Demascare în stil românesc: pentru șantaj, nu pentru cinstită și onestă lustrație

Prin anul 2000, statul Lituanian s-a gândit că nu i-ar strica să-şi cunoască „iudele” care au lucrat, pe „arginţi”, pentru poliţia politică KGB şi a anunţat că, în schimbul pocăinţei, le va asigura spionilor dispariţia dosarelor. Prin pocăinţă, statul Lituanian înţelegea mărturisirea colaborării cu KGB-ul. Publică sau şoptită la ureche, în parc, în cimitir, preotului în confesional, trimisă prin poștă șamd. Mărturisirea aducea după sine şi încetarea legii lustraţiei pentru mărturisitor. Dar pe ce se baza statul Lituanian când venea cu oferta? Pe cele peste 10.000 de dosare recuperate în 1991 de către lituanieni din sediul KGB de la Vilnus, cu ocazia revoltei lor anticomuniste. „Oi fi printre ăia, n-oi fi printre ei?” – se întreba orice turnător de bine lituanian. A mărturisi sau, a nu mărturisi? – aceasta-i Întrebarea. Căci, a nu mărturisi, înseamnă: demascarea (cine, ce, cum, unde, când, cu cine, de ce, pentru ce – mai ceva ca la ziar); iar a mărturisi, înseamnă că numai se vor schimba şantajiştii. Aşa s-au și folosit arhivele fostei Securităţi la noi în România: strict pentru șantaj, nu pentru cinstită și onestă lustrație. În plus ne-au și îmbrobodit, adevărații beneficiari: politrucii PCR, să ne supărăm pe ciocan că-i dă în cap cuiului și pe cui că intră în scândură. Să nu cumva să observăm mâna care mânuiește ciocanul. Căci la noi rămâne valabilă afirmaţia lui Ion Iliescu cum că, la Revoluţie, „a ieşit lumea că nu mai avea ce pune pe masă” – şi nu din motive de Securitate (globală, personală, ancestrală). Nu, dom’le, că noi, românii, încă din 1968, sub oblăduirea înţeleaptă a Înţeleptului Conducător, am semnat Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la data de 19 decembrie 1960. Dintre aceste drepturi enumăr: dreptul de-a ne face că muncim, căci ei se fac că ne plătesc, dreptul de-a fi expropriaţi corelat cu dreptul de a ni se plimba Statul cu buldozerul peste proprietate, dreptul de-a ne asculta Securitatea corelat cu cel de a ne bate Miliţia, dreptul de-a ne uita peste graniţă sau la două ore program la televizor la cuvântările înțelepte ale “To’așului”, dreptul de-a ne plimba în cerc în jurul blocului şi altele. Principala întrebare care s-ar putea pune şi şi-o pun în fiecare an toţi nostalgicii Măreţului Partid, este: cum de a fost posibil ca, în 1989, să se piardă toate aceste privilegii ale poporului român? Având în vedere nevoia noastră acută de securitate, nu trebuie să ne mire că, de la celebra „listă a lui Severin”, până la toate dezvăluirile din mass media de genul: „Principalul serviciu secret din România recunoaşte că are infiltraţi ofiţeri acoperiţi în redacţiile de presă” și până la toți afaceriștii și oamenii noștri politici suspecți c-ar avea un trecut informativ dubios, noi n-am aflat mai nimic concret. Decât dacă au călcat pe bec și n-au mai corespuns „ideologic”. Păi, după cum vă spuneam, pe ofiţerii ăştia „cu acoperire jurnalistică”, „economică’ și/sau „politică”, pe o parte i-au moştenit de la fosta Securitate, pe o parte i-au creat şi format chiar ei.

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Demascare în stil românesc: pentru șantaj, nu pentru cinstită și onestă lustrație

  1. Domnul Goe zice:

    Un ofiter de presa ar fi Laura Cernahovsky de pe VoxPublica. Ea zice ca nu-i, dar prea vorbeste in numele patriciului.

  2. Prin batista zice:

    Mircea Dinescu – trafic de influenţă, luare de mită, furt din arhivele CNSAS?
    http://www.jurnaluldevrancea.ro/dezvaluiri/3554-dinescu-trafic-de-influenta.html
    „o întreagă reţea de procurori şi ziarişti corupţi, plus afacerişti arabi, la cererea lui Mircea Dinescu, l-au favorizat pe infractorul Ştefan Rădulescu, principalul sponsor al poetului măscărici. De asemenea, raportul Serviciului Român de Informaţii relevă faptul că „din analiza informativ-operativă efectuată la CNSAS rezultă că Dinescu Mircea a subtilizat dosarul de securist al lui Crin Antonescu nr. 2456sca/ DSS 01429 din instituţie, vânzându-i-l acestuia, prin intermediul lui SOV cu suma de 1,7 milioane de euro”. În raport, Dinescu este acuzat şi de trafic de influenţă în favoarea lui Klaus Johannis, de asociere în infracţiuni economice cu Arin Stănescu alias Alie Shalev, şi este suspectat şi de complicitate la crimă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.