O dimineaţă din viaţa lui Haplea ot Dăbuleni

S-a văzut preşedinte, s-a pupat cu soţia şi cu umărul lui Crin, a ţopăit şi a spus memorabilele cuvinte: “E o noapte minunată a democraţiei româneşti!”

E, parcă, un blestem. Cum face, cum nu face Mircea Geoană, acest Haplea de Dăbuleni, cade mereu pe locul doi. După ce în decembrie anul trecut a ţopăit de pomană cu ocazia alegerilor prezidenţiale, iată că în decembrie anul acesta „Senatorul lebeniţelor” a bătut mărunt din picioare degeaba cu ocazia Zilei Naţionale.

Dimineaţa zilei de 1 Decembrie. Vremea era mohorâtă, umedă şi rece. În sufletul lui Mircea Geoană, însă, era cald şi bine. De cu seară adormise zâmbind serafic, gândind la Ziua cea Mare când, în sfârşit, va fi puţin Preşedinte. Dictatorul Băse fugise puţin până în Kazahstan, aşa că lui i se cuveneau onorurile de Ziua Naţională. Puse aparatul de ras pe măsuţa de toaletă, se dădu iute cu lavandă fină şi se studie atent în oglindă. „Mihaela, dragostea mea, nu-i aşa că am faţă de preşedinte”? „Mihaela, dragostea mea” suspină scurt. „Stai numai să mă vezi în costumul ăla de mi l-ai cumpărat anul trecut pe vremea asta. Îţi aminteşti? Urma să depun jurământul cu el, dar… chiar aşa, tu crezi că mă merită poporul? Ehei, dacă toţi românii ar fi fost ca dăbulenenii mei…”. De data aceasta „Mihaela, dragostea mea” suspină lung, sfâşietor. Geoană oftă şi el, uşor, continuând să se privească în oglindă, ba din faţă, ba din profil. „Şi ticălosul ăla mic, Ponta… Face atâta caz de profilul lui. Uite la mine profil! De preşedinte. Ce Titulescu! Ca să nu mai vorbesc de faţă. Are el faţă de preşedinte!? Scârbă mică, uzurpatorul dracului! Ce-o fi văzut şi Iliescu la el de l-a pus preşedine în locul meu. Mihaela, dragostea mea, dar oamenii ăştia chiar nu-şi dau seama, chiar nu văd că ăsta este destinul meu, să fiu preşedinte?! El şi Băsescu, doi oameni prea mici ca să vadă măreţia de lângă ei”. Gândul îi zbură înapoi la ce avea de făcut în acea zi. Ieşi din baie fluierând vesel „Deşteaptă-te române”. „Mihaela, dragostea mea, îţi dai seama, o să mă vadă dăbulenii mei, toată ţara, cum primesc onorul Gărzii. Astăzi eu voi fi Preşedintele. Astăzi e o zi mare pentru ţară”! Se opri şi ascultă atent: „Mihaela, Mihaela, dragostea mea, unde eşti? De ce nu-mi răspunzi”?

Doar Realitatea TV, în direct, transmitea… Și, Mihaela, întorcându-se, zise: “Taci”!

Acest articol a fost publicat în Ghinion 100% și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la O dimineaţă din viaţa lui Haplea ot Dăbuleni

  1. eumiealmeu zice:

    uau, nu m-am uitat la tv, aşa a fost? sau aşa ar fi trebuit să fie?

    • Sare'n Ochi zice:

      a fost ca Mircea Geoana se pregatise sa devina primul om in stat, ca lui trebuiau sa-i dea onorul militarii in lipsa lui Base, plecat la nus’ ce summit. dar Base le-a dat indicatii militarilor sa-i dea onorul lui Boc.

  2. Nea zice:

    Cu o rectificare: nu s-a dat cu lavandă fină, asta e invenţia ta. S-a stropit din flaconul cu Lacrima Comsomolistei, cumpărat cu ocazia vizitei fulger la Moscova.

  3. costin zice:

    e tolomac, dare trebui sa recunoasteti ca are o candoare a lui

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.