Programul prima masă

Încercaţi să vă închipuiţi fiecare sfârşit de mileniu pe care l-a trăit omenirea din zorii civilizaţiei ei (dacă putem vorbi despre civilizaţie când vorbim despre om) şi până azi. Închideţi ochii şi vizualizaţi cete-cete de homo sapiens închinând, care cum, începând de la țeste de duşman pline cu „cumâs” şi până la pahare din cristal umplute cu „Gordon rouge” în cinstea anilor ce au să vie. Ce credeţi că era în capul acestor strămoşi ai noştri, exceptând acele capete care, deja, erau folosite pe post de pocal? Poate că grija zilei de mâine? Ia de-i vedeţi pe cumani, gepizi, goţi, ostrogoţi, daci liberi, traci, tătari, avari (funcționari, pensionari, asistați social, cum s-ar zice), privind în zare şi perpelindu-se dacă îşi vor mai putea permite achiziţionarea coşului zilnic de la vecinii lor agricultorii (hi-hi-hi: particularii!). Dacă-şi vor putea cheltui săgeţile pe spinarea acestora că, uite, deja-s mai multe acestea (săgeţile) decât agricultorii – ceea ce, nu? – înseamnă o oarecare inflaţie şi, deci, o scădere a cursului pe piaţa de schimb…

Nu ştiu ce doamnă-i rostuia destinele lui Matei Millo (născut în 1814), cert este că, celebrul actor din epocă, n-a mai suportat şi a scris prima operetă românească (100%), intitulată sugestiv: „Baba Hârca”. Bietele femei! – ce-are, dom’le, folclorul cu dânsele? „Baba Cloanţa”, în sus, „Muma Pădurii”, în jos, „Bunicuţa”-aduce-minerii-la-piață – „Zâna cea Rea” (da’ bună!) -, Mătușa Tamara-cea-iute-aducătoare-de-moșteniri etc. De ce nu există şi un „Moşu’ Clonţu’”, un „Tata Pădurii” (că doar, cel puţin în politică, bărbaţii sunt majoritari şi fură ca-n codru) – mă întreb – simulînd inocenţa celui care, cică, nu ştie că drumul către „Talpa Iadului” este presărat cu „demonii” bunelor intenții.

La noi în ţară, România, în cazul în care vă mai întrebați pe unde v-a adus barza, învăţământul primar este obligatoriu şi gratuit încă din 1864 când, prin adoptarea „Legii instrucţiunii publice”, s-au stabilit trei grade pentru operaţiunea de introducere a „educaţiunii şi instrucţiunii” în capetele „loazelor” naţiunii: primar, secundar şi, care va să zică, superior. Cum, între timp, se inventase trenul şi multora le-a plăcut „maşina asta mică”, o bună parte a naţiunii a preferat să semene cu invenţia, adică să aibă numai două clase. Ceea ce se vede, cu prisosinţă, astăzi.

„Festina lente” („grăbeşte-te încet”), glăsuiau strămoşii romani, stând tolăniţi pe-o parte şi îndopându-se cu ţipari, homari, claponi, momiţe, măduvioare, aripioare, mere, pere, gogonele -; şi-ar fi continuat ei „festinul” şi-n ziua de azi, cel puţin prin urmaşii lor românii, de n-ar fi venit moda mâncatului rapid („fast food”) – importată de la „cei americani” care, dacă mestecă mai mult de un minut, în continuare mestecă din dolarii lumii. Așa că: „mănâncă iute şi valea la scârbici”!

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.