanizi. Prin guiţatul lor porcii au îngrozit elefanţii persani, care au rupt-o la fugă, ridicând astfel asediul.

Dar porcii şi-au dovedit valoarea pe câmpul de luptă şi împotriva altor lighioane şi dihănii, precum temuţii şerpi veninoşi. Nu de mult, am văzut un reportaj în care o scoafă cu purcei se lupta cu un şarpe cu clopoţei. Scorafa l-a călcat în picioare pe şarpe, până l-a făcut bucăţi, fără să se sinchisească de abominabila reptilă, care muşca în zadar din gâtul şi pieptul ei. Ţesutul adipos al scroafei făcea inofensiv veninul şarpelui, care nu putea ajunge la zona vascularizată a vajnicului suin. Concluzie: porcul îi mai tare ca elefantul şi chiar ca şarpele.

b) Că porcul este cel mai grozav amant o spune folclorul popoarelor lumii. Un cântec popular francez povesteşte cum o fată, care ducea rufele la râu, s-a întâlit cu trei bărbaţi. Primul a mângâiat-o pe faţă, al doilea a sărutat-o, iar al treilea i-a făcut ceea ce într-un cântec nu se cade să fie spus… „Et la morale de ce chanson est que les hommes sont des cochons!” = „Şi morala acestui cântec este că bărbaţii sunt nişte porci!”… După care înţelepciunea populară adaugă: „Iar morala acestei morale este că femeile iubesc nişte porci!” (et la morale de cette morale est que les femmes aiment les cochons).

Femeile germane par să fie şi mai tranşante, căci acolo în imaginarul colectiv imaginea masculului feroce se suprapune peste noţiunea de „Schweinehund” = „Porc de câine”, prezent în mai multe reclame, pe care din motive de copyright nu le putem reproduce, dar care dovedesc marea popularitate a personajului. Concluzie: când soţia vă numeşte „porc”, poate că vă face un avans sexual disimulat!

Acest articol a fost publicat în Postul cititorului și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la PORCU-I ANIMAL GUSTOS, DAR MAI ÎI ŞI GLORIOS

  1. Gustos, glorios si destept. Niste cercetători de porci îl clasau, ca grad de inteligenta, dupa delfin şi sobolan, înaintea cainelui sau cimpanzeului. Ok. Si eu cred ca glumeau, dar oricum…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.