Deci, te-ai născut în România şi doreşti să devii patron, stăpân pe propria ta afacere şi, probabil, proprietar. Sau, mai rău, ai venit să investeşti în România, bântuit de aceleaşi infame gânduri… Pregăteşte-te ca statul român să-ţi dea o mână de ajutor să devii ceea ce nici nu gândeai şi mai mult decât atât: pauper pe viaţă. Nu ţi-a spus nimeni că proprietatea, deşi acum garantată de Constituţie este un moft, băi, burghezo-capitalistule? La cules căpşuni, cu tine!
În România, fiecare sfârșit de an (Sărbătorile, dragilor! Și al 13-lea salariu bugetar! Și primele de Crăciun! Și beculețe! Și stegulețe!) este un fel de sfârşitul lumii. Guvernului i se cam termină banii din buget, nu prea mai are cu ce alimenta bugetarii, mai are vreo trei-patru luni de iarnă în față şi coşmaruri cu sindicaliştii ieşiţi din amorţeala Sărbătorilor care vor încerca să scoată populaţia în stradă şamd. În plus, a dracului Democraţie, din când în când, mai vin şi alegeri pe cap. Și, când se uită cine votează să ajungă el la guvernare: numai bugetari, pensionari și asistați publici, ce să facă bietul politician? Începe să se gândească din nou la tine, dragă contribuabilule, la cum să-şi vâre el mâna adânc-adânc în buzunărelul tău, să-și poată plăti votanții. Că, exact așa cum tu, dragă contribuabilule, vrei să ai un serviciu, și el dorește unul. Şi-atunci îţi propune o scumpire, un impozit nou, o taxă, aşa cât să-l scoţi cu faţa curată până spre alegeri, cât să nu piardă din încrederea electoratului care contează. Şi, pentru a nu se mai face distincţie între electorat şi contribuabil (discriminare, nu-i aşa?), guvernanții, pe parcursul ultimilor 20 de ani, s-au gândit, nu o dată, să impoziteze tot ceea ce mișcă în țara aceasta, inclusiv pe pensionari. Impozitează, este sloganul fiecărei guvernări, căci vremea impozitării trece. Odată cu impozitatul care, fie moare pauper, fie găseşte el o soluţie să-şi ascundă banii de stat. De data aceasta, însă, ori eu nu mai înțeleg nimic, ori au luat-o finanțiștii complet razna cu lărgirea bazei de impozitare, Guvernul reușește performanța de a impozita inclusiv lipsa de venituri! Deci: impozit de 5,5% la Fondul asigurărilor de sănătate pentru pensionarii cu venituri pornind de la 740 lei, precum și pentru revoluționari, cu exceptia celor răniți; CASS pentru persoanele fără venituri aflate în grija altora care, totuși, mai au câte ceva prin buzunare – cu ocazia aceasta li se mai ia dacă vor ca întreținutul să aibă parte de îngrijire medicală; impozit pe dobânda banilor depuşi în bancă – oricum după ce banca este devalizată de către un apropiat al politicienilor aflați la putere, cui să-i mai ceri socoteală?; impozit pe scaunul din birt, impozit pe maşina de serviciu şamd. Numai la impozitul pe respirat nu s-a gândit încă nimeni. Vom ajunge ca în bancul acela de pe vremea lui Ceauşescu, cu cetăţeanul care umbla cu ochii şi nările lipite cu un leucoplast şi cu un dop în fund şi zicea că face economie la lumină şi la gaze – ne vom abţine să cheltuim să nu ne urecheze statul cu vreun impozit. Mai ales că am citit că vor face și o poliție specială care să te-ntrebe în magazin de unde ai avut bani să-ți cumperi săpunul și sfoara.
Dar, să nu rămânem năuci de la atâta impozitare, doresc să vă reamintesc unde se duc, ei, banii noştrii, atunci când se duc. Cred că fiecare angajat român plăteşte, anual, echivalentul a aproximativ 300 de euro numai pentru a acoperi ineficienţa intreprinderilor de stat sau privatizate cu japca, care nu-şi plătesc, n-au plătit şi nici nu vor plăti vreodată datoriile către buget – la care se adaugă şi banii devalizaţi de la buget de către apropiaţii guvernanţilor, indiferent de guvernare. Banii aceştia ne sunt scoşi din buzunar nu din motiv de „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”, ci pentru a-și cumpăra politicienii „pacea socială” și a asigura bunăstarea grupurilor de interese care sponsorizează campanii electorale. Da, acelea care au plodit miliardari de carton la ţâţa bugetului. Și despre care am sperat, în zadar, că au să dispară odată cu integrarea în UE.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
ador titlul. este sublim si nici nu lipseste cu desavarsire…
Bun articol 🙂
Ineficienta intreprinderilor de stat e cauzata de sutele si miile de firme capuse ale politicienilor si de salariile nesimtite celor numiti politic sa le gestioneze. In ambele forme se ajunge tot la un furt de ban public in interesul politicienilor si clientelei lor.
