La mai bine de două decenii de la „Crăciunul însângerat”, când l-am executat pe Ceauşescu, o fantomă bântuie România: COMUNISMUL

de Alexandru Diaconescu

O stafie bântuie România: stafia comunismului.

Aflu cu stupoare că, în cadrul unui recent sondaj, nu mai puţin de 45% dintre concetăţenii mei s-au pronunţat în favoarea defunctului regim comunist. Nu ştiu cât de precisă şi de onestă a fost acaestă investigaţie, dar cert este că în vremuri de criză mulţi oameni de bună credinţă îşi pierd cumpătul, încât nu este de mirare că unii români au dat uitării toate frustrările şi neajunsurile „epocii de aur” a lui Ceauşescu, iar alţii s-au lăsat cuprinşi de dulcea nostalgie a tinereţii pierdute. Ceea ce m-a îngrozit însă este că tot mai mulţi tineri se lasă seduşi de cântecul de sirenă al utopiei comuniste şi de chipul de Christ rebel al lui Ernesto Che Guevara. De ce?

Fiindcă noi, noi intelectualii, istoricii, profesorii lor, am lipsit de la întâlnirea cu cei care nu au trăit himera comunistă. Mai mult chiar, cei care au avut curajul şi dăruirea să se înhame la carul ruginit al condamnării crimelor vechiului regim sunt marginalizaţi, blamaţi şi au ajuns chiar să fie ameninţaţi cu darea afară! Nu am protestat atunci când unuia dintre cei mai eficienţi apologeţi ai regimului comunist, marele poet dealtfel, Adrian Păunescu, i s-au adus elogii pe care el însuşi le-ar fi blamat probabil. Am înghiţit în sec cu gust amar când i-am văzut perindându-se pe la toate posturile de televiziune pe atâţia artişti consacraţi astăzi, despre care am aflat cu acestă ocazie că în trecut au lins blidele cenaclului Flacăra. Treaba lor!

Ioan Piso, un om legat de postul lui

Dar acum, când numele a doi reputaţi specialişti şi cercetători ai epocii comuniste, Marius Oprea şi Gheorghe Petrov, a fost amestecat în cazuistica elucubrantă a unui individ nociv pentru cultura şi învăţământul românesc, nu mai pot sta deoparte. Prof. dr. Ioan Piso de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, totodată director (încă) al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei şi al Institutului de Studii Romane, membru în tot felul de „comitete şi comiţii”, se agaţă cu „ghearele şi cu colţii” de funcţiile de conducere pe care le deţine, refuzând de mai bine de doi ani să se pensioneze şi – în consecinţă – împroaşcă cu scârnă intelectuală pe toţi cei care i-ar putea contesta privilegiile necuvenite. În mai bine de un deceniu de management dezastruos al muzeului clujean el nu a reuşit să organizeze expoziţia permanentă de epocă contemporană, ca să nu mai vorbim despre epoca comunistă. Cu astfel de muzee (şi cu numai o oră de istorie pe săptămână) nu este de mirare că tinerii nu au habar de cele întâmplte cu câteva decenii în urmă. Mai mult, pus în faţa reducerii a opt posturi de la muzeul pe care-l conduce în temeiul unei decizii dubioase a completului din care făcea parte celebrul „judecător Costiniu”, I. Piso – în loc să reducă mai întâi postul său, căci a depăşit de mult vârsta legală de pensionare, iar baza o are în altă parte – s-a repezit asupra altora, printre care şi muzeograful Gheorghe Petrov. În urma reacţiilor din presă a dat înapoi, dar nu s-a putut abţine să nu dezinformeze şi să nu caute să manipuleze opinia publică prin intermediul unei conferinţe de presă, ţinută luni, 20.12.2010. Printre alte „şmecherii şi iuşchiuzarlâcuri” (asupra cărora voi reveni) el s-a lansat în denigrarea activităţii şi competenţei profesionale a celor doi istorici şi arheologi ai epocii comuniste amintiţi mai sus. Ioan Piso, nu numai că se laudă pe nedrept că l-ar fi apărat de securitate pe Marius Oprea în epoca comunistă, dar insinuaeză că acesta nu ar avea pregătire de arheolog, iar în final îi minimalizează cu maliţiozitate întreaga activitate de cercetare a crimelor epocii comuniste.

Despre Marius Oprea s-a lansat recent o carte, bazată pe un film documentar (premiera acestuia a avut loc la Paris în marie 2010). Realizatorul, un reputat jurnalist francez – Mirel Bran – a ales un titlu incitant: „Vânătorul de securişti”. Sună bine, dar activitatea lui Marius Oprea este mult mai profundă şi mai eficientă decât o simplă „vânătoare de vrăjitoare”, căci el a depăşit de mult stadiul condamnării generale a comunismului şi a contabilizării tuturor vexaţiunilor pe care un guvern sau altul le-au adus poporului nostru. El a focusat activitatea echipei sale pe documentarea cu valoare legală a unor crime precise, cu victime şi călăi perfect identificaţi. Împreună cu un alt arheolog şi istoric, Gheorghe Petrov şi cu mai mulţi tineri entuziaşti şi foarte bine pregătiţi, el a documentat zeci de crime petrecute pe întreg teritoriul ţării, exhumând în faţa organelor legii trupurile luptătorilor anticomunişti din anii ’50 şi aducând astfel dovezile clare şi irefutabile a crimelor comise în anii ’50. Când i-am spus „Lasă obsedantul deceniu, vino mai încoace şi investighează activităţile mai subtile ale fostelor organe de represiune”, el mi-a răspuns „Nu! Este esenţial acum, până mai trăiesc ultimii martori, să dovedim, cu corp delict şi cu toate rigorile ştiinţifice şi legale, nişte crime de omor, care au avut loc atunci şi acolo. Şi evreii s-au lamemtat câțiva ani de zile, până când – dându-şi seama că la un moment dat crimele naziştilor vor fi date uitării, sau ascunse sub un păienjeniş de minciuni şi manipulări – au trecut la contabilizarea precisă a fiecărui omor şi la vânarea fiecărui criminal”. Acum îmi dau seama câtă dreptate a avut Marius, căci în curând tineri nevinovaţi se vor întreba dacă atrocităţile autorităţilor comuniste, trâmbiţate de noi pe toate canalele media, nu sunt decât simple defulări şi propagandă deşănţată. De aceea munca grea şi migăloasă, aceste „difficiles nugae” (nimicuri anevoioase) cum le spunea poetul latin Martial (Epigrame II, 86), sunt esenţiale în stabilirea unui adevăr istoric obiectiv de care naţiunea noastră are atâta nevoie.

În fine, dincolo de cercetări, avem nevoie de disiparea eficientă a informaţiei. Or aici muzeograful Gheorghe Petrov s-a dovedit a fi unul din cei mai activi membri ai muzeului clujean, organizând expoziţii temporare, lansări de carte, întâlniri cu publicul şi expediţii de identificare a mormintelor eroilor rezistenţei anticomuniste, ceea ce a antrenat numeroase autorităţi locale, altfel inerte, precum şi mulţi cetăţeni simpli. Toate astea nu se pot face stând în birou la Cluj şi completând integrame!.

Dar ce poate face o mână de oameni când autorităţile se complac într-o completă inactivitate?. Spre exemplu, închisoarea de la Râmnicu Sărat, aflată la o distanţă rezonabilă de Bucureşti, trebuia transformată de ani buni de zile într-un muzeu al holocaustului românesc (aşa cum este închisoarea de la Sighet), unde se puteau lesne organiza excursii didactice pentru tinerii din capitală. Îmi amintesc vizita de la Râmnicu Sărat împreună cu un dizident cubanez şi cu Marius Oprea, pe atunci director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. Forţa evocatoare a locului este impresionantă. Marius era foarte mândru că tocmai reuşise să trateze cu proprietarii imobilului (nişte „capitalişti” de pripas ai tranziţiei noastre) şi a obţinut un foarte bun preţ de achiziţionare pentru statul român. După vreo doi ani m-am interesat de închisoarea de la Râmnicu Sărat (voiam să contribui cu sfaturi şi sugestii la amenajarea muzeului). „Aş, Ministerul Culturii a achiziţionat clădirea la un preţ dublu faţă de cel negociat (deh, fondurile publice sunt generoase) şi de atunci nu mai putem face nimic, nici măcar să schimbăm o streaşină. Clădirea este monument şi numai experţii Ministerului Culturii pot opera reparaţii!” mi-a răspuns Marius. Şi iată că între timp s-au schimbat mai mulţi miniştri ai culturii şi s-au tot elaborat „studii de fezabilitate”, „proiecte de conservare primară”, „proiecte de restaurare”, „proiecte de valorificare culturală şi turistică” şi „proiecte de organizare muzeală”, dar la faţa locului, nimic! Şi atunci de ce să ne mirăm că timp de decenii la muzeul din Cluj „istoria se termină la 1 Decembrie 1918” şi că o expoziţie despre regimul comunist în România nu a fost niciodată realizată! În definitiv de ce să nu rămână I. Piso director pe viaţă, că fondurile publice suportă multe!

Citiți și: Apologia unui regim ilegitim și criminal.

Acest articol a fost publicat în Postul cititorului și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la La mai bine de două decenii de la „Crăciunul însângerat”, când l-am executat pe Ceauşescu, o fantomă bântuie România: COMUNISMUL

  1. Sare'n Ochi zice:

    Am si eu un comentariu:

    (enjoy si multumiti-i si lui Victor Popa care s-a gandit sa-mi reaminteasca aceasta superba piesa alui Vali Sterian).

  2. Moldovan R. zice:

    Aveti perfecta dreptate domnule profesor Diaconescu in cele scrise. Domnul Piso a fost de la bun inceput o piedica majora in dezvoltarea Muzeului de Istorie din Cluj. Astazi a ajuns sa se incurce in propriile declaratii si fapte, insa nu constientizeaza ca situatia l-a depasit atat la Universitate cat si la Muzeu. Ar trebui sa se retraga intr-un mod onorabil si sa-si recunoasca gravele greseli infaptuite in timp.

  3. Dulce Deea zice:

    Te aştept în pagina mea, cu urări de suflet 🙂

  4. Alburnus zice:

    [ADMIN zice: bai, abracadabra@gmail.com, daca aveai bunul simt sa comentezi cu numele tau real, sa ai identitate in vaicareala, iti lasam postarea stupida. Asa, anonim si plin de venin, comentand despre demnitate cu un om care si-a facut publice si la vedere optiunile, mi se pare stupida interventia ta. Si mai vorbesti si despre „barbatie” de la adapostul anonimatului?! Vezi, ia o lupa si cauta-ti-o!]

  5. Haldir zice:

    [ADMIN zice: IDEM ca la celalat distrus. Daca va asumati o identitate sub care sa dialogati civilizat avem ce discuta. Ca anonim sa te dai lovit in aripa cu privire la valorile crestine si „spiritul sarbatorilor” mi se pare nu numai meschin, ci ipocrit de-a dreptul]

  6. Irod zice:

    Deja devine destul de iritant sa recitesti aceleași acuzatii, fără dovezi sau ecou, la adresa unui profesor decent, care nu a făcut decât sa-si ajute studenții. Din păcate, ei nu cred de cuviinta sa întoarcă favorul. Cu toate acestea, justiția i-a făcut dreptate in mai multe rânduri, si ii va mai face, dacă va fi nevoie. Cu ocazia Craciunului, care, după spusele autorului, a prilejuit articolul de fata, se cad altfel de sentimente sau urari. La mulți ani tuturor.

    • Sare'n Ochi zice:

      „devine iritant sa citesti” – nimeni nu obliga pe nimeni sa citeasca ceva.
      „fara dovezi sau ecou” – despre „ecou” este problema sistemului care s-a ticalosit suficient incat sa-si permanentizeze privilegiatii si privilegiile. s-a ajuns pina acolo incat sa se ceara iesirea din sistem numai cu picioarele inainte. acesta este si un raspuns privind „decenta” personajului despre care vorbim. cat despre „fara dovezi”, asta dovedeste faptul ca nu ai citit materialul. necitindu-l nu vad ce anume devine „iritant”. iritanta este fatarnicia doctoranzilor lui Piso care, la adapostul anonimatului, incearca exercitiul decentei fara a putea fi si echidistanti. (Studii: 1. 2000-2004 – Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj, specializarea Istorie Veche şi Arheologie. 2. 2004-2005 – Masteratul de Antichitate Clasică şi Arheologie al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj. 3. Din 2005 – doctorand cu frecvenţă al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj, conducător Prof. Dr. Ioan Piso.)
      „justitia i-a facut dreptate” – justitia din Romania nu prea stie sa faca dreptate (dar asta este o alta discutie). „dreptatea” care i s-a facut lui Piso se refera la modul in care unii s-au grabit, fara sa parcurga etapele legale, sa-i dea sutul pensionarii in fund. justitia a trebuit sa aplice o lege de rahat – numai ca, SURPRIZA: legea de rahat nu mai exista, exista noua lege a educatiei! motiv pentru care Piso va trebui sa se retraga la pensioara, fara sa se mai dea impuscat in aripa de sistem. deci: justitia nu va mai fi in masura „sa-i faca dreptate, daca va mai fi nevoie”.
      la multi ani!

      • DeLuxe zice:

        [ADMIN zice: am sa las „la liber” ca sa zic asa, o postare semnata „anonim” „un grup de doctoranzi indignati de-ai lui Ioan Piso – sa vada lumea ca atunci cand cenzurez cate un „anonim” dintr-acestia plini de curaj o fac pentru confortul celor normali care citesc blogul. Deci, luati-va popcorn, o halba de bere si cititi ineptia de „dialog” pe care o incearca acest „nick”, la adapostul anonimatului, cu mine si cu autorul materialului]: Ti-ai pus ochelarii ca-ti sare-n ochi sau sunt rosiatici de la sarea de pe halba? Si dumneata esti foarte impartial, de-ti aperi cu inversunare prietenii de pahar. Pe de alta parte, un link bun de la un alt amic, n-a mai ramas nimic din oameni, asa-i. Va incadrati perfect. Mai bine scrie retete culinare pe blog. Sunt un anonim, asa ca stiu ca nu vei posta comentariul. Nici nu-i nevoie, este de suflet si asta. Daca nu as fi fost anonim mi-ai fi pus si mie CV-ul pe blogosfera ta, dar imi fac reclama in alta parte.

        • Sare'n Ochi zice:

          atata vreme cat, de destepti ce sunteti imi scrieti de pe computerele institutiei de la care luati banuti degeaba – da, da, voi, „Martorii lui Piso” (va scrie el doctoratele? sau va lasa mai moale, sa mai sariti cate o etapa) – pot sa va identific relativ usor. insului care semneaza „Irod” (si care asteapta la rand sa-i dau accept la trancaneala), macar nu i-am facut public numele – desi ar cam fi trebuit. pe de o parte se da amic cu Diaconescu, la adapostul anonimatului il pupa-n dos pe Piso. vad ca excelati toti „Martorii lui Piso” in sportul acesta al pupatului fetei cu obrajori bucalati si gurita maro. spor!

      • Irod zice:

        Imi pare rau ca v-am suparat.
        Mai ales la ”echidistanta” dv. si ”fatarnicia” mea. [ADMIN zice: fatarnicia va apartine, ati identificat corect acest lucru si este fata de profesorul Diaconescu. ce echidistanta imi cereti cand imi injurati un prieten – mai ales cand acel prieten al meu va considera amic?]

  7. Irod zice:

    [ADMIN zice: Libertatea de exprimare? Aia se asuma cu nume si cu prenume, nu la adapostul anonimatului. Un blog este o proprietate personala, intra pe el oricine, dar nu oricine este abilitat sa-si lase si urmele. Asa ca dati-va indignat in alta parte. Eventual in fata d-lui Alexandru Diaconescu]. La cat de lovit in aripa va dati, atunci cand cenzurati mesajele de pe blogul dv., [ADMIN zice: ajunge ca v-am citit eu infantilismele] imi raspundeti destul de jegos, siluind libertatea de exprimare pe care, anterior ati elogiat-o. Relatiile oricariui student sau doctorand cu profesorii lui il privesc, si nu se discuta in astfel de medii, si in nici un caz cu indivizi ce folosesc tonul dv. [ADMIN zice: nu sunteti singurul confuz care se face de ras la mine pe blog – daca „relatia nu se discuta”, de ce o aduceti in discutie? Halal logica de doctorand! Si de unde credeti ca aveti dreptul sa folositi un ton superior-dispretuitor cand va faceti alegatiile, cam infatuat-infantile, fie vorba intre noi? Jegos nu este raspunsul meu, jegoasa este nevoia dvs. de a va justifica un gest jegos facut sub protectia anonimatului – plin de curaj! – despre care nu credeati ca va iesi la lumina, ca nu va putea fi dat in vileag] Cat despre injuraturile mele la adresa prof. Diaconescu, ma tem ca ele sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire, oricat de rau v-ar parea. Totusi, v-as fi recunoscator daca mi le-ati putea indica textual mai exact, in cazul in care mi-au scapat. Evident cu aceeasi ”echdistanta”. [ADMIN zice: recititi-va singur postarea care a declansat discutia, in „spiritul Sarbatorilor” invocat. Va este suficient un profesor indrumator de caracter]
    In fine, va recunosc stapanirea absoluta peste acest izvor de ”luciditate”, care observ ca fermenteaza in continuu, si inchei aici, sper, treaba mea cu dv. [ADMIN zice: impreuna cu amicii ne tavalim de ras citindu-va pretiozitatile. Si cand faceti bilute din muci, tot asa de cu morga le faceti? Sa lamurim un lucru – pentru mine nu sunteti un anonim. Daca doritri dreapta judecata, mergeti la dl. Alexandru Diaconescu, marturisiti-i ca sunteti „Irod”, lasati-l sa citeasca, sa aprecieze si sa-mi zica domnia sa daca v-am gresit cu ceva. Si-atunci sunt capabil sa-mi cer scuze. Pana atunci, va mai astept.]

    • Sare'n Ochi zice:

      Adio dinozaurilor din invatamantul superior! Dupa cum iti scriam, noua Lege a Educatie va intra in vigoare. „Seful statului a promulgat, marti, Legea educatiei nationale, declarata constitutionala de CCR. „Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat marti, 04 ianuarie a.c., Decretul pentru promulgarea Legii educatiei nationale”, se arata in comunicatul transmis de Presedintie. Curtea Constitutionala a Romaniei a decis marti ca Legea educatiei este constitutionala, respingand sesizarile depuse de presedintele Senatului, Mircea Geoana, si de parlamentarii PSD, PC si PNL.”

  8. Pingback: De ce nu se dau pensionaţi dinozaurii din învăţământul nostru superior? | Sareinochi's Blog

  9. Pingback: Decembrie, luna în care nu trebuie să uităm! – Buletin de Mănăştur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.