În anii '90 au fost concediați toți profesorii universitari și conferențiarii bătrâni pe probleme de vârstă sau "colaboraționism". Nici unul dintre "lupii tineri" de atunci nu-și mai aduc aminte când este de bun simț să ieși la pensie, să lași locul altora. Pensionarea nu le diminuează meritele, numai veniturile (este cinic, dar cinismul acesta se aplică tuturor într-o lume normală).

Ce zice noua Legea Educației de se screm toți să o omoare din fașă? Vestea proastă este că aceasta anulează, cu nerușinare, prevederi prin care baronii universitari își conservau puterea, privilegiile și banii. Stăpânii universităților luptă pentru a-și salva feudele, privilegiile, puterea și, mai ales, banii câștigați din “fabricile de diplome” în care și-au transformat instituțiile. Păi, de-asta au murit atâția tineri la Revoluție, ca asistenții universitari și rectorii de atunci să nu mai poată ieși la pensie la 70 de ani? Să nu mai poată fi titularizați după această vârstă de către Senatul universitar, până în momentul în care vor binevoi să plece pe cale naturală (adică cu picioarele înainte)? De când încearcă meritocrația să învingă gerontocrația – tinerii cu doctorate la universități de prestigiu, chiar nu mai au pic de rușine, de respect? Și-apoi, de ce să fie aleși rectorii prin votul secret al tuturor cadrelor didactice – nu-i bine dacă sunt aleși de către Senatul universitar în care sunt numai persoane de încredere, toate agreate de către grupurile de influență și cele clientelare? Și de ce să nu poată cumula rectorii și profesorii universitari funcții de demnitate publică, parlamentar, președinte de universitate, director de institut, cercetător șamd, fiecare cu salariul aferent – ce, miile sau zecile de mii de euro lunar trebuie să se piardă, să le câștige vreun altul fără slujbă? Este vorba despre banul public, al tuturor, de când vă pasă? Și să nu aibă rectorii și directorii de școală voie să fie în funcții de conducere în partidele politice? Ce-i cu ipocrizia asta numită depolitizare – să vină ai lor la putere și ei să stea pe margine? Ce-i cu porcăria aceea angajată de către Guvern prin care se legiferează ca accesul în funcții de conducere, de profesor universitar, de conducător de doctorat, sa fie precedat de o procedură de abilitare, prin care candidații să dovedească că nu și-au obținut diplomele și titlurile pe bani sau influență politică? Adică degeaba s-a plagiat, falsificat și făcut trafic de influență atâția ani? Capac peste drepturile și obligațiile rectorilor și profesorilor universitari vine așa-zisa prevedere „antinepotism”. Adică să nu mai poată rectorul și profu’ univ să-și promoveze/evalueze/premieze soția, copilul, amanta, nora, sora, cumnatul – să-i lase să moară cu mâna pe clanță? Discriminare! Rectorii resping legea pentru că aceasta ar încălca autonomia universitară. Şefii universităţilor mai spun că, prin noul proiect, ministrul Educaţiei are puteri discreţionare, iar studenţii sunt excluși din procesul de desemnare a conducerii în facultăţi şi universităţi. Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, spune că, dimpotrivă, noua lege întăreşte autonomia universităţilor. Și fostul ministru, Mircea Miclea, respinge acuzaţiile rectorilor, spunând că retorica universitarilor pentru autonomie este falsă: „În străinătate, nici nu se pune problema să nu ai răspundere publică în cazul în care ai autonomie universitară. Cele două nu se exclud deloc”.