UE nu si-a propus sa starpeasca coruptia, dincolo de fraze moraliste au fost prea preocupati sa sponsorizeze acesti politicieni corupti cu imprumuturi si sa isi trimita firmele sa cumpere cat mai multe active si resurse din Romania.
corecta remarca. banuiesc ca fiecare isi cumpara cumva linistea, asigurarea unui viitor tihnit. restul, contribuabilii, sunt un fel de victime colaterale.
cheltuielile cu benzina: NEDEDUCTIBILE. circulati, circulati!
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8108988-proiectul-codului-fiscal-cheltuielile-benzina-raman-nedeductibile-cazinourile-obligate-dea-bilet-intrare-eliminarea-unor-scutiri-plata-accizelor.htm
Nu prea le ai cu ari(t)metica… tâ-ul, sta deoparte ca-i de la taxe! (sau de la tâmpiti?) La un salariu „minim” de 600 de lei, sunt cel putin 1.000 oiro’/an/cotizant/platitor! Asta, doar la veniturile minime salariale. „Tarifele” aplicate de stat, reprezinta aprox. 63% plus ceva, din leafa pe care trebuie sa o realizeze bizonul, pardon contribuabilul! Nu luam in calcul, faptul ca la „minim” pt. orice „bizon, bou, vaca, etc.” angajat legal, esti obligat sa-i platesti si vechimea pe „câmp”! Procentual! Asta, ca sa inteleaga bine tov. dePUTAt mircia giurgiu – pdl, atunci când doreste sa-si facã „campanie” inainte de termen! A, si sa va mai fie clar, tov. deputati si senatori, dragi guvernanti: indiferent de cum „socotiti” si „calculati”, spezele salariale, le plateste doar ANGAJATORUL! Chiar as fi bucuros sa vad cati, strungari, gunoieri, sau de ce nu ,deputati, sau senatori, isi vor plati din proprie initiativa darile catre stat, cel tarziu pana in 25 ale lunii urmatoare! Râd singur! Tara de „pacalici”!
eu n-am vazut salar minim de 2400 de RON. daca tu l-ai vazut, esti un fericit. oricum, vorbeam de un cuantum de minim 300 de euro/an/cap de vita furajata care merg inspre directia pe care am indicat-o. adicatelea in neant.
Ia mai incearcã: 600 lei x 12 luni = 7.200 ruble/an;
7.200 x 63% = 4.536 tot ruble;
4.536 / 4,3 curs rubla/oiro = 1.054,88 oiro/an ca, de an vorbeai parcã. Ai impresia, ca doar 300 din ei se duc in neant?
da. doar 300 de euro/cap de vita furajata se duc in neant. restul se duc in bugetul tarii. si din ei se fac autostrazi si greve sindicale. apoi se duc in neant.
Din aia 63%, doar cei 16%, reprezinta buget de stat! Restul e bugetele asigurarilor de sanatate, sociale si tãt felu’ de funduri de sac spart, pardon fonduri.
http://buletindecluj.wordpress.com
🙂 vizitat. ma bucur ca mai scrie „cimpi”.
Frumos. Dar, „Cred că fiecare angajat român plăteşte, anual, echivalentul a aproximativ 300 de euro”, e uşor uropică. La chestia asta, mi-a fost cel mai uşor să renunţ.
300 de euro numai pentru pacea sociala a guvernantilor samd. fiecare roman plateste mult mai mult anual – calculul facut de catre @greva_fiscala este bun. dar, dadeam „sansa” guvernantilor de-a mai cheltui din bani si-n sens pozitiv. daca exista asa ceva. intrebare (c-am cautat degeaba pe goagăl :)) – ce-nseamna „uropică”? am gasit doar „uropics” in cadrul unui site cu fotografii de animalute.
Uropică e un fel de utopică, atunci când, din motive bine ştiute, la ore târzii, ţi se împleticesc tastele. Ce rău eşti! Nu ştiu dacă are importanţă cât iau ei, cât dă fiecare. „Nu e prost ăla care ia, e prost ăla care dă”, cam asta vroiam să explic eu, dar nu eram în stare.
🙂 n-a fost rautate. puteam sa-mi dau si singur seama ca exista momente cand tastatura se ingusteaza sub degetele prea groase… si ai dreptate: prostii suntem noi. dam si nu intrebam pentru ce dam. ca ne este prea lene sa avem atitudine.
Erată. Chiar nu ştiu cine îmi sare în ochi. Dar mă bucur, dacă e sare îm ochi.
OK. Victor esti un dragut, eu nu am fost deloc istet. Nu esti chiar sare, vroiam să spun.