Aceasta nu este Democraţie, ci Mafie

Strămoşii noştri aveau aceleaşi atitudini ca şi noi în ce priveşte interacţiunea cu mediul înconjurător. Nu se sfiau, dacă aveau nevoie de o fripturică, să arunce o turmă întreagă de bizoni în vreo prăpastie şi, dacă la felul trei pofteau fructe, doborau, nonşalant, pomul. Cum nu-şi făceau ei griji de ceea ce lasă în urmă, aşa nici noi… Să vedem. Am vrut niţică libertate, am făcut o Revoluţie. I-am lăsat să ne mintă că ne mitraliază teroriștii din orice poziție, i-am lăsat să-l împuște pe Dictator (şi pe Ea) în Ajunul Crăciunului şi, pe valul de oportunităţi creat, ne-am dus liniştiţi la culcare, să ne facem siesta. Lucrau alţii pentru noi. Și ne-au lucrat bine.

Să revenim la nonşalanţa cu care se mişcau prin sânul naturii strămoşii noştri, cei care doborau turma să-şi taie o fleică: după ce părăseau sătui locul carnagiului, în urma lor apăreau halitorii de hoituri care se apucau să exploateze pleaşca. Cam aşa ne-am procopsit şi noi, pe hoitul Revoluţiei, cu toată libertatea pe care n-o prea putem duce azi. Numai că, dacă strămoşii se puteau plimba din turmă în turmă, pentru a-şi satisface nevoile imediate, noi nu prea avem cum să o facem chiar din Revoluţie în Revoluţie, când ni se face din nou „foame” de respect şi consideraţie din partea celor care ne conduc. Ştiţi dumneavoastră care – cei care se cam îmbogăţesc nejustificat şi apoi ne cam scumpesc facturile… Căci, vorbă strămoşească: dă-i omului puterea pe mână şi vezi ce se alege din el. Aduceţi-vă aminte de modelul sovietic – unde actul de comandă era dat pe mâna tembelilor, pentru simplul motiv că aceştia nu pun prea multe întrebări, ci numai execută. În fond de ce să-ţi pui întrebări pe averea statului – bani luaţi, mai mult sau mai puţin cu japca, din buzunarul cetăţeanului. Statul trebuie şmenuit, nu gospodărit. Că e averea nimănui.

Revenind la “revoluțiile” noastre, cred că nici nu-i nevoie de una mai sângeroasă decât cea executată cu tuşul de pe ştampila de vot. Vă garantez că, folosit cu grijă, fiecare vot este mai doborâtor decât glontele ieşit dintr-o armă, mai tranşant decât ghilotina. Cu votul uninominal în mână, e ca şi cum am înarma poporul. Atâta tot că, o armă așa de puternică, scăpată de sub controlul partidelor, nu poate fi lăsată la îndemâna poporului. Este frumos când teoretizăm și, la teorie, la deschis gura și la emis idei/promisiuni, politicienii sunt extrem de bine dotați – dar, când este vorba de pus în practică, intervine calculul brutal al beneficiilor. Așa că nu trebuie să ne mire divorțul între valorile pe care oamenii politici le clamează public și ceea ce fac în realitate. Pe mine mă miră resemnarea opiniei publice în fața acestei rupturi evidente dintre ce se zice/susține/clamează/se jură în timpul campaniilor electorale și ceea ce se face ulterior. Toți își găsesc scuze: unii că sunt mincinoși, alții că sunt resemnați, că nu se poate face nimic, Politica este o curvă în numele căreia politicienii sunt nevoiți să facă afirmații pe care nu le vor onora niciodată.

Deci, ce facem cu cele două comenzi date către clasa politică în decembrie 2009: Parlament unicameral și vot uninominal? Ca de obicei, când este vorba despre “popor” și “voința” acestuia, politicienii sunt în discuții – conștientizează că trebuie să se schimbe pe ici pe colo câte ceva, dar nu într-atât de abrupt încât să-și piardă ei locul de muncă. „Voinţa poporului”, este doar prilej/mod de a pune pune stăpânire pe posturi politice la adăpostul cărora să se „domnească” liniştit, protejându-se (cu un drum) şi încrengătura politică-economică-interlop-mafiotă. Este clar că actualele partide politice nu şi-au făcut datoria: în loc să fie organizaţii care apără un program bine definit, s-au transformat în grupări de interese, mai mult sau mai puţin oculte. Aceasta nu este Democraţie, ci Mafie.

(în anii post-Decembrie 1989, s-a profitat de ieşirea dintr-o lume rigidă, din aşa-zisa „morală socialistă” şi s-a marşat pe dorinţa marii majorităţi a populaţiei de a consuma frenetic și a obţine câştiguri uşoare – indiferent de unde ar veni acestea şi cu ce cost pentru alţii. Şi această degradare a calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Buruienile înfloresc mai uşor decât plantele utile)

Reclame
Acest articol a fost publicat în Băga-mi-aș votul! și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Aceasta nu este Democraţie, ci Mafie

  1. Pingback: Partidele politice sunt principala sursă de corupție din România | Sareinochi's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.