Ingrediente: o turmă de bizoni, o curte de fazani şi un banc de peşte – de preferat, guvizii. Se amestecă bine cu sare în ochi şi un pumn de buze rămase umflate. Se împachetează în vorbe în vânt şi mesaje deşarte şi se lasă la fezandat în urne – de preferinţă mobile. Se numără şi se ştampilează. Bine prelucrat, amestecul este mai mare şi mai voluminos la ieşiere decât la băgare. Răbdările prăjite se servesc pe stomacul gol şi buzunarele goale. Oricum, cred că şi anul acesta s-a cam ratat „Ziua justiţiei”, de aceea recomandăm un platou de “răbdări prăjite” acelora care se gândeau că vor avea la masă fleică de rechin autohton prăjit. În schimb, pentru că, în anul 328, a avut loc inaugurarea oficială a celui de-al doilea pod peste Dunare, construit de arhitectul roman Theophilus Patricius, care a conceput şi o monografie despre podul lui Apollodor de la Drobeta, vă pot recomanda un pod pe spate. Gândiţi pozitiv, lucrurile se mişcă în ţară: uite, în 1990 au fost desfiinţate CPUN-urile – iubitorii de râs în cascade au plâns în hohote…; în 1991, criticul Nicolae Manolescu, a crezut că face istorie creând Partidul Alianţei Civice – s-a făcut de istorie…; din 1993 ni se percepe Taxa pe Valoarea Adaugată (fără număr, fără număr); şi, cum, în 1996, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, eternul Mugur Isărescu, a declarat că a hotarât să suspende orice ajutor financiar acordat băncilor Dacia Felix şi Credit Bank, cei care administrau aceste bănci s-au supărat, au luat economiile populaţiei şi au plecat – care în Elveţia, care în America.