Un vis frumos: debalcanizarea fraților noștri de dincolo de Carpați

De Sabin Răzorean (cititor al blogului)

„Frumosul vis de a debalcaniza pe fraţii noştri de dincolo de Carpaţi” (Traian Vuia)

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid - este fapta istorică a întregii naţiuni române

Despre unii dintre numeroșii noştri potenţial strămoşi, cel căruia i se spune „părintele istoriei”, proorocea că nu vor fi niciodată un neam mare pentru că sunt dezbinaţi. Un demers jurnalistic, nu unul istoric, ne arată că este greu să găseşti multe momente în istoria românilor în care ei să fie uniţi. Să fie însufleţiţi şi să acţioneze unanim în numele unui deziderat comun. Un asemenea moment a fost Marea Unire de la 1918. Doar elanul şi entuziasmul primelor momente din Decembrie 1989 cu răsturnarea regimului ar mai fi comparabil cu însufleţirea transilvănenilor de la Alba Iulia. Cel mai inedit, mai neobişnuit fenomen al istoriei noastre s-a manifestat atunci, la Alba Iulia, prin elanul şi emoţia comună a românilor. Niciodată, episcopul greco-catolic şi cel ortodox, reprezentanţii diferitelor curente politice, nu au mai stat într-o asemenea măsură, umăr la umăr.

Un principiu de lucru în mass-media este acela că nu evenimentul face jurnalistul, ci ziaristul naşte evenimentul . Ne-am amintit bine acest principiu când în România a apărut acum ceva vreme o producţie cinematografică „Trianon„ în care se deplângea rezultatul Adunării de la Alba Iulia şi al tratatelor de pace de după Primul Război Mondial. Neobişnuit şi nepotrivit, după noi, nu era contestarea unor fapte istorice, a Unirii (acolo se spune anexării Transilvaniei), ci al modului de reacţie a unor instituţii şi persoane din România. Producţia cinematografică Trianon a fost refuzată de toate posturile de televiziune din Ungaria, poate mai mult datorită slabei calităţi artistice şi tehnice şi nu atât conţinutului iredentist. Nu-mi propun să discut fapte şi adevăruri istorice. Este preocuparea şi calitatea specialiştilor. De pe când eram ţări „surori” comuniste, în Ungaria, circulau insigne pionereşti cu harta Ungariei Mari având Transilvania haşurată sau Istorii ale Transilvaniei sub egida Academiei de la Budapesta în care erau prezentate alte adevăruri. Divergenţele nu vor înceta nici acum când, între cele două ţări, membre ale Uniunii Europene, se circulă ca şi între judeţul Cluj şi Bistriţa. Divergenţele vor lua, sper, forme din ce în ce mai europene de manifestare. Circulaţia altor adevăruri nu trebuie să sperie. Apariţia filmului Trianon a produs agitaţie în România şi unele voci au cerut interzicerea difuzării peliculei cu pedepsirea exemplară a celor implicaţi. Această reclamă involuntară a produs senzaţie, a umplut sălile de proiecţie şi, deşi filmul nu a fost proiectat la nici o televiziune maghiară, dreptul de prezentare a fost cumpărat de unul din cele mai puternice posturi de televiziune de la Bucureşti. A fost difuzat la o oră de maximă audienţă şi apoi criticat încă vreo trei ore de maximă audienţă de importante persoane ale momentului. Un succes pe care producătorii filmului nu ar fi îndraznit să-l spere. Poliţişti de-ai noştri, din Harghita şi Covasna, s-au făcut de râs sancţionând contravenţional persoanele care s-au implicat în difuzarea filmului cu legi unde Poliţia nu avea competenţă. Alt prilej bine exploatat mediatic în care unii au fost făcuţi martiri. La Cluj s-a refuzat sancţionarea aşa-zisului grup infracţional.

