Opoziție pe zi

Că tu, că eu,

Că noi, că voi,

Că care din noi e mai taaare,

Că caaare, că caaareee,

Că care din noi e mai bun?

Azi vom face nițică matematică politică – din aceea de categoria ce-am avut/ce voi avea și ce-am pierdut/ce voi pierde, “matematică” în care 1 + 1 = niciodată 2 ci, întotdeauna ceva sub-unitar sau supra-unitar. Pornim de la ce se dă. Se dă/dau, niște declarații (de intenție/de pretenție) de la trei politicieni români și un scurt rezumat la o carte citită recent, “Timișoara 1990-1992” – o colecție de scrisori și eseuri a Alexandrei Indrieș.

Precizare: Încă de astă vară, pe fondul scăderii atractivității PDL în sondaje, liderii opozitiei PSD și PNL au început să-și care upercuturi și croșee verbale/declarative, doar, doar, va vedea și prezumtivul electorat ce joc de gleznă și aliură de luptători populari au fiecare. Războiul dintre trandafiri și crin s-a pornit de la penultima moțiune de cenzură (nici nu mai știu și nici nu contează despre ce era vorba). Nici atunci, ca și acum, nu s-a reușit să se stabilească care este mai tare, care să ia electoratul și să-și scoată din umbră/tenebre propria guvernare. Ce-i mâna pe ei în luptă? Câștigul de imagine. Dacă în vară, timp de două săptămâni, Victoraș și Crin s-au înțepat verbal, ajungând până la „acuzații de colaborare cu inamicul Traian Băsescu”, azi alta este situația: “iubire, bibelou de porțelan”. După cum ziceam, doar interesele sunt veșnice, ura și dragostea-s extrem de trecătoare – dacă interesul (normal, al națiunii/poporului) o cere.

Victor Ponta (la B1TV): „Nu voi candida la președinție. Am perfectă încredere în Crin Antonescu”. „Ceghevarică” de la PSD, bine ciufulit media chiar de către ai săi camarazi după eșecul “revoluției cu moțiune pe țeavă“ a ajuns la concluzia că nu s-ar supăra dacă alegerile ar fi câștigate de Crin Antonescu în care „are perfecta încredere”. Firește, PNL este singurul partid adevărat de dreapta din România și, normal, el este foarte mulțumit de colaborarea cu acest partid. Pe blogul lui Victoraș asistăm la o adevărată cerere în căsătorie: „Dacă, până la urmă, liberalii vor rămâne într-o relaţie clară cu noi sau vor merge pe ideea unei împăcări cu o iluzie de PDL curăţat de petele băsesciene – asta e decizia lor. Dar noi, repet, trebuie să facem o ofertă clară şi sinceră”. Oferte sincere de la PSD?! Vax, ce-am mai râs! Mă-ntreb: unde-s alea peste 50 la sută-n sondaje cu care este cotat Partidul Capitalismului de Cumetrie? Un PSD pe val, nu este normal să-și vadă de drumul său, fără să se-ncurce/milogească în/la alianțe?

Deci, după ce s-au tras de păr/codițe și și-au dat palme în curtea din dos (ca la școala primară), la primul semnal că Crin ar putea fi pupat pe “buba” de către cei de la PDL, Victoraș vine cu supra-ofertă (“pace, pace, între două dobitoace”). Deh, asta-i politica la nivelul copiilor de mingi sau (nu cumva?), politica “tovarășilor de drum” bine învățată la Moskova de către bătrâna cârpă kaghebistă Ion Ilici Iliescu.

Să continui cu cartea regretatei Alexandra Indrieș. În ea se prezintă cum, în mod treptat, între anii 1990 – 1992, s-a spulberat ideea de democrație în România. Autoarea a sesizat inechitatea politică și gargara FSN din campanie – de la “nu participăm la alegeri” și până la “poporul ne vrea” și votul din Duminica Orbului. A sesizat cum PNL a fost doar un partid născocit de FSN (din foști securiști, informatori și activiști de partid) pentru a controla tabăra opoziției sau, dacă (Marx, Lenin și Stalin ferește!) Occidentul ar fi făcut presiuni ca FSN să nu participe la alegeri, să aibă și restul haitei unde se aciua. Eseurile publicate devoalează dispariția graduală a speranței românilor cu idealuri din România post-revoluționară și (nici azi o noutate, nu?) acuză ziarele de partid și de stat (da, fosta Scânteia, convertită în, chipurile, Adevărul șamd) și Televiziunea așa-zisă Liberă de propagandă politică părtinitoare, cu scopul declarat de a convinge masele că FSN reprezintă viitorul.