Deci avem două echipe pe Legea Educației. În colțul portocaliu: PDL, reprezentat de către Mircea Miclea și Daniel Funeriu, iar în colțul roșu cu trandafirii înfipți în săgeata galbenă: PSD și PNL, reprezentați de către Ecaterina Andronescu, Florian Popa, Andrei Marga, Nicolae Robu și toți cei care au de pierdut din oprirea bunei și optimei funcționări a fabricilor de diplome. Este clar că noua lege îl neliniştește pe Andrei Marga, fostul ministru al Educaţiei, şi pe soţia acestuia, Delia Marga, care lucrează în acelaşi loc la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj- Napoca, în posturi de conducere. Andrei Marga este rector din 1993, cu o pauză de şapte ani, perioadă în care a fost ministru al Educaţiei şi preşedinte al Colegiului Academic. Era firesc ca soţia sa să conducă Centrul Lingua. Acesta este un departament de Limbi Moderne şi Comunicare în Afaceri care funcţionează sub umbrela unei facultăţi, din cadrul UBB. Când s-a pus în discuție varianta favorizării soției domnului rectort, în 2007, au apărut pe piață informații despre cum dușmanul personal al lui Marga (că a trecut de partea lui Emil Boc), decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Cătălin Baba ar fi încercat să-şi promoveze soţia şi cumnatul în cadrul universităţii al cărei decan este. Noroc cu vigilența celor din jurul lui Marga că intenția nu s-a finalizat. În plus, asistentul de cercetare Răzvan Cherecheş, cumnatul lui Baba, a fost concediat pe motiv că studiile lui, finalizate la Facultatea de Medicină, nu îl califică să predea Ştiinţe Politice. Asta nu înseamnă că, între timp, doamna Marga și-a dat demisia și s-a mutat la o altă universitate.

Dar, să mai răsfoim calificări agreate de către stăpânii UBB: la Facultatea de Științe economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj-Napoca îl găsim pe prof. Avornicului Constantin în postura de tată și pe Avornicului Mihai în cea de fiu. Calificarea îi face să fie colegi de catedră și să predea aceeași materie: tatăl la curs, fiul la seminar. Cei care au studiat cu acest cuplu îl respectă pe domnul Avornicului pentru realizările sale universitare, chiar dacă trebuia să iasă de mult timp la pensie. În schimb, fiul său primește cel mai indulgent calificativ care i se poate acorda: incompetent. Un alt caz de calificare la locul de muncă se înregistrează la Facultatea de Studii Europene din Cluj: Nicolae Păun, tatăl îl califică pe fiul Ciprian Paun.

Și cum municipiul Cluj-Napoca este plin de universități, probabilitatea de calificare și competență în cadrul familiilor de universitari este destul de ridicată: la Universitatea Tehnică, prorectorul Mircea Petrina este coleg de muncă cu fiul său, Bogdan Petrina; la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, nu mai puţin de patru cupluri căsătorite ocupă funcţii de conducere, în frunte cu prorectorul Sevastiţa Muste şi soţul său, Aurel Muste. Și știu c-ar mai fi, dar cei care-mi șoptesc în ureche cu privire la Cluj-Napoca, au dat și peste interesele lor personale – prin urmare, sfios au tăcut. Deci, în continuare, mă bazez pentru bună și corectă completare pe cititorii blogului.

Oricum, la nivelul întregii Românii, unde s-a pus de-o universitate, s-a pus și de-o afacere de familie. Familia Iarca din Universitatea Petrol Gaze din Ploiesti: fiice și ginere sub conducerea tatălui decan – care, profitând de faptul că denumirea facultății s-a tot schimbat a fost decan de mai multe ori decât i-ar fi permis legea. La Universitatea Agronomică din Iaşi, 25% din profesori sunt înrudiţi. Citim într-un raport întocmit în 2009 de către Coaliția pentru Universități Curate că la Facultatea de Medicină Veterinară, o treime dintre cadrele didactice sunt rude apropiate: 16 dintre cei 45 de profesori sunt soţi, soţii, taţi şi fii. Tonul l-a dat chiar fostul decan al facultăţii, Mihai Carp-Cărare, în prezent şef la Catedra de Producţii Animaliere. Acesta este tatăl lui Cătălin Carp-Cărare, şef de lucrări la aceeaşi catedră. Rude ale profesorilor aflaţi la conducere în Universitatea de Medicină şi Farmacie de la Iaşi au avut un loc asigurat la o catedră. Este şi cazul doctorului Constantin Fătu, fost profesor universitar, cancelar al Facultăţii de Medicină Stomatologică şi membru al Senatului. Fiul, nora şi fiica lucrează la Facultatea de Medicină Dentară, încă de pe vremea când Fătu senior avea funcţii de conducere. La Timișoara, rectorul Ştefan Drăgulescu conduce Universitatea de Medicină şi Farmacie de 18 ani. A fost firesc să aibă grijă să-şi ţină aproape membrii familiei – fiica, Denise Aurora Drăgulescu este asistent universitar chiar la catedra de Cardiologie. În plus sunt colegi şi la Institutul de Boli Cardiovasculare unde Ştefan Drăgulescu este director medical. La Facultatea de Stomatologie face și desface cuplul Bratu – soțul și soția, profesori și șefi de catedră au grijă de cariera fiului și ex-norei. La Craiova îl avem pe profesorul universitar Ion Turculeanu, şef de catedră la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, care este coleg cu fiica sa, Andreea Turculeanu. Aceasta ocupă din anul 2006 funcţia de preparator universitar. La Facultatea de Medicină din Constanţa, fostul prorector Florea Voinea îi avea ca subalterni pe fiica sa, Andra Suceveanu, ginerele Adrian Paul Suceveanu, nora Claudia Voinea şi fiul Felix. Cât despre Capitală, doar nu era să rămână profii de-acolo mai prejos decât cei din Provincie – cu copiii și soțiile fără coledzi!? Răsfoind raportul Coaliției pentru Universități Curate, aflăm că la Academia de Studii Economice există 21 de familii universitare în care, cel puţin unul dintre soţi deţine un post important. Două cupluri soţ-soţie din cadrul Academiei de Studii Economice au simultan funcţii de conducere: Doru Alexandru Pleşea este prodecan la Facultatea de Comerţ din ASE, iar soţia sa, Elena Simona Pleşea, este consilier juridic în funcţie de conducere. Viorel Lefter este prodecan la Academia de Studii Economice Bucureşti şi coleg cu soţia sa, Cornelia Lefter, profesoară în aceeaşi universitate. La mișto, Viorel Lefter a declarat că ASE nu agreează rudele care ocupă simultan posturi de conducere, dar s-a referit numai la funcţiile numite, şi nu alese. Drept urmare, Cornelia Lefter a refuzat o funcţie de conducere în cadrul ASE. Normal că domnul Lefter susține că noua reglementare din Legea educaţiei este o „discriminare”. Pavel Năstase este prorector la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Din 1996 a ocupat postul de profesor universitar la Catedra de Informatică de Gestiune din ASE. De asemenea, este membru al Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România. Soţia sa, Floarea Năstase, este profesor la Catedra de Informatică Economică a Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, tot în cadrul ASE.

Pentru a fi corect trebuie să nu uit să mă indignez și cu privire la clanurile din administrația publică, atât centrală cât și locală. Acestea când vor fi interzise? Căci sunt consilii locale care au în subordine direcții, servicii, regii, societăți comerciale care sunt împânzite pe criteriul de competență al rudeniei. Soțul este la directie, soția la un serviciu, fiul la regie iar fica sau nora în altă structură subordonată.

De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că, în România, legile nu se respectă și nici nu s-au emis pentru a fi corecte, fără posibilități de interpretare. Toate legile care restricţionează, impun anumite limite sau cote, interzic sau obligă, nu fac altceva decât să umple, prin ambiguitatea normelor de aplicare, buzunarele celor care trebuie să vegheze şi să impună aplicarea lor. Și nimănui nu-i este frică că va plăti prețul corect. Ei știu că plătesc, dacă greșesc și-și supără stăpânii, doar în stilul lor: la negru. Căci, după cum s-a dezvoltat o economie la negru, care produce averi la negru, un comerţ la negru, cămătari şi alte surse de finanţare la negru, s-a dezvoltat şi o Justiţie la negru. Care aplică legile ca pentru o altă Românie, una paralelă cu bunul simţ şi realitatea cotidiană: România la negru.