Înainte şi după Marea Unire au fost voci care argumentau că Unirea Transilvaniei la Regatul Roman, va duce la balcanizarea Transilvaniei, discutând chiar oportunitatea mai degrabă a unui stat central european, schiţat în anumite hotare al fostului imperiu habsburgic. Acestea au fost alimentate ulterior de către politica fiscală a Bucureştiului faţă de Transilvania şi de folosirea Basarabiei ca un spaţiu de deportare disciplinară a multor funcţionari din Regat. Dintre opiniile aduse acum la rampă în căutarea de senzaţional aş aminti un text al lui Traian Vuia: „Condiţiunile Unirei trebuiau stipulate… C-un cuvânt, „Unirea” a fost o bătaie de cuvinte (bătaie de joc n.n.), ea n-a fost decât o anexare deghizată, un hap amar învăluit în zahăr. N-avem să ne învinovăţim decât pe noi înşine: lipsa noastră de înţelepciune, de pricepere. Trebuie să rămânem şi de aici înainte slugi şi cerşetori pe la uşile domnilor. Când am văzut în ce mâini necompetente, peşti politici ai fanarioţilor, este depusă soarta poporului român aici, m-am retras scârbit. Bărbaţii noştri cred că marile probleme politice se rezolvă prin discursuri frumoase, fraze alese, alegorii patriotice şi ditirambe poetice. N-am crezut niciodată că ungurii ne vor maghiariza. Până în timpurile mai recente am avut credinţa că (cei din Vechiul Regat, n.n.) nu ne vor fanariotiza, acum mă tem că nu vom putea scăpa de acest virus bizantin, pentru că, fanarioţii dispun de mijloace, cari lipseau ungurilor. De altcum, ei nu par prea grăbiţi a ne ciocoi. Ei au probe istorice despre blândeţea, răbdarea noastră fără margini, resemnarea cu care am purtat atâtea juguri în decurs de atâtea secole. După ce am avut frumosul vis de a debalcaniza pe fraţii noştri de dincolo de Carpaţi. De altcum, dacă amestecăm fructe sănătoase cu fructe stricate, este evident că nu cele stricate se vor însănătoşi prin contactul lor cu cele sănătoase, ci şi cele bune vor putrezi„. În consens este și un memorandum al lui Iuliu Maniu către regele Carol al II-lea din decembrie 1938: “În general, românii ardeleni şi bănăţeni, în loc de a spori forţa lor economică, se găsesc într-o situaţie inferioară faţă de trecut. Băncile ardelene, odinioară mândria acestei provincii, în plin progres înainte de război, astăzi sunt doborâte la pământ. Preoţimea, intelectualitatea, partea mai înstărită a ţărănimii au suferit pierderi de miliarde. Dintre toate consecinţele grave ale regimurilor ce am îndurat, starea de stagnare economică a mândrei ţărănimi ardelene, care a urmat pe conducătorii ei politici în toate luptele din trecut cu însufleţire şi a alergat cu încredere curată la Alba-Iulia ca să voteze Unirea, este fenomenul care ne umple cel mai mult de durere adâncă pe noi, cari am mers în fruntea ei în timpul acelor lupte. Singura clasă socială care a sporit ca număr în Ardeal şi Banat este funcţionărimea, în special clasa micilor salarizaţi publici, trâind din lefuri foarte modeste.(…) Deşi lovite în interesele lor vitale şi umilite în mândria lor naţională şi în conştiinţa lor democratică, Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramureşul nu numai că resping cu indignare şi dezgust continuele suspectări de pretins separatism ce li se aruncă cu o jignitoare uşurinţă, dar sunt adânc chinuite de un sentiment de teamă, grijă şi nesiguranţă în ce priveşte viitorul lor”. Rupte din contextul operei şi vieţii celor doi mari români, Traian Vuia şi Iuliu Maniu, cuvintele acestea par să zguduie încrederea unui om mai puţin pasionat de istorie şi eventual să crească un tiraj sau audienţa vreunui post de televiziune. În realitate, Iuliu Maniu și-a sacrificat viaţa pentru Unire, iar contribuţia lui Traian Vuia la Paris pentru impunerea Unirii în tratatele de pace este pe nedrept prea puţin remarcată. Trebuie amintit faptul că, decenii la rând, când PCR, Miliția și Securitatea în Transilvania erau dominate de maghiari, a sărbători 1 Decembrie și a intona actualul imn naţional în Statul Român, mai ales în Ardeal, putea însemna condamnarea la puşcărie. Mai târziu, alte decenii la rând, profesorii de istorie trebuiau să şoptească elevilor că Partidul Comunist Român a fost trecut în ilegalitate, în perioada interbelică, pentru că nu recunoştea legitimitatea hotărârii de la Alba Iulia şi a tratatelor de pace declarând că România a cotropit teritoriile altor state, subjugând popoare străine. Poate, tot pentru a pângări ziua de 1 Decembrie, la un 1 Decembrie 1948 se decretează desfiinţarea Ritului bizantin al Bisericii Romano-Catolice prin unirea sa cu Biserica Ortodoxă Română, “uitând” că memorandiştii au fost preoti greco-catolici. Rezultatul a fost alte mii de deţinuţi politici. Alături de greco-catolicii care au refuzat să recunoască Decretul din 1 Decembrie 1948 erau şi membrii unor mişcări ortodoxe precum Oastea Domnului şi Rugul Aprins, clericii ortodocşi care au protestat împotriva comunismului, abuzurilor sovietice, membrii unor culte interzise de regimul sovietic (adventişii, martorii), mai ales grupările care au colaborat mai puţin cu securitatea.

Dorel Vișan, cel mai cunoscut director contemporan al Teatrului Național din Cluj i-a spus unui membru al Asociaţiei Eroilor Revolutiei din Decembrie, rănit la spate la vremea respectivă: “Domnule X, eroii sunt împuşcaţi în piept nu în spate”. Viteji si eroi au fost cei de pe front şi victime destule dă războiul. Martiri, cu adevărat, au fost românii civili masacraţi, cu laşitate, în multe locuri din Transilvania la momentul Marii Uniri. Amintim doar masacrul din noiembrie 1918 de la Beliş când 45 de moţi, au fost impuscaţi şi aruncaţi apoi în var nestins. În Maramures, la Târgu Lăpuş, în centrul comunei erau adunaţi români în straie de sărbătoare aşteptând întoarcerea delegaţilor de la Alba Iulia să le comunice hotărârea luată acolo. Au fost mitraliaţi şi omorâţi 112 oameni printre care şi copii. Un tânăr sublocotenet român a fost schingiuit în public, iar trupul lui batjocorit şi după moarte. Sub tortură nu a incetat să strige „Trăiască România Mare!.

În memoria acelor martiri trebuie să facem din spaţiul românesc şi transilvănean o zonă de mai mare civilizaţie şi armonioasă coabitare europeană. Cu Trianon cu tot.

O zi Națională cât mai bună!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Postul cititorului și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.