Un șut în fund, un pas înainte. Progres, care va să zică! Dar un pumn în nas?

În sfârșit, a început și președintele Traian Băsescu să vorbească în așa fel încât să priceapă și politicienii ce pricepe de multă vreme și de aceea vrea să vadă schimbare și poporul: „Mă îngrijorează gradul redus de disciplină care este în poliție; lipsa de respect pentru șefii ierarhici; (…) Polițistul este cel pe care l-am văzut în manifestări în ultima perioadă și cel care devine tot mai convins că cetățeanul este la dispozitia lui și nu el la dispoziția cetățeanului. Până când nu vor înțelege că ei sunt la dispoziția cetățeanului, vor avea o problema, inclusiv cu mine”.

Pentru cititorii care au deschis mai târziu blogul fac o precizare: ce-au “educat” așa-zisele școli de poliție, după 1989, este identic egal în prejudecăți, apucături și mentalitate cu ceea ce se “educa” înainte de acea dată – niște milițieni au scos pe bandă rulantă alți milițieni.

Sunt multe de spus, dar azi vă derulez pe repede-înainte doar trista poveste a pumnului unui elev de la Şcoala de agenţi de poliţie „Septimiu Mureşan” din Cluj pornit în întâmpinarea nasului profesorului său de la aceeași școală. Povestea are vreo 5-6 ani vechime, de aceea bănuiesc că loaza de ex-elev este azi în câmpul muncii – un vajnic apărător al legii ferm convins, prin practică, cu privire la superioritatea pumnului ca argumentație finală. Și, dacă unui superior de-al său i-a spart nasul, n-aș vrea să știu cam ce părere are despre simplul cetățean de pe stradă. Din păcate, nu am primit și numele persoanelor implicate – dar, cine știe, poate-și toarnă cenușă-n cap și-și administrează o anchetă chiar cei de la școala mai sus menționată, dacă nu s-au pensionat între timp.

Deci: în scop de socializare/sudare a colectivului/șamd, elevii şi profesorii școlii s-au dus să se destindă, la un final de an, la o partidă de schi, undeva pe o pârtie. Totu-i minunat şi se realizează sudarea colectivului până mai pe seară (sau mai pe noapte, nu contează), când se lasă cu chef. Şi dă-i cu ţuică, dă-i cu bere până când se alege, ca să zicem aşa, praful de disciplină şi bune maniere şi unul dintre dascălii prezenţi se trezeşte cu nasul mutat la ceafă de către pumnul unui, aşa s-ar părea, elev. S-ar zice că am fi putut avea parte de un scandal, de o exmatriculare şi chiar de un dosar penal. Numai că, la fel ca în alte triste situații și din alte instituții similare de învățământ, bietul elev intrase cu greu la respectiva şcoală. Unii ziceau ceva despre câteva mii de “coco”/”epuroi”, dar nici măcar blogul nu suportă asemenea bârfe – aşa că zic să trecem mai departe. Şi s-a mai ținut cont de faptul că provine dintr-o famiglie bună, cu vechi tradiții în mânuitul chitanțierului și pulanului – şi nu se face ca părinții/unchii/frații/surorile să sufere pentru o micuţă rătăcire de tinereţe cum s-ar zice. Aşa că – mi s-a povestit -, taman șeful/comandantul/directorul şcolii a vorbit, personal, cu fiecare profesor în vederea implementării celor spuse mai sus în aşa fel încât în Consiliul Profesoral să nu i se retragă dreptul loazei de a mai fi şcolit la respectiva şcoală – cu alte cuvinte, să fie iertat să zicem (că n-are să mai recidiveze decât pe simplul cetățean după absolvire). Drept pentru care, prin vorbele povestitorilor anonimi, asistăm la respectiva judecată în care majoritatea democrată decide. Acuma, ca în orice colectiv bine sudat, au fost câţiva profesori care nu prea au ţinut cont de prelucrarea administrată şi au cerut ca loaza de viitor agent să fie zburătăcită din şcoală cu un dosar penal agăţat de gât, să fie un exemplu pentru viitorii pumni de elevi ce vor dori să vizeze nasurile viitorilor profesori. Numai că nasurile viitorilor profesori vor trebui să-şi ia alte măsuri de protecţie căci, majoritatea celor prelucraţi au înţeles litera şi spiritul prelucrării şi s-au conformat lăsând loaza la locul ei. Și, pentru a fi finalul apoteotic, să se simtă cât mai viermi cei care au reacționat pozitiv la prelucrare, șeful/comandantul/directorul/prelucrătorul școlii a votat ultimul – şi, văzând că loaza nu are nici o şansă să fie azvârlită afară din şcoală, a votat “pentru” excludere. Şi uite aşa, încă o dată în istoria multi-milenară a Democrației, majoritatea a învins minoritatea. Loaza de elev a rămas să-şi exerseze pumnul şi pe nasul altor profesori. Apoi, mai târziu, după absolvire, pe nasul contribuabilului. În plus, o mică entitate a minorităţii a rămas şi cu onoarea „reperată”, căci el, ca șef, a vroit ca Legea să fie aplicată, dar nu s-a putut pune curmeziş voinţei majorităţii.

Acest articol a fost publicat în Un castravete, dom' Profesor și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.