Bun, revenim în zilele noastre.

În ce-l privește pe Crin Antonescu și războiul său personal de independență, rețin, pentru demonstrație: “Vă spun foarte sincer, deși e total nepoliticos, că nu sunt interesat de întrevederea cu FMI. (…) Interesul meu pentru întâlnirea cu FMI este scăzut, absent (…) Domnul Franks vine, mai mestecă o gumă, își mai pune ochelarii, își mai scoate ochelarii, mai spune cât trebuie să fie deficitul.” și faptul că, invitat la Cotroceni de către președintele României Traian Băsescu, să-și clarifice poziția cu privire la acordul cu FMI, acesta a zis, din nou, “pas”. În plus, a invitat Executivul și partidele parlamentare, cu exceptia UNPR, la discuții pe problemele propuse pentru consultări la Cotroceni, susținând că “aceste teme sunt importante, numai că Traian Băsescu și-a pierdut calitatea de moderator”. A hotărât el, de pe ultimul loc (mă rog, obișnuința: în fond, de pe un loc perdant a fost el “legitimat” în Parlament pe bază de algoritm), în locul celor care l-au ales președinte pe Traian Băsescu. Refuzul său ține și de infantilism și de mitocănie – iar acestea, la majoritatea politicienilor din ziua de azi, țin loc de soluții la problemele existente/îndeplinirea obligațiilor asumate prin accederea în Parlament, altele decât de a lua, pe degeaba, salariu. Încă mă mai zgâlțâi de râs la tupeul și nerușinarea acestui chiulangiu-șef care are pretenția de a convoca Executivul. O fi având statura lui Iuliu Maniu, sau a vreunuia dintre Brătieni (da, o are pe-a lui Bratianu-Cartof) să-și poată permite asta!

Aceasta-i speranța de mai bine a PSD și PNL? Un individ care nu produce decât butaforie și gargară isterică (și numai la televizor): azi îl dă jos pe Boc, mâine îl suspendă pe Băsescu, poimâine, din „politețe și bun simț” se coboară la nivelul FMI și le acordă o întrevedere? El răstoarnă munții, are guvern din umbră, El Însuși fiind Președintele din umbră, convoacă Executivul și partidele parlamentare – are numai treburi importante, nu are vreme de fleacuri. „Un bidon gol”, vorba lui Cărtărescu.

Deci? „Ce încredere să-mi inspire un şef de partid care declară că el nu vine la consultări la Cotroceni decât dacă discutăm despre un nou prim ministru. El nu vine decât la ciolan. Dacă la Cotroceni se dă o ciosvârtă vine şi zgârie la poartă. Dacă nu se dă, nu vine”, zice Traian Băsescu, şeful statului, cu referire la Crin Antonescu, preşedintele PNL. Și mai zice că acesta [Antonescu] este noul politician „angajat de moguli” în dorința de a ajunge, din nou, la butoanele/țâțele bugetului – fără de care capitalismul lor de pile, cunoștințe și relații se transformă în carton. „Ştiu că mogulii şi-au angajat un nou politician pe care să-l proiecteze, dar să nu greșească” [cum au greșit atunci când au mizat pe Mircea Geoană].

De cerut se cere, normal, „respect”. Dar numai la televizor.

Și, că tot vorbim despre prestări televizate, aseară, la Turcescu, lui Ponta i-a zburat porumbelul. Cică în vara 2009 s-a dus la Geoană și i-a mărturisit că vrea să-și dea demisia din guvern, iar acesta i-ar fi răspuns să mai aibă puțintică răbdare, ca vor ieși, în curând cu toții din respectiva afacere. În sfârși se recunoaște că episodul “Nica-Dragnea-Ministerul de Interne” a fost pretextul de a fugi de răspunderea guvernării și de a netezi calea lui Geoană spre Președinție. Ce contează interesul național, stabilitatea economică, cursul leu-euro?

QED: În ce privește calitatea politicienilor noștri, față de așteptările noastre supra-unitare, ne dă, de 20 de ani încoace, sub-unitar. Cam avem o clasa politică de nemernici, cu excepții rare, inclusiv la PDL. Iar acele excepții, întotdeauna, sunt exorcizate, supuse unor presiuni mass media, politice și economice de nedescris – doar, doar, cedează și se alătură haitei. Abia atunci, când excepțiile vor întări regula (se vor alinia), viitorul României va fi sumbru.

Acest articol a fost publicat în Politichie de mărgăritar și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Opoziție pe zi

  1. Sare'n Ochi zice:

    in loc de PS: azi am „implinit” 1000 de vizitatori (nu vizite). le multzumesc tuturor celor care ma acceseaza, in special „Colonelului” de la bistrita on-line. ce vreau sa mai zic (aviz celor care ma cred „oranj” – am fost numit „oranjgutan” – hă-hă-hă!): mai mult de jumatate dintre accesari/vizitatori sunt din exterior, din acea diaspora hulita si dispretuita (acuzata ca ar putea fi manipulata) de catre ros-galbenii PSDNL – ceea ce mie-mi spune multe. imi spune ca mai au o speranta, macar in oamenii lasati acasa, daca nu si in politicieni si destinul Romaniei sub „ocupatia” acestora. le multzumesc!
    altfel, nu sunt chiar atata de oranj cat m-ar picta unii. la mine totu-i simplu: de o parte sunt eu si cei ca mine, de cealalta este ucigasul din Decembrie 1989 si 1990/1991 Ion Ilici Iliescu. am sprijinit, intotdeauna, oameni si idei aflatzi/aflate diametral opus fatza de acest sinistru personaj. si mi-am anulat votul in sesiunea in care am avut de ales intre el si Vadim – chiar daca am facut propaganda sa nu fie votat omul-cu-medicamente (deh, teoria raului mai mic). imi cer iertare!

  2. Domnul Goe zice:

    Acum, observ ca PNL reprezinta azi practic factorul de decizie in ceea ce priveste viitorul politic al tari. Propaganda nu mai vizeaza PDL sau PSD. Depinde doar de PNL. Ilustrul repetent are acum puterea de a decide intre un viitor comunist rosu al marilor imbogatiti post-decembrist sau unul (securist) portocaliu al micilor imbogatiti, in curs de imbogatire. Daca PDL a insemnat o sansa pentru Romania, sansa de a lupta impotriva marilor conspiratori si oportunisti de dupa ’90, prin politica slaba pe care a dus-o si prin favorizarea propriilor interesati, PDL nu reprezinta acum decat sansa de a echilibra balantele intre mogulii mari si cei mici. Vad cum Videanu devine din ce in ce mai influent, depasindu-si incet omologul (Vanghelie) din PSD. Vad cum Udrea-Cocos devin tot mai prosperi prin afacerile derulate in ultimul mandat PDL. Nu imi place ce vad. Nu imi place atitudinea politicienilor. Nu imi plac masurile care sunt luate cu intarziere sau n sunt luate deloc. Ce sanse ar avea un partid de dreapta, nou, tanar, care sa vrea intr-adevar binele Romaniei cand romanii indobitociti de presa si sufocati de saracie voteaza cu stomacul si nu cu capul? Ce sanse am avea daca am constitui un partid nou cand am avea de infruntat oamenii si fiii vechiului regim? Ce sanse de viitor are Romania cand procentel in sondaje depind de 3-4 posturi de televiziune, fiecare fiind gestionate de cei care au interese? Boc ce face? de ce doarme? Face reforma… Sunt de acord. A luat masuri economice drastice dar necesare. OK, gata cu economia, asteptam sa se redreseze, nu mai are prea mult de facut in aceasta privinta. Cum ramane totusi cu justitia? Se poate numi justitie entitatea asta colorata politica de parveniti care dau sentinte strigatoare la cer? De ce nu o reformeaza? Boc devine din ce in ce mai mult o marioneta… De ce, Domnule Prim-ministru? De ce nu reformati justitia? V-ati bazat pe legea educatiei pentru a obtine colaborarea UDMR contra motiunii, bine, a trecut… Acum de ce nu incercati o reforma in justitie? Pentru ca ar vota si PDL o motiune impotriva? Foarte bine, macar asa plecati din politica multumit, cu capul sus, ii deconspirati pe profitorii din toate partidele si castigati simpatia romanilor. Infiintati dupa un partid de dreapta, sincer, in care veti atrage toti romanii satui de socialismul de piata post-decembrist. Cred ca e singura solutie pentru a darama castelul de carti de joc construit de moguli si comunistii din toate partidele. Noi nu putem lupta impotriva sistemului din fata monitoarelor. Avem nevoie de un reprezentat. Boc pare, pe departe cel mai sincer politician roman. Singura salvare a tarii este un partid nou, din oameni tineri si cu viziune. Celelalte partide sunt plamadite din acelasi aluat comunist…
    Si, felicitari…

    • Te_stiu_bineee, Goe! zice:

      … ai pierdut, in instanta? Normal, sunt toti corupti, n-au nici o viziune, sunt de fapt, niste marionete, traiesc din taxele de timbru! Da, mai nea’ Goe, noi le permitem de mai bine de 20 de ani sa ne bage „sula” tocmai la noi in coaste, noi permitem tuturor penalilor sa ne faca program! (pe tv., pe net, pe viu, pe etc.). Boc, in sine, nu poate reforma „justitia”, nu are cum, daca toti ii dau cu bolovani in cap, nu poate reforma nici asa zisa „educatie”, ii ametit, naucit . Are oameni pusi, care trebuie sa faca aceasta. Are oameni, care inca mai cred ca se poate face ceva, fara sa mai vindem din ceea ce a mai ramas dupa: „roman-testoasa, stolojan-tva, vasile-pnt – mort la „datorie” (sau din cauza datoriilor – „partidul”), ciorbea-ochi de vultur, nastase sapte case, tariceanu-razgandeanu, s.a.m.d. „Piticul”, a deranjat, prin faptul ca este ardelean! Mult prea multi „mitici”, in zona, din aceasta cauza nu au sanse, oamenii lui sa faca vreo reforma. Reforme, care sa nu fie calcate in picioare prin tot felul de fasaieli (besini , vanturi, partzuri ascunse) komunikate de „presa” in genul realitateatvantu’fni-fnadormibine si alde antena3felixturnatoruldesorasineamuri – in special.

  3. Mariutza zice:

    Bun,bun dar eu cu cine o sa votez???

  4. Sare'n Ochi zice:

    buna intrebarea asta: eu cu cine votez. sa nu mai fim „cetatzeanul turmentat” (bun de cumparat cu o secarica pentru un vot), sau cetatzeanul scarbit (care se ascunde dupa fumul gratarelor in ziua votului apoi se lamenteaza ca totzi sunt o apa si un pamant), ar trebui sa pornim de la responsabilizare – responsabilizarea membrilor partidelor (ei sa nu mai accepte numirile in functzii de partid fara o selectzie acerba, sa nu mai accepte sa fie pupincuristii sefilor lor) si responsabilizarea votantzilor. in acest sens as fi de acord chiar si cu obligativitatea votului daca votantul roman nu realizeaza ca implicarea sa poate sa duca la schimbarea clasei politice. politicienilor pe care-i tot trimitem in parlament sau, ma rog, slugutzelor acestora, le convine sa stea lumea acasa – au de dat mai putzini bani la cumpararea de voturi. in plus, cei care voteaza sunt previzibili: membri de partid voteaza in sperantza ca vor primi un post caldutz si bine remunerat, pensionarii, functzionarii si asistatzii social voteaza cu cei care le promit efemera bunastare – in aceasta zona nici macar nu putem vorbi despre solidaritate cu restul Romaniei: pensionarii considera ca si-au facut datoria, functzionarii considera ca-si fac datoria (si nu sunt rasplatitzi suficient), iar asistatzii sociali habar nu au cum sa-si faca datoria – unii nu pot (din cauze fizice si/sau psihice) ceilaltzi nu vreau – ca asa s-au obisnuit: n-am, imi trebuie, da-mi! asa ca ceilaltzi, muncitorii particulari (de la angajatzi la angajatori) raman (ca-s scarbitzi) sa joace rolul boului care trage – si, normal, in el (ei) se da cu biciul (taxelor si impozitelor). ia sa iasa boul la vot, sa mearga la sectzia de votare si sa introduca in urna un vot anulat la modul vizibil! sa se vada la numaratoare ca a fost o prezentza la vot de 90-95% (asta inseamna ca lumea este implicata in proces) dar ca 64-66% dintre voturi au fost deliberat anulate – asta inseamna ca oferta politica este de tot rahatul. inseamna ca se pot face presiuni pe partide sa scoata alte generatzii de politicieni la vedere – indivizi mai putzin banditzi, mai putzin acaparatzi de catre sistemul mafiot-interlop-politico-economic care a pus gheara pe Romania dupa 1989.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.