O murit toţi oamenii

de Ion Mureşan

Lumea se leagănă-n / leagănul cerului, / în faşă ne leagă nă- / praznicul gerului. Gândul cel rău, / vaier şi plângeri / nu-ncap în aer / de-atâţia îngeri. În iesle am pus / culcuş toate cărţile, / căci steaua de sus / rescrie hărţile. Gândul cel rău, / vaier şi plângeri / nu-ncap în aer / de-atâţia îngeri. Scrisă ni-i viaţa, / Pruncu-i promis, / se-ntinde gheaţa / pe masa de scris. Gândul cel rău, / vaier şi plângeri / nu-ncap în aer / de-atâţia îngeri.

Adevăratul Crăciun se petrece în familie. Adevărata familie e la ţară. Adevărata ţară e în România. Nu mai lipseşte decît să spun că veşnicia s-a născut la sat ca să-mi pierd şi bruma de cititori ce o mai am. Ei, bine, toate cele de mai sus le-am făcut. În afară de chestia cu veşnicia, pe care nu am putut să o execut.

Am ajuns la ţară o dată cu lăsarea serii. Pînă acasă drumul trece prin mai multe sate. De obicei, vorbesc despre anii trecuţi, trebuia să fiu foarte atent, căci drumul era împînzit de copii. Grupuri de fetiţe cu traiste pe umăr, grupuri de băieţi cu stele zornăitoare intrau şi ieşeau din case ca albinele din stupi. De data aceasta drumul a fost pustiu, suspect de pustiu. Parcă se dăduse interdicţie de circulaţie după lăsarea întunericului. Acasă dacă-am ajuns (sună a colindă!) m-am pus pe aşteptat colindători. Era frig şi era ceaţă. Fiică-mea s-a decis în cele din urmă, s-a aventurat în aerul lăptos şi ghidîndu-se după un clinchet de clopoţel s-a întors cu un copil slăbuţ cu o stea în mînă. L-a introdus în casă, l-a pus lîngă sobă şi l-a rugat mai apoi, cînd a crezut ea că s-a dezgheţat, să colinde. Iar asta nu se întîmpla undeva la marginea satului, ci în „buricul” tîrgului. Pe urmă am ieşit şi eu la vînătoare de colindători. Am izbutit vreo patru capturi. De unde pînă mai anii trecuţi grupurile de copii stăteau la rînd la intrarea în casă, anul acesta asta a fost tot.

Spre miezul nopţii am ieşit din nou afară. Era ora la care porneau la colindat tinerii. Satul era însă pustiu, iar becurile începuseră, rînd pe rînd, să se stingă pe la case. Aşa că am pornit să văd dacă, vorba lui Grigore Leşe, n-o murit cumva toţi oamenii. Nu murise nici vecinul Moş Nicolae, nici mătuşile mele, nici directorul şcolii, nici prietenii mei din copilărie, nici popa. Atîta doar că i-am găsit echipaţi în izmene, cu mesele încărcate de bunătăţi, cu plapuma trasă peste urechi, aşteptînd colindători. Şi, vă rog să mă credeţi, toţi s-au bucurat auzind colindul sub fereastră, toţi au sărit din pat şi s-au luminat la faţă de parcă le-aş fi adus în dar cel puţin un viţel. Dar nici unul nu se gîndise să iasă din casă. Nu sărăcia, nu gîndul că celălalt nu ar avea ce să pună pe masă îi ţintuise la pat, ci un fel de moleşeală, un fel de vlăguire, un fel de stinghereală, un fel de lipsă de poftă de viaţă. Un fel de cădere energetică ciudată.

Nici mîndria patriotică, nici respectul pentru tradiţii, nici naţionalismul nici românismul proverbial nu s-au dovedit destul de puternice pentru a-i urni din loc. Şi atunci, vă întreb, cum să mai crezi în sondajele de opinie. Amorţeala asta spune cam totul despre starea naţiunii. Sper că în alte părţi a fost altfel. Sărbători fericite!

Acest articol a fost publicat în Postul cititorului și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la O murit toţi oamenii

  1. Dan zice:

    Din pacate, asa e peste tot. Cat pot eu sa zaresc in juru-mi! Nu am avut niciodata senzatia unui Craciun mai deprimat! Si la fel de fara suflu va sa fie si trecerea dintre ani. Nu de alta dar, anul care vine, numai semne bune lor nu are. Si uite asa, nevoile si neamul, ne afecteza pe toti, indiferent cat de pline sau goale ne sunt burtile!

  2. ErRon zice:

    Ion Muresan,
    Superb articolul acesta! Am colindat in copilarie si adolescenta in Deus, dar de foarte multi ani nu mai merg acolo de Craciun, mi-e prea jale si prea comod!
    Stiu ca esti de prin satele alea, de pe valea nosta’, cum se zice. Ai surprins colosal spiritul de acum de Craciun al satelor noastre, amortite de neputinta, adormite si resemnate de un prezent si viitor incert sau sumbru!